6,950 matches
-
este echivalent cu a lovi în propria-ți persoană. Ori tu ești foarte echilibrată și te iubești suficient de mult. Ți-e frig? Să-ți dau haina mea? Și curtenitor se descheie la nasturi. Nu, nu, refuză Larisa, să mergem înăuntru. Nu mai suntem tineri ca să căutăm locuri izolate. Aș bea un pahar de șampanie. Era plină de acel farmec dezvoltat odată cu obișnuința unei vieți pline de bunăstare. Facă-se voia ta, se învoi Ovidiu și trecură împreună pragul restaurantului. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și acum începea să atace plăcinta. Poftă bună, i-a urat Carmina și s-a ridicat în picioare. Nu avea rost să mai întârzie. Și-a luat de pe scaun poșeta, nu se grăbea deloc, a deschis fermoarul, s-a uitat înăuntru, nici ea nu știa bine după ce. Mulțumesc, sărut mâna, i-a răspuns bărbatul. A aplecat capul și apoi s-a grăbit să muște din plăcintă. Bună seara, a mai spus femeia și apoi s-a îndepărtat enervată. S-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în vestibul, scoțându-și din mers mănușile de bumbac și băgându-și-le în buzunarul halatului. Adrian o auzi cum descuie ușa de la intrare și apoi o deschide, simulând surprinderea totală: — Șam! Ce cauți aici la ora asta matinala? Poftește înăuntru. Adrian strecura suplimentul de la Sentinel sub o pernița de pe canapea. Pe urmă, după ce mai chibzui un pic, vari toate ziarele sub canapea, să nu fie nici unul la vedere, tocmai când Eleanor dădea să intre cu Șam. — Adrian, ghici cine-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret, ca și cum ar fi amuzat-o ceva - poate chiar modul oficial care o întâmpinase Adrian. Va rog, poftiți înăuntru. — Soția dumneavoastră era în mașină care a ieșit pe poarta în timp ce taxiul meu încerca să intre? se interesa ea cu un accent ce-ar fi putut fi calificat că aparținându-i unui londonez școlit. — Da. A plecat în vizită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
O femeie strigase la unul dintre fotografi „Nu va ajunge cât rău i-ați făcut?“ Din vestibul se auzi zgomotul făcut de ziarele strecurate în cutia poștală, care apoi căzură pe podea. — Au sosit ziarele, spuse Eleanor. — Să le-aduc înăuntru? se oferi Șam. Nu, lasă-le acolo, răspunse Adrian, fără să-și ia ochii de pe televizor. Și se uitară în continuare la televizor. Sintagma da titlul original al nuvelei. Definiția ei de dicționar are ca echivalent românesc expresiile crudul adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în opera ,,Amintiri din copilărie” și-l vom avea mereu aproape... Andrei Perca, clasa a IV-a C Nică și eu În cameră era o căldură înăbușitoare. Am deschis fereas-tra. Pe dată, cu părul răvășit și gâfâind de oboseală, năvăli înăuntru o ... Idee. Se propti țeapănă în fața mea și-mi zise: ,,Ce-ar fi ... dacă ai face o vizită în trecut? Să zicem prin anul 1849. M-am opus cu înverșunare. Mărturisesc cinstit: mi-era frică. Dar ideea nu-mi da
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în așa fel încât am înțeles că este un lucru imposibil. El a început să-mi spună multe lucruri interesante despre viața stupului. Am adormit. Deodată ușa unui stup uriaș s-a deschis și o albină m-a poftit politicos înăuntru. Am intrat. Albinele erau îmbrăcate în țesături cu fire de soare. Unele legănau copiii, altele îi hrăneau, unele zideau cămăruțe de ceară, altele aduceau polen. Cele mai multe cărau miere în găleți. Din când în când, albinele-paznici anunțau câte ceva. Veștile ajungeau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
eroii îndrăgiți de toți copii. Odată, după ce am adormit, am început să visez. Se făcea că în fața mea a apărut poarta aurită a Împărăției Desenelor Animate. Deodată, aceasta s-a deschis, iar Micky Mouse și cu Mimi m-au poftit înăuntru ca pe un oaspete de onoare. Uimită, am îndrăznit să întreb: Dar cum a m ajuns aici? Orice copil care iubește desenele animate poate petrece câtva timp aici, în împărăția noastră, îmi răspunse Mimi. Am mers înainte cu ei și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prăjeau deja În tigaie. Mirosul de ulei Încins se răspândea În toată casa. Ne trebuie o tigaie de teflon. Dădu aprobator din cap. Da, le trebuia și așa ceva. Căscă. Se Întinse. Puțină mișcare nu strică. Afară ningea cu fulgi mari. Înăuntru, cald, plăcut. Era cum nu se poate mai mulțumit de mansarda sa. Datora acest confort și femeii care trebăluia În bucătărie printre cratițe, În bikini și fără sutien, vitrinieră la Art-Design, treizeci și doi de ani Împliniți. Mană cerească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urechea la pândă, gata să prindă cel mai slab zvon de plecare a navetei și să apuce bagajele așezate prudent la Îndemână lângă scaune de grija hainelor erau scutiți pentru că nu le lepădau niciodată oricât de cald ar fi fost Înăuntru căci nu Întotdeauna se respecta ora anunțată În „Mersul trenurilor”. O joacă cu timpul pe care Aida Übelhart a sancționat-o printr-un gest memorabil. Se Întorcea la Reghin după o ședere de două zile la Salinae. Venise să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
capului și cu luna asta nătângă care ne pândește prin geam ca un uriaș drob de sare sau, dacă vrei, ca o ghilotină. Voi lăsa prin testament să mi se dea capul la developat. Cu bobinele pe care le am Înăuntru vom lua Canesurile câțiva ani la rând. În liniștea care urmă, o descoperiră pe Maria croșetând lângă ușă, Încordată, gata să dispară iarăși la cel mai mic zgomot venind dinspre camera copiilor. Remus se plângea de dureri de gât. Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai ieșise și receptorul care spânzura la capătul cordonului la o palmă de podeaua Îmbibată cu motorină, se repezi Înăuntru ca și cum ar fi avut ceva important să mai comunice, sau să restabilească În ultima clipă un dialog compromis. Ascultă Încordat vrând parcă să audă mai mult decât vocea și respirația celuilalt. Sabina, mă auzi? Sabina, fata mea dragă... Vorbele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cu banii astfel câștigați Își Înjghebase un atelier foto Într-o fostă afumătorie. Din această pricină nu doar hainele sale miroseau a fum, ci și fotografiile. Atelierul era cu ceva mai mare decât o cabină telefonică. Doar Grațian avea loc Înăuntru. Când lucra, agăța de ușă o tablă pe care scria: Nu deranjați! Se developează! Ei doi comunicau Însă chiar dacă că nu se vedeau. Stai și tu pe bancă și așteaptă, Îi zicea Grațian Înainte de a se face nevăzut În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stricată. Tresări. Lângă sticlă dădea din coadă un cățel fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și Îi sări În brațe, Începu să-l lingă pe obraz mai Întâi, apoi pe frunte. Bătrânul se lăsa răsfățat. Chiuia de plăcere. Bucuria lui Însă nu interesa pe nimeni. Soarele era tot mai roșu, iar cerul tot mai mov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
altele de-a dreptul niște colete, iar altele erau așa de mici și de subțiri, că nu puteau să conțină mai mult de o singură foaie de hârtie împăturită. Când a sosit o scrisoare cu un pătrat gros de carton înăuntru, am știut că ultimul „eu“ al meu a ajuns la concluzia că sunt pregătit să primesc cheia ușii încuiate, dar spațiul acela nu mai prezenta pentru mine nici un interes urgent. Lumea dindărătul acelei uși nu făcea parte din mine, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
minte ideea că acest Ryan Mitchell ar putea fi unul dintre prietenii pe care Eric îi lăsase în urmă, că poate conținea o cale de-a relua legătura cu vechea lui viață. Însă nu despre asta era vorba în el. Înăuntru, am găsit șaisprezece pagini scrise la mașină, informații personale și inutil detaliate despre Ryan Mitchell - numele mătușilor și unchilor lui (doar numele de botez), alergiile de care suferea, rezultatele a treizeci și două de teste de ortografie pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și mă întorceam în living când - bum bum bum bum bum - o palmă ce lovea în ușa de la intrare mă făcu se tresar și să simt furnicături în tot corpul din cauza șocului. Am întredeschis ușa și prin crăpătură dădu buzna înăuntru o pală umedă din aerul ploios al serii. Afară stătea un bătrân. Era subțirel, cu un nas și o bărbie proeminente. Părul rar îi era pieptănat peste cap, adunând și conducând apa de ploaie spre urechile cu lobi mari, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cap, adunând și conducând apa de ploaie spre urechile cu lobi mari, unde forma picături ca niște cercei de cristal. Își strânse impermeabilul în jurul trupului și clipi din cauza stropilor de ploaie. — Da? am zis. — Ar fi bine s-o bagi înăuntru. O să se facă praf. Dacă nu e distrusă deja. I-am urmărit privirea în jos, spre prag. La picioarele mele era o cutie udă leoarcă. — O, am făcut. Așa-i. Bărbatul ridică bărbia într-o exclamație tăcută iritare, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din nou caietul. 4 Fragmentul becului (Partea întâi) Cu masca de scafandru pe față, Clio ieși la suprafața apei și făcu din mână. Era un salut amplu și lent; mai întâi spre stânga până la capăt, apoi spre dreapta până la capăt, înăuntru și afară din apă, așa cum făceau oamenii în anii ’80 la concertele rock. M-a făcut să zâmbesc. Stând în capul oaselor pe șezlong, la umbra umbrelei uriașe, am avut grijă ca salutul meu de răspuns, atunci când l-am executat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Aș putea să fiu mort, să fi murit cu o sută de ani înainte să te naști tu, și totuși - gândește-te bine la asta, pătrunde dincolo de sensul evident și gândește-te la uriașul și uimitorul miracol care se ascunde înăuntru - lacul din mintea mea a devenit lacul din mintea ta. Îndărătul sau înăuntrul sau prin cele o sută nouăzeci de cuvinte care au alcătuit descrierea mea, îndărătul sau înăuntrul sau prin cele nouă sute nouăzeci de litere, are loc un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
60 Dragă Eric, Iată cheia de la camera încuiată așa cum ți-am promis. Ar trebui să recitești scrisorile 3, 4, 17, 44, 58 și 59 și să urmezi toate indicațiile înainte să deschizi fișetul roșu. Textul pe care-l vei găsi înăuntru este „viu“ și extrem de periculos. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson (Primită pe 30 noiembrie) Scrisoarea nr. 67 Dragă Eric, Din câte știu eu, peștii conceptuali nu văd plantele, copacii și animalele palpabile. Nu văd cerul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă invită Clio. După ce-l cumpăraserăm, merseserăm în portul Naxos să bem ceva. Aveam destul timp de pierdut înainte să vină autobuzul care să ne ducă înapoi la tabără. — Ai putea să îngenunchezi la malul apei și să bagi capul înăuntru. — Pentru o fată care știu că a văzut Fălci de cel puțin două ori, am replicat, ești cam pripită și cam necugetată în privința mării, știi asta? Nu eu sunt cea care o privește mereu de după degete. — Tocmai, am zis. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
părți ale aceluiași lucru. E posibil, nu? După șaisprezece săptămâni de nimic, totul se întâmpla brusc dintr-odată și îmi era greu să găsesc vreo explicație. După ce am aranjat cu băgare de seamă dictafoanele în colțurile camerei, am desfăcut plicul. Înăuntru era o carte cu coperte de carton. Pe supercoperta albă era imprimată o gravură victoriană detaliată a unui pește preistoric, cu înotătoare rigide. Titlul era următorul: Originea speciilor de Charles Darwin, iar dedesubt, cu litere mai mici scria: cu Motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
doar o suprafață netedă, poate rotunjimea unui umăr sau curbura unui stomac, cioplită și șlefuită și ambiguă pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele negre, demontabile așezate cu grijă deasupra pânzei, doi saci de dormit, două tuburi de respirat, două măști de scufundător, un hamac și un aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
altfel decât tăcând și ridicând din sprâncene a îngrijorare. Poteca ducea spre o verandă plină de frunze moarte. Se intra prin două uși duble, făcute din lemn închis la culoare și genul acela de sticlă vălurită cu plasă de sârmă înăuntru. Am împins ușa din stânga și aceasta s-a deschis pe jumătate. — E cineva aici? Tușa Ruth avusese dreptate: plimbarea nu-mi fusese de ajutor. Măruntaiele îmi atârnau libere și ude sub coaste și între șolduri. Capul mă durea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]