13,283 matches
-
la Legea Urbanismului îi avantajează pe cei bogați, cu dare de mână, care vor putea să construiască zgârie-nori între clădiri cochete de patrimoniu sau în parcuri, și îi pune la colț pe oamenii de rând, care nu vor putea să înalțe niciun gard înainte de a ”cotiza” către consilieri. Elena Udrea crede că ”modificarea Articolului 32 din Legea Urbanismului ar anula progresele legislative realizate în ultimii ani și ne-ar putea întoarce la haosul imobiliar instalat imediat după revoluție”. Aceasta a declarat
Udrea: ”USL modifică Legea Urbanismului pentru a reintroduce avizarea bazată pe șpagă” () [Corola-journal/Journalistic/42143_a_43468]
-
trup”, ca și printr-o sfidătoare cădere în anorganic, acesta fiind consubstanțiat verbului poeticesc: „ne întoarcem în materia pură, fără buze,/ cu pămînt în gură și cu propoziții/ devenim una cu parola neagră”. Înzestrat cu astfel de antene metafizice curajos înălțate deasupra întunecimilor abisale de care înțelege totuși a nu se dezice (ele îi nutresc copios viziunea), Aurel Pantea poate fi declarat în liniște drept unul dintre numele cele mai reprezentative ale poeziei noastre de azi.
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
cu publicul (sau mai bine zis, cu o anumită parte a lui). De fiecare dată când înfierează manelismul, prostul-gust sau dispersia valorilor, ei fraternizează implicit cu cititorul așa-zis civilizat, gâdilându-i și stimulându-i orgoliul de a se fi înălțat deasupra moravurilor cotidiene. De aici, teza celor două Românii, dar și cultul elitismului, profesat mai mult sau mai puțin programatic. În schimb, nimic din acest pact de simpatie cu publicul elevat - în dauna celor „necivilizați” - n-a stat în firea
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
din diferite direcții orașul e atacat de redutabile forțe, cu sprijin tacit de la unele autorități, de la inși care au capacitatea de a emite decizii, atacat pentru a-i fi distruse clădirile vechi, acelea care ilustrau stilistic Bucureștii, și pentru a înălța în locul acestora monștri de sticlă și oțel, fără legătură cu spiritul orașului, cu identitatea lui. De ce? Cu scopuri lucrative în primul rând, dar și ca efect al convingerii că frumosul e în altă parte decât au crezut cei dinaintea noastră
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
știe cu ce cazne îngrozitoare or să mă mai muncească dregătorii și slujbașii aceștia ai iadului, lacomi și stricați cum sunt. Dar dacă mă supun în acest punct, nu înseamnă că am îndurat totul degeaba? M-am zbătut să-mi înalț capul - care părea că o să se frângă în orice clipă de gât - și-am căutat spre lumina lumânărilor, unde i-am zărit pe regele Yama și pe judecătorii de lângă el; pe chipurile lor se închegase un zâmbet alunecos. Un val
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
cu o trupă de actori pe catalige care jucau istoria călugărului plecat în vremurile Tang să aducă sutrele budiste din India: cei în rolul Maimuței și al Râtanul erau cunoscuți de-ai mei din sat. După cele scrise pe steagurile înălțate de ei și din vorbele lor, mi-am dat seama că era prima zi a anului 1950. Când să ajungem la podețul de piatră din capul satului nostru, am simțit că mă trec valuri-valuri de neastâmpăr. Peste o clipă, am
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Fac pișu, bunico. În urma mea: Fir-aș al dracului să fiu cu cine m-a făcut. Și fac pișu cu ochii lungiți la holul acoperit de pătrate bej, maro, bej, motan obez, pisică hipnotizată, picioarele fos tei baschetbaliste care se înalță în bezna crăcănată de un bec prost. Ehe, ce frumoasă eram eu odată. Și geamul ușii de la balcon îi reflectă mândria burtoasă. Ușa băii se reazemă, ca un alcoolic resemnat, alături de picturile ei și o o poză cu bunicul. Avantajul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de bine te susțin și te ajută să te ridici din nou. Ridică-te, Omule, și mergi mai departe și Înlătură piedicile toate, pentru că poți, ești puternic și reușești. Spiritele Înalte sunt cu tine! Și cele care vor să se Înalțe sunt cu tine! Ridică-te pentru toți! Știm și ce i-a deranjat așa de tare pe cei cu fotoliile Înalte. Sau văzut mai bine În "oglinda" domnului Dan Diaconescu și s-au speriat că s-ar putea să-i
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
conștientizați; să fiți fericiți În splendoarea și În același timp În simplitatea legilor universului și ale pământului. Să fiți sănătoși, să munciți pentru voi, dar și pentru alții, să fiți normali și echilibrați! Toate roadele materiale și spirituale să vă Înalțe viața, natura să vă Încununeze munca! Înalta spiritualitate și Lumină să vă inunde așa cum spunea Mihai Beniuc cândva: „Sunt pom de lângă drum și fără gard. La mine-n ramuri poame roșii ard. Drumețule, să iei fără sfială, Că n-ai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să dai la nime’ socoteală!” Întindeți mâna, oameni buni, spre Pomul care se apleacă cu iubire asupra voastră, și Înfruptați-vă din roadele lui și răcoriți-vă la umbra lui! Verde - pomul Învățați și conștientizați Roșu - poamele iubiți și vă Înălțați din mizeria prafului de pe drum, adăstați la umbra Binelui, Îndestulării, Mulțumirii lucrului Împlinit, pentru că primiți putere. Și În acest răgaz de drum nu-i uitați pe cei care ne-au sădit pomul, l-au udat, l-au crescut cu luptă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
jos, apoi, la urmă, răspunzând la o chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn, răspândi o mireasmă dulce-acrișoară de oțet de mere, și subțiorile îi mirosiră spre dimineață când se trezi a suc lipicios și amărui, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
acolo? se sperie fata. Nu ești invitat. Și-acolo vin nemți, s-ar putea să te prindă. Lasă, lasă, nu fii prostuț, nu-ți fă griji, o să fie bine. Du-te și te culcă. Noapte bună! îi șopti dulce, și, înălțându-se pe vârful picioarelor, îl sărută pe față. Mâine nu vii, auzi? Mă duc să-l anunț pe tata, să se ascundă, și te duc și pe tine în munte. Ești rea! Crezi c-am să mai pot dormi? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
păr. Sus, răsuflă ușurat. Se orientă orbește după direcția vântului, fără să ridice capul, și coborî ca-ntr-o fântână, în întunericul din cabina proiectoarelor. Conurile de lumină îndreptate spre scenă făceau de acolo, de jos, bezna de nepătruns. Se înălță întinzând gâtul și rămase câteva clipe nemișcat, ținând tot cerul negru în spate. La picioarele lui, parchetul strălucea presărat cu talc. Perechile se roteau lenevos sub serpentinele și ghirlandele multicolore atârnate de tavan. Ce mare crescuse această sală, ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de biserică, și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i se înfigă în scobitura anume făcută. Ziarele erau lângă el. Le trase mai aproape. Se adânci în lectură rezemându-și ceafa de stinghia stranei și înălțând gazeta desfăcută în așa fel că bătrâna nu mai văzu decât mâinile Invalidului și cele două pagini ca un cearșaf răstignit pe tejghea. Ceva nou, domnu? întrebă. Să vedem, mormăi gros și răgușit Invalidul, și-ncepu să citească repede, încăpățânându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nouă oareșce? Să vă dau, de ce nu? se-nvoi Invalidul, lăsând ziarul deoparte. Scoate ce ai mai fin, c-ai mierlit-o! amenință plutonierul, lăsându-se că cadă c-un geamăt de ușurare pe primul scaun, și făcu un semn înălțând ochii spre tavan. Pe sus ce s-aude? Bursa a înregistrat ieri următoarele cursuri, se grăbi să-l informeze Invalidul: Steaua Română 1 525; Concordia 1 325; Creditul Minier 820; Radio 200; Mica 870; Letea 700; S.T.B. 1 410; Consolidada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și continuă să se târască pe jos, printre mese și picioarele jandarmilor, storcând cârpa între degete, să nu i se vadă tremurul mâinilor. Păi, ziceai că nu-i din alea... Ia mai las-o moartă, șefule! interveni pe neașteptate Invalidul, înălțându-și capul din ziar. Vocea lui autoritară și aspră, deprinsă cu comenzile militare, îl făcu să amuțească pe plutonier. M-am plictisit de-atâta trăncăneală. Ce ai cu femeia? Las-o să-și vadă de treabă, să termine podelele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
despuiată, care pâlpâia luându-i vederea. Zări, ca printr-o sticlă topită, un om venind spre ele. Venea sau se-ndepărta, sau stătea pe loc, nu se-nțelegea, pentru că era departe, și ce-o tulbură dintr-o dată... Dumnezeule! Coborî mâinile, înălță gâtul, și prin pleoapele întredeschise privi roată-mprejur zarea și-și dădu seama, cu-o înfiorare rece, aproape de spaimă, că erau singure în tot cuprinsul. Câmpul întreg și lumea întreagă se scufundau sub ochii ei de ani de zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
arzătoare de pe locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin zgură și pietriș. Ocupând intrările și ieșirile. Cum se uita, răzbind cu privirile dincolo de garnitura trenului, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uscăcioase, pătrunzând în carnea și sângele ei. Se repezi într-o fugă ușoară, alături de vânt. Florile de sânziene îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
clocotită și aburi se prăbuși peste el. Respirația, care i se oprise păstrând o mică insulă de tăcere în jurul lui, se porni pe neașteptate, gâlgâitoare, și-o voce aspră strigă ceva. Se auzi o lovitură de metal. Doi inși se înălțară. Traseră ușa grea de la vagon. Șocul făcu să-i treacă un scrâșnet prin șira spinării. Locomotiva se puse-n mișcare. Ultimele santinele se prinseră de barele metalice și se săltară pe scări. Fascicolul de lumină descoperea, fantomatece, siluetele celor rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Domnule, îl preveni ea, fii atent că nu te pot ține și-ți pierzi echilibrul. Mi-am pierdut eu capul, ce mai contează? Bine-mi pare! Bine-mi pare! bătu ea din palme și-o rupse la fugă-nainte. Se înălță bombându-și pieptul costeliv și se uită împrejur, parcă ar fi căutat ceva de care să se-agațe mai repede. Ea veni să-l sprijine. El, șmecher, o-nlănțui cu brațul și-o sărută. O sărută pripit, nici măcar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gaiță îi strigă ceva de pe-o creangă de stejar, dar ea nu-i dădu nici o atenție și nu-i răspunse, să nu piardă, să nu distrugă minunea aceea diafană și lucrul important și pur spre care se-ndrepta. Își înălță pieptul, să absoarbă cât mai mult aer. Lunecând pe vârfuri și pe tocuri, parcă jucând șotron, urmări adânciturile rotunde lăsate de copitele cerbului și ascultă distrată, cu o senzație tot mai vie de ușurare și de tristețe în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cele mai înalte dealuri, pe coline și movile, de unde se putea vedea în depărtare, începând de la hotarele țării către capitală erau puse străji, care rând pe rând, dând foc căpițelor de fân, unse cu păcură, vesteau prin fumul ce se înălța în văzduh, năvălirea dușmanilor. De asemenea, în toate locurile obligatorii de trecere spre așezările omenești, erau echipe de veghe, bine organizate, care semnalizau prin focuri aprinse, apropierea inamicului. În satul Straja din Bucovina, toți locuitorii apți de a purta arme
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
930 m, înalt de 4 metri, construit din piatră, pe ambele platouri ale dealului. Crenelurile aveau inițial deschideri largi pentru a permite folosirea arcului și a arbaletei. Odată cu utilizarea armelor de foc, în secolul al XV -lea, zidul a fost înălțat cu încă 3-4 m, crenelurile largi fiind înlocuite de goluri înguste pentru tragere. Centura de fortificații se păstrează aproape în întregime, împreună cu 9 turnuri ce au rezistat timpului. Perioada secolelor XV-XVII este cea mai prosperă din punct de vedere economic
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]