1,381 matches
-
o lună? Sau peste un an? Puteam merge oriunde voiam. Duggie îmi spusese ceva de o expoziție comună la Berlin; și avea un asociat la New York care era interesat de ceea ce lui îi plăcea să numească „concepția“ mea. De unde mă înțepenisem atât de mult în studio încât să văd pe cineva și chiar să răspund la telefon îmi părea o intruziune excesivă în munca mea, acum mă vedeam prinsă într-un vârtej nebun, antrenant, încă centrat pe studio, dar care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Arătă cu degetul unde era atârnat acesta, chiar sub tavan. — Acolo se prind corzile, nu? Acolo sunt scripeții. Nu se poate întâmpla nimic, nu? zisei eu, încă pe jumătate amețită din cauza echilibristicii de pe schelă. —Adică să se agațe. Să se înțepenească. Bez părea îngrozit. — În nici un caz. Nu. Adică, spuse el, puțin mai prudent, dacă una dintre bare nu este prinsă corect, să zicem, ar putea să se agațe de o altă bară, sau de șină. Sau de un mobil, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prea aproape de canal. Și mai și pute a țevi și nu m-aș mira să dai și peste șobolani pe acolo. Când și când se mai aude câte un râcâit. — Minunat. Parcă suntem în Quatemass and the Pit1. Cercelul se înțepenise bine în balama. Lurch încerca să-l extragă cu o bucățică de sârmă, dar în zadar. Ridic capacu’, ca să slăbesc oleacă balamaua, îi zise el lui Marie. Tu o scoți cu asta, bine? Zis și făcut, descuie trapa, înjurând în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ne condusese la cadavru în mod intenționat. Dar nu-mi dau seama cum ar fi posibil așa ceva. Nimeni nu poate să plănuiască să-i cadă un cercel, care să se rostogolească exact acolo unde trebuie, ca să nu mai vorbim de înțepenit cercelul atât de bine. Poáte l-a pus acolo înainte, sugeră Sally. Când nu te uitai. L-a împins cu piciorul. —Dumnezeule, ce minte diabolică ai, Sal, zisei eu, impresionată. Cui să-i treacă prin cap așa ceva? Am mai băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
temporar, și-i făcu pe cei din sală să tacă, temători, și să înghețe pe loc, asemenea unui mecanism muzical cu statuete. — Nu admit să se facă glume proaste în mijlocul unei producții pe care o pregătesc eu! strigă ea. Statuetele înțepeniră de tot în pozele în care fuseseră surprinse, rugându-se cu disperare să nu fie alese drept țintă. —Să-mi spună și mie cineva ce s-a întâmplat! Matthew! Matthew se precipită în față. — Păi, n-am văzut, MM, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
împinse ușor ușa. Scâncetul părea că se aude din ce în ce mai tare. Hugo se uită la mine cam îngrijorat. Hai, zisei eu, nerăbdătoare. Deja nu mai putea de curiozitate. Deschise și mai mult ușa și încercă să se strecoare înăuntru. După care înțepeni pe loc, blocând ușa. A trebuit să țopăi pe lângă el ca să văd ce era în cameră. Era destul de impresionant. Violet stătea lipită de unul dintre rafturi, cu mâinile la spate, albă ca varul. Cu pantalonii ei pană cei bej și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
timp, ca niște marionete. Nu era nimic de văzut; Janey se întoarse spre mine, perplexă. După care, capul Tabithei se ivi deasupra mobilului. — Și eu, zise ea, cu o ușoară urmă de disperare în voce. — Dumnezeule, zisei eu. S-a înțepenit. — Înțepenit? șuieră Janey. Din ce în ce mai îngrozită, mi-am dat seama că nici unul dintre duhuri nu poate practic s-o vadă pe Tabitha de jos, decât dacă se așezau exact sub mobil; era foarte bine ascunsă, astfel că numai publicul o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca niște marionete. Nu era nimic de văzut; Janey se întoarse spre mine, perplexă. După care, capul Tabithei se ivi deasupra mobilului. — Și eu, zise ea, cu o ușoară urmă de disperare în voce. — Dumnezeule, zisei eu. S-a înțepenit. — Înțepenit? șuieră Janey. Din ce în ce mai îngrozită, mi-am dat seama că nici unul dintre duhuri nu poate practic s-o vadă pe Tabitha de jos, decât dacă se așezau exact sub mobil; era foarte bine ascunsă, astfel că numai publicul o putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de acolo cred s-au și pus pe treabă. —Ai simțit că era ceva în neregulă cu cablul? Cum naiba să simt că era ceva în neregulă cu cablul? Bărbatul se răsuci, încruntat și plin de furie. Era clar că înțepenise din cauza șocului și abia acum începea să-și revină. Îmi închipuiam că țipând la Steve, chiar și pe șoptite, îi aducea o binevenită ușurare de tensiunea care crescuse treptat cât timp trăsese degeaba de cablul Tabithei. —Tu chiar crezi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se cațere anevoie pe scara lui Iacob, treaptă cu treaptă. Avea o condiție fizică atât de proastă, încât fundul aproape că-i atârna până la genunchi. Mașinistul, care tremura acum de îngrijorare, se întoarse și dădu cu privirea de mine. Se înțepenise! zise el pe un ton destul de patetic. N-aveam ce face! Am dat din cap în semn că-l înțeleg și apoi am lăsat din nou capul pe spate ca să văd ce se întâmplă deasupra noastră. Unul dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pot să-și dea seama, imediat ce încep să tragă de un cablu, dacă acesta este sau nu bine echilibrat sau dacă s-a încurcat în ceva; așa erau de obișnuiți cu senzația cablului care le alunecă printre degete. Dacă se înțepenise una dintre bare, probabil că era pur și simplu pentru că fusese fixată greșit și se prinsese de șină sau de o altă bară, dar, în ambele cazuri, dezastrul ar fi fost la fel de mare pentru ceea ce se întâmpla pe scenă. Așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe cablu e un inel cu șurub, nu? sări Steve cu sălbăticie. Pur și simplu s-a urcat cineva și l-a pus acolo ca să nu mai treacă al naibii cablu prin scripete! Și ne mai miram că s-a înțepenit. —Adică, zise MM fără drept de apel, cineva i-a sabotat cablul Tabithei. —Exact, zise Steve. N-avea cum să fie un accident. — Asta e foarte grav, zise Ben. Încă era mai palid ca de obicei, dar avea o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vocea. —De ce să-mi facă cineva așa ceva? —Tabitha - zise MM, luând-o spre ea. Tabitha își acoperise deja fața cu mâinile. —Nu-mi vine să cred! suspina ea. De ce să facă cineva așa ceva? Mi-a fost atât de frică! Mă înțepenisem acolo sus! Nici măcar nu știam nici dacă puteam să cobor. MM o mângâia pe umăr, în semn de încurajare. — O să avem grijă să nu se mai întâmple așa ceva, îți promit, zise ea pe un ton ferm. De acum înainte, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se năpustea înainte, Ben ținea seringa EpiPen deasupra capului, agitând-o ca nebunul, de parcă ar fi fost un steag. — Nu mă atingeți! urlă el. Mi-am făcut deja o injecție! Dacă mi-o fac și pe a doua, mor! Am înțepenit cu toții un moment, ca și cum cineva ar fi apăsat butonul „Pauză“. Polițistul își întoarse capul spre mine și zise: „Ce mama dracu’!“, cu întreg corpul fremătând de adrenalină, de parcă tocmai l-ar fi scăpat cineva din lesă. Amenințarea cu suicidul ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi vrut să alunge vechile amintiri, respiră adânc, umplându-și plămânii cu acel aer dens și parfumat. Se gândi la cei o sută de mii de oameni ieșind de la lucru, vârâți în paltoane cenușii, cu ochii în pământ și zoriți, înțepeniți de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și robust, arăta ca un om care locuia lângă apă, dar care nu s-ar gândi niciodată să bea din ea. Brunetti arătă cu degetul spre un scaun din fața mesei sale de lucru. Bonsuan se lăsă În el, cu Încheieturile Înțepenite după zeci de ani la bordul sau În preajma bărcilor. Brunetti știa bine că nu trebuia să se aștepte ca acesta să-i ofere de bună-voie informațiile, nu fiindcă s-ar fi Împotrivit s-o facă, ci pur și simplu fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
reduși la o tăcere reverențioasă, Încercuiau masa de ruletă, plasând jetoane pe suprafața de postav. Tăcere, rezervă, apoi crupierul făcu roata să se Învârtă tare, aruncă bila pe ea și toți ochii se Îndreptară spre vertijul de metal și culoare, Înțepeniți acolo În vreme ce Încetinea, Încetinea, Încetinea și se oprea. Ca un șarpe, grebla crupierului se plimbă În susul și-n josul mesei, adunând jetoanele pierzătorilor și Împingând câteva câștigătorului. Și apoi din nou aceleași mișcări, agitația, rotirea și ochii aceia Încremeniți, țintuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dintr-o mașină parcată deschisese focul cu o mitralieră, țintind cu grijă spre genunchii lui, sfărâmându-i pe amândoi, iar acum casa lui Fosco era biroul și de mers mergea doar cu ajutorul a două bastoane, un genunchi fiindu-i permanent Înțepenit și celălalt având o rază de mișcare de numai treizeci de grade. Nu se făcuse nici o arestare În cazul acela. — Fosco, zise el, răspunzând așa cum făcea Întotdeauna. — Ciao, Riccardo. Sunt Guido Brunetti. — Ciao, Guido. Nu te-am mai auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
neîncrezător. Lotti s-a uitat la ceas. — Mai avem cincisprezece minute, a anunțat ea zâmbind din nou larg. Apoi și-a ridicat în sus brațele musculoase. —E rândul vostru. Acesta este momentul în care facem schimb de idei. Hugo a înțepenit. Chestia asta suna periculos. Ce fel de idei? a întrebat Amanda suspicioasă. —Griji, a zâmbit Lotti. Pe Hugo l-a trecut un fior. Griji? Era chiar așa de evident? —Spuneți-le celorlalți, a continuat Lotti, ce aspecte legate de naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un tip superb ca tine într-un loc ca ăsta? — Încearcă să plece, a zis Hugo enervat, scuturându-și din nou piciorul. Laura s-a uitat în jos, apoi a izbucnit într-un hohot sonor de râs. —Hugo! Te-ai înțepenit! — Am observat. Laura s-a lăsat în jos - cu dificultate, din cauza blugilor foarte strâmți. Respirând agitată prin decolteul adânc și lipindu-și, mai mult decât era nevoie, fața de prohabul lui Hugo, Laura a reușit să desfacă partea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce se poate stoarce din orice potențial cumpărător. I-am înnebunit cu șarmul tău și cu puterea ta de convingere. Așa că trebuie să te duci și să-i dai pe spate. Așa că acum, când urcau treptele creșei, iar Theo a înțepenit ca un bloc de stâncă și-a început să protesteze urlând, Hugo a mugit disperat. Cum dracu’ să poată cineva să facă față unei asemenea situații și să se mai gândească și la muncă în același timp? Hugo a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a spus femeia ștergându-și nasul cu dosul palmei. Și eu sunt în aceeași situație, s-a gândit Hugo. Dintr-odată, zâmbetul de un milion de wați a reintrat în scenă. Laura s-a tras foarte aproape de Hugo. Bărbatul a înțepenit. — Totuși, a șoptit ea mângâindu-și șoldurile, nu m-am neglijat. Nu-i așa, Hugo? Bărbatul a înghițit în sec. —Ăăă, nu. Nu, deloc. Nu ca hipiota aia de la cursul prenatal cu care erai zilele trecute, a chicotit Laura. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că-i ia foc fața. Inima i-a luat-o la trap sub impulsul amintirii ultimei lor întâlniri. Ce lucruri spusese. Cât băuse. Ce părere trebuie să-și fi făcut el despre ea. În celălalt colț al camerei, Jake a înțepenit într-o atitudine ostilă la auzul numelui. —El! Ce vrea? Ce s-a întâmplat? a întrebat Alice, străduindu-se din răsputeri să-și ignore soțul. Simțise imediat că ăsta nu era un telefon de curtoazie. —Theo. Are o erupție, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vrei tu. Eu n-o să neg nimic. Și după divorț, poți să te măriți cu cine vrei tu. Chiar și cu ticălosul ăla unsuros de Hugo. Jake a rânjit. Dar Alice nu era încă pregătită să glumească. —Rosa? Gâtul îi înțepenise că abia dacă mai putea să emită silabele. Evident, tu o să ai custodia. Dar trebuie să stabilim un program de vizite. Cred că, în sfârșit, sunt pregătit să fiu un tată mai bun. În adevăratul sens al cuvântului, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apoi a închis-o la loc. După care a deschis-o din nou. S-a uitat la Alice, care îl privea îngrijorată. — La gândul c-am să devin tată? s-a forțat el să rostească, deși gâtul îi era aproape înțepenit. —Exact, Yogi. Vreau să le spui celorlalți cum te simți. Orice griji ai avea, poți să ni le împărtășești. Hugo a tras adânc aer în piept. I-a luat mâna lui Alice și i-a strâns-o. — Simt, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]