1,815 matches
-
aducea Elcana jertfa, dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor, și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 5. Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. 6. Potrivnica ei o înțepa deseori, ca s-o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7. Și în toți anii era așa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plîngea și nu mînca. 8. Elcana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. 6. Potrivnica ei o înțepa deseori, ca s-o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7. Și în toți anii era așa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plîngea și nu mînca. 8. Elcana, bărbatul ei, îi zicea: "Ano, pentru ce plîngi, și nu mănînci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decît zece fii?" 9. Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru a reapărea într-o clipă, unul trăgând de un lanț și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și pe gospodari să se înghesuie să vadă ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de tot soiul de unchi și de mătuși țicnite și de străini și le-am promis că o să staude strajă cu zece baionete ca să le asigur puțină intimitate șiă Of, Doamne! E îngrozitor. Doamna Silsburn a scos un râs scurt, înțepat: — Mi-e teamă că eu sunt una dintre mătușile țicnite. Era, în mod clar, ofensată. Doamna de onoare i-a aruncat o privire: — Ah, scuzați-mă. Nu m-am referit la dumneavoastră. A continuat apoi, rezemându-se de speteaza banchetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
două inele din spirala de metal a unui caiet cu foi detașabile, pe care le-a atârnat de urechile lui Seymour. Fetița a fost încântată de rezultat și Seymour le-a ținut în urechi toată seara. Probabil până l-au înțepat la sânge. Dar cerceii nu i se potriveau. Nu avea urechi de corsar, ci urechi de bătrân cabalist sau de bătrân Buddha. Extrem de lungi și cu loburi cărnoase. Îmi amintesc că fratele meu, părintele Waker, când a trecut pe la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de tot, ci a Întrat În contact cu altele spirite. Poate că la apropierea morții Îți năvălește veșnicia În trup...“ Și poate că așa era, căci bătrâna nu mai simțea nici frigul, nici căldura, nici oboseala, nici durerea. Dacă o Înțepai cu acul nu simțea. Câteodată nu mânca și nu dormea săptămâni Întregi, robotind prin casă de dimineața până seara. Altă dată o apuca o foame cumplită și mânca tot ce-i cădea la Îndemână. Zgâria cu unghiile și mânca varul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o echipă a grupului executase lucrări de zugrăveli dar, Șeful Șantierului nu avusese niciodată timp să-l inspecteze. Găsiră cu ușurință barul În care nu se afla nici un client, iar Șeful Șantierului după câteva momente de gândire, zise. “Mă cam Înțeapă stomacul. Sunt sigur, o tărie m’ar face bine. Ce părere ai...?” “Fiind ora mesei desigur...” Șeful Șantierului se adresă ospătarului care se apropiase, făcând o plecăciune cu sub Înțeles. “De două ori câte o sută grame de țuică bătrână
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe sfârșite... De data aceasta tranversară piața cu mai puține salutări fară strângeri de mână, un salutar semn: Șeful Șantierului era Întradevăr grăbit. Ajungând În dreptul restaurantului „Nord Hotel”, nepotul lui Scaraoțchi privi câteva momente vorbind pentru sine Însuși. „Mă cam Înțeapă puțin stomacul...Sunt sigur, o mică tărie ar fi bine venită. Ce părere ai...?” Propunerea Șefului de Șantier suna mai mult decât o poruncă.Ne având altă alternativă, Tony Pavone nu se opuse. Ocoliră Întradevăr restaurantul, proțăpindu-se În scaunele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe domnul Observator Minuțios Artur Sammler. Toți metafizicienii, vă rog, luați notă. Iată cum stă treaba. Niciodată nu veți vedea mai clar. Și cum lămuriți asta? Această cabină telefonică are podeaua din metal; cu uși pliante verzi, silențioase, dar podeaua Înțeapă nările cu urina uscată, aparatul telefonic de plastic e făcut praf și un ciot atârnă la capătul firului. Nici cale de alte trei intersecții nu găsise un telefon În care să nu-i fie teamă să bage o monedă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întrecut limita. A fost al dracului de iresponsabil din partea ta să nu suni. Am deja un adolescent cu care trebuie să mă înțeleg. N-am nevoie de doi. Te rog... a zis Sheba. Avea încă haina pe ea. Mâinile o înțepau în acea căldură bruscă. — Te rog, ce? a insistat Richard. — Atât... te rog. S-a sprijinit sfârșită de ușă. — Îmi pare foarte rău că te deranjez, a zis Richard. Desigur, ești mult prea ocupată ca să fii deranjată cu mărunțișuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
era că singurele lucruri frumoase de la fermă erau rândurile de sfeclă de zahăr și de cartofi; pământul dintre și dimprejurul acestor straturi era tare ca piatra și cenușiu. Mirosul de pelin era peste tot; un pas, și gleznele Jinei era înțepate de săgețile tufișurilor prolifice de anizantă. Un pas, și începea să plângă. Zach a scuzat-o în față tatălui său, a zis că e „visătoare” și „excesiv de poetică”, dar Jina își dăduse deja seama că pământul ăla era făcut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ideea de a coborî pe râu singur, într-o tăcere completă - un adevărat lux. Ellis m-a invitat să mergem dimineață la vânătoare, a spus el. N-o să te trezesc și pe tine. Jina a luat un creion și-a înțepat hârtia. A doua zi, de dimineață, Zach s-a sculat, ca întotdeauna fără ceas, imediat ce lumina a colorat cerul din negru într-un albastru de oțel. S-a îndepărtat de lângă spatele cald al Jinei și, în liniște, și-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
început să se audă avionul. Sunetul aparatului care se apropia de ei era acela al unui om epuizat, care abia mai respiră. Pilotul a făcut o buclă în aer, apoi a aterizat cu grijă, ca și când terenul de munte ar fi înțepat roțile avionului. Mary și-a mușcat buzele; Drew a strâns-o de umăr, apoi s-a îndreptat grăbit către avion. Prima care a coborât a fost Alice. Părul proaspăt blonzit era acum pleoștit, iar ca îmbrăcăminte Alice recursese la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
salveze, i-a spus bunica. Dar măcar, în felul ăsta, o să poți să privești în urmă și să-ți dai seama ce n-a mers. Alice a umplut treizeci de pagini într-o singură noapte; era ca și când s-ar fi înțepat la un deget și-ar fi lăsat otrava să i se scurgă afară din organism. Alice a mai cumpărat un jurnal, apoi încă unul și-a îndesat pe paginile lor lucruri de care numai ciudații au habar - cum e atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rege al râului. Am sperat c-am să te văd, a spus el. Mary și-a ținut răsuflarea așa de mult c-a luat-o cu amețeală. Pielea i se sensibilizase, așa că și cel mai delicat vânticel pârea s-o înțepe cu mii de ace. Ciripitul greierilor era asurzitor. Mary și-a ținut ochii deasupra taliei lui Drew, acolo unde pielea era netedă, iar mușchii jucau dedesubt, de parc-ar fi fost chiar o bucată de râu. Femeia a deschis gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
greutății, barca plutea pe apă ca o frunză, Jina a tras adânc aer în piept și, pentru prima dată, a inspirat parfumul canionului. Apă de râu, pini și humus, un aer așa de curat și de familiar că parcă-i înțepa plămânii. Doamne, Dumnezeule ! a strigat Irene râzând când un val s-a repezit peste botul bărcii și-a dat-o pe spate. Femeia a căzut peste Naji, care a prins-o în brațe și chiar a schițat un surâs. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
alergare ușoară, care, până la urmă, a ajuns una de viteză. Mary nu mai era în formă, dar totuși a izbutit să parcurgă o bucată destul de întinsă de drum. Când nisipul a început să-i biciuiască picioarele, iar vântul să-i înțepe obrajii, femeia a izbucnit în râs. Dar a continuat să fugă ocolind copacii și sărind peste bolovani. Singurul care-a oprit-o a fost râul. Mary știa când Drew era în preajmă. I se făcea pielea de gâină și, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rătăci pe frecvențe joase infestând netul și bibliotecile căderea în gol nu e ca și cum ai juca șotron săptămână programată (mare) acum e ziua întunericului pare că a câștigat în instanță stăpânirea și dreptul de a culege fructe furtunoase spinii îi înțeapă pe toți ai mei noroiul mi-a infestat retina doar Veronica îmi șterge fruntea cu Chipul Lui de la o cădere la alta mă agăț de piatra aruncată de zidari trei zile și Stânca din vârful unghiului străpunge noaptea cu Lumină
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
până la urechi. Hai scoală, că ai visat urât! Meseria asta văd că-ți produce coșmaruri. Am tras adânc aer în piept de parcă ieșisem de sub apă. Aveam fruntea plină de broboane de transpirație și stăteam ghemuit cu spatele la păturile de lână care înțepau prin pijama ca o barbă nerasă. Cearșaful de pe pat mi se adunase la picioare. Titi sforăia ca un porc, lui Shumy îi miroseau picioarele de parcă tocmai îi putreziseră, TIR-uri goneau spre destinații necunoscute zgâlțâind dormitorul și ziua venea peste
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
clipă țintă și-și șterse fruntea de sudoare rece. Se întoarse apoi cătră cal, lepădă arma și făcu semn spre cer cu securicea. Era un semn spre cer, spre pădure, spre necunoscutul care-l copleșea. Începeau iar să roiască fulgi, înțepându-i ochii. Opintindu-se din toată puterea, zvârli securicea în sus, ca o ultimă înfruntare și decădere desăvârșită. Fierul descrisese o parabolă și căzu într-o tufă de smeură. Cei doi vecini călări erau aproape de acel punct. Își struniră caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doar. Ai uitat că Otho i-a tăiat gâtul? Vitellius îl va pedepsi pe Otho. Aliază-te cu Vitellius. Faptul că șarpele ucide, spuse Julius Civilis, e oare un motiv să te aliezi cu scorpionul care e pe punctul să înțepe șarpele? — Eu nu sunt roman - Julius Civilis își ascuțea pumnalul în fața colibei în care stătea Valerius. Trei bărbați erau așezați în jurul mesei: Valerius, Julius Civilis și hangiul, care venise în sat în noaptea dinainte. Nu sunt ca fratele tău. Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
brusc pe spate, apoi se aplecă în față. Secutor-ul se clătină câteva clipe, dar o nouă lovitură în tibie îl făcu să se prăbușească. Urlând de durere, încercă să se apere cu scutul. Adversarul se apropie și începu să-i înțepe cu tridentul gleznele și brațele; după câteva clipe, începătorul sări în picioare, orbit de durere și mânie. Începu să-l urmărească pe rețiar cu o furie ucigașă. Acesta sărea când la dreapta, când la stânga, și de fiecare dată începătorul lovea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
clipe, începătorul sări în picioare, orbit de durere și mânie. Începu să-l urmărească pe rețiar cu o furie ucigașă. Acesta sărea când la dreapta, când la stânga, și de fiecare dată începătorul lovea în gol și cădea, iar celălalt îl înțepa cu tridentul. Începătorul se ridică de opt ori, dar nu reuși să-l atingă pe rețiar. Nu reuși, cu arma pe care o ținea în mâna dreaptă, să facă o pată roșie pe trupul aproape gol al adversarului. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și își scoase turbanul care trebuia să-l apere de loviturile mai periculoase. Îl aruncă spre Hyrpus. Instructorul îl privi zâmbind. — Nu te mai joci? Doi doctores secutoris se grăbiră să-l echipeze pe Valerius, care rămase inert. Tridentul îl înțepă din nou în gleznă; simți în spate lovitura violentă a pumnalului de lemn al adversarului. Căzu, dar se ridică repede. În clipa următoare, adversarul înaintă spre el, însă Valerius începu să sară în lateral, neștiind încotro să fugă; nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
amantul lui Vitellius. Adăugă niște condimente din săculețul pe care îl purta la brâu și începu să amestece. — Ce deosebire e între discuțiile pe care le auzeam în bucătărie la Colonia Agrippinensium și astea de acum! Pe atunci râdeam, vă înțepați unul pe altul... Acum însă... — Acum ți se pare că ar fi ceva de râs? replică bucătarul-șef privindu-l pieziș. Și apoi, ai grijă cu Asiaticus. Ești un băiat frumușel, iar el e un ticălos. Nu-i este credincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]