4,240 matches
-
avea chef de vorbă. Întoarse planurile construcției pe toate fețele Încercând să aducă unele modificări proiectului, ce Însă nu mai erau posibile din moment ce lucrările deja Începuseră. Însfârșit, după câteva ore de discuții inutile, directorul cedă, iar cei doi colaboratori se Înapoiară la birou. Aici după cum se așteptase, Îl află pe Lakner În preajma fetei, Încercând să-i smulgă o Întâlnire. Când fata Îi văzu intrând, scoase un oftat de ușurare. „Pierdusem speranța să te mai văd...!” „Pe bună dreptate - explică Polipeanu. Știm
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui Nando să șofeze mai Încet, articulând. „Dragul meu prieten micșorează viteza, te rog să crezi, nu sunt un fricos dar, nu-mi face nici o plăcere să fiu adunat cu penseta din carosabil...!” Nando zâmbi, oarecum misterios. „Dacă nu te Înapoiezi la Nineta după cum i’ai promis, cum voi ieși din Încurcătură când voi da ochii cu ea...?” „N-ai teamă, te scot eu de sub Învinuire...!!” Conducând mașina cu mare viteză dar totuși prudent, Nando reuși În timp record să ajungă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zadarnică, reușind chiar să facă unele cumpărături, ne având la dispoziție valută indigenă: florăreasa i-l făcuse cadou. Trecu mai mult de două ore, timp În care scotoci cu privirea tot ce era de văzut. Nu se Îndura să se Înapoieze acasă. Ce să facă? Să se Încumete să exploreze terenul către centrul orașului ori să continue să admire agitația specifică a unui asemena loc de desfacere a produselor particulare, unde uneori te puteai amuza copios. Renunță la ambele alternative În favoarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sufletul deschis, iar În ce privește incidentul cu percheziția sa, nu-l aduse la cunoștiință prietenei sale, având convingerea bine Întemeiată și mai având În vedere felul cum a decurs ancheta și de promisiunea acelui colonel, adică, obiectele și banii vor fi Înapoiați cu scuzele apsolut necesare, dacă eventual nu face obiectul unor cercetări penale! Socotind relațiile de șantaj a lui Mingoti, terminate, păru destul de surprins În momentul când excrocul Își făcu din nou apariția În curtea șantierului. Ca de obicei, salută pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
om de onoare, domnule...! Pe scurt. Maiorul Huzum fiind incoruptibil, Închipuiește-ți, n’a fost ușor să-l ademenesc. Să fiu sincer, pot afirma cu suficientă convingere: maiorul Huzum este destul de onest. Pentru a sista cercetările penale Închizând ochii, clasând dosarul, Înapoindu-ți banii și lucrurile confiscate pretinde o nimica toată mai precis, cinci zeci mii lei...!” Iluzia speranței se nărui brusc În fața acestui monstruos adevăr. Excrocii tot excroci rămân, oricât am Încerca să ne amăgim. Păstrându-și calmul, Tony Pavone replică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
special persoana lui Tony Pavone. Era hotărât să facă mare tărăboi, să măsoare platforma betonată cu șuplerul și cântarul farmaceutic, să stabileasă un suficient de substanțial prejudiciu pentru a-l putea priponi pe omul care-l avea În imaginația lui...! Înapoie dosarul Șefului de Șantier, Își aprinse o țigară americană privindu-l pieziși. „Știi ceva...? De fapt eu nu am nimic Împotriva ta și nici nu ma interesezi ca persoană, Îmi fac doar datoria...! Bine, dacă sunt pus În situație să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lăsa să fiu sfâșiat de călăii destinului meu...! Cunoscuse o româncă,evreică ce emigrase În Statul Izrael cu ani În urmă. Destoinică, având un dezvoltat simț de afaceri, contra unei substanțiale sume de bani femeia promise: imediat, atunci când se va Înapoia În țara ei adoptivă să-i trimită invitația de a vizita Statul Izrael, suportând toate cheltuielile de Întreținere. Nu mică Îi fu mirarea Însă când, parolistă femeia veni din nou În România oferindu-i personal documentul turistic, cu mențiunea scrisă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În afară de asta, vermutul nu-i o băutură prea confortabilă. În cantități ne controlate, el poate provoca deranj stomacal urmat de o stare de toropeală, mai bine zis, pierderea echilibrului vertical...! Aveți grije...!” Tony Pavone le aduse sticlele promise, apoi se Înapoie la birou abordând cu delicatețe din nou laboranta, care la rândul ei Îl antrena la discuții despre relațiile dintre cele două antagoniste sexe de multe ori cu diferite Înțelesuri Încât Tony Pavone adese ori rămânea indecis de felul cum va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asigurată iar banii intrau cu regularitate În buzunarul lor. Oricum, rămânând În Europa, nu prea departe de locul nașterii, În care dorea să se Întoarcă, iar cu ajutorul timpului Îl va politiza și pe Tony Pavone să revină la decizia lui, Înapoindu-se În țara ei, În care avea Încredere și unde se simțea mai protejată decât În imensul necunoscut. Numai la gândul de-a merge atât de departe, Într-o țară mai mare decât un continent, unde uneori disputele contracditorii dintre
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe coate Într-o așa manieră Încât, ne amestecam cu noroiul și apa ce intra prin toate Încheieturile posibile ale vestimentației iar dacă se nimerea și vremea să fie capricioasă atunci instrucția se putea declara temporar Însușită: pe seară, ne Înapoiam la cazarmă cântând versurile Învățate, zdrobiți de tăvălirile prin noroi și de alergări besmetice fiind demolați fizic, motiv ca locuitorii orașului să ne compătimească...! În fiecare dimineață, după Înviorare (alergam o jumătate de oră prin curtea cazărmii) apoi ne orânduiam
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
organ. Nici o presiune n-ar fi fost necesară. În orice caz s-ar fi uitat. Intervalul fu lung. Expresia omului nu era direct amenințătoare, ci atotstăpânitoare În mod straniu, senin. Lucrul era arătat cu o certitudine uluitoare. Domnească. Apoi fu Înapoiat În pantaloni. Quod erat demonstrandum. Sammler fu eliberat. Șlițul fu tras, haina Încheiată, cravata de mătase, roz-portocalie, curgătoare, minunată, netezită cu o mână puternică pe pieptul puternic. Ochii negri cu o lumină de o deosebită candoare se mișcară Încetișor, Încheind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
document pe care l-ai furat de două ori? — N-a fost furt. — Alții or inventa reguli În funcție de cum merg lucrurile, dar eu nu fac așa și nu te las să mă pui În postura asta. Eram gata să-i Înapoiez manuscrisul doctorului Lal și a fost luat de pe biroul meu. La fel cum a fost luat și din mâinile lui. Aceeași metodă. — Nu așa trebuie să privești lucrurile. Dar nu te agita prea tare. — După toate astea, nu-mi proteja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
decît vreo patru fumuri cînd am văzut-o pe fată Îndreptîndu-se anevoie spre masa bibliotecarei. Mă căuta din priviri nervoasă și am impresia că nu m-a văzut, pentru că locul pe care mă așezasem nu era chiar la vedere. Își Înapoie repede cărțile, Își luă paltonul de la garderobă, și porni cu pași iuți spre ușă cînd, deodată, mă recunoscu. Avu o mică ezitare ca și cînd s-ar fi Împiedicat. M-am ridicat imediat și am pornit spre ușă. Fata mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
n-ar trebui să le spun, Încercînd să scap de apăsarea lor. Dacă reușesc să găsesc pe cineva care să le creadă, simt că vor deveniadevăruri. Am obosit, Însă..... Vreau să mărturisesc totul... pe onoarea mea! Vă rog să-mi Înapoiați fotografiile... N-au nici o legătură cu domnul Nemuro, sînt doar niște fleacuri care mă fac să mă simt și mai rușinat. Nu i-am răspuns. VÎrtejurile de oameni erau Îmboldite de ținte nevăzute sub cerul Întunecat, În noapte... neonul prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu fotografii de familie. Unele erau făcute aici, la câteva sute de metri de locuința în care mă aflam, în grădina publică, una era chiar cu Anna Wiaceslava, fosta elevă în refugiu; acum s-a încheiat pacea, poate s-a înapoiat acasă la ea în Polonia, dar cu Keti nici o fotografie. Așa se întâmplă în viață: simțeam lipsa unei fotografii a ei; îi vedeam totuși chipul în memorie, uimitor de clar, dar asta, constatai, nu era de ajuns. - „Keti!” rostii: nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să mă surprindă; apetitul de a acapara și stăpâni ceea ce aparține altora ne este, din nefericire, bine cunoscut chiar dacă nu m-aș referi decât la Pactul Molotov-Ribbentrop (1939) și la termenii ultimatumului din 1940 (cu formula rusească devenită clasică "se înapoiază Uniunii Sovietice", folosită și în cazul Insulei Șerpilor), la discuțiile din Comisia mixtă de verificare a traseului liniei de frontieră din care am făcut parte câțiva ani (bătălia pe insulele de la brațul Chilia); dar nu pot să nu relatez și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii. Înapoie vasul de lut și zise, înviorat, fetei: —Bună apă! Dumnezeu să-ți deie sănătate... și să-ți fie toate după inimă... — Așa... hm! ca apa nu-i nimica mai bun pe lumea asta... observă moșneagul. Fata zâmbea blând. Puse cofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care ningeau scamă; din când în când o adiere purta ca în viscol aceste semințe ușoare, învăluindu-le la fața apei. Uite ce spun eu, vorbi Ștefan Gâdea, om practic, grijuliu și serios. Dumneata pretinzi că să nu ne mai înapoiem; dar atunci cum rămân ceilalți tovarăși ai dumnitale? Eu nu zic să te aduni numaidecât cu ei, dar, dacă nu ne înapoiem, dumnealor or crede că te-ai rătăcit ș-or fi cu grijă. Așa că, din trei, trebuie să alegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce spun eu, vorbi Ștefan Gâdea, om practic, grijuliu și serios. Dumneata pretinzi că să nu ne mai înapoiem; dar atunci cum rămân ceilalți tovarăși ai dumnitale? Eu nu zic să te aduni numaidecât cu ei, dar, dacă nu ne înapoiem, dumnealor or crede că te-ai rătăcit ș-or fi cu grijă. Așa că, din trei, trebuie să alegem una. Dacă scutim înapoierea, ne mai rămân două. Ducându-mă îndărăt, îi vestesc pe dumnealor unde te afli dumneata și dânșii or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răutăcios.) Banii sunt ascunși și îi căutați amândoi. Arăta din ce în ce mai îngrijorat pe măsură ce identitatea sa căpăta aspecte din ce în ce mai sumbre. Atunci mi s-a făcut milă de el și l-am izbăvit. — Dar motivul pentru care tu îi cauți este ca să-i înapoiezi poporului sărăcit. —Mulțumesc, a spus. Altceva? —Ai o bună relație cu prima ta soție, o jucătoare de tenis de origine italiană. Și vedetă porno, am adăugat. De fapt, și tu ai fost un foarte bun jucător de tenis, ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cal de rasă, urmat de un rob care ducea o umbrelă mare, am străbătut străzile orașului înconjurat de elevii din clasa mea, care cântau la unison. Pe marginea drumului, câțiva trecători mă salutau făcând semne cu mâna, iar eu le înapoiam salutul. Din când în când, câte o figură cunoscută, Khâli, mama, două verișoare, câțiva vecini, Hamza bărbierul cu băieții de la hammam și, mai la o parte, sub o poartă, Warda și Mariam. Cât despre tata, mă aștepta în fața sălii unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și o parte din banii lăsați moștenire Fatimei de către Khâli, cu totul patru sute de dinari, cu care am cumpărat patru sute de săbii dintre cele mai obișnuite, exact cum erau cele pe care fasioții le vindeau îndeobște oamenilor din Tefza. Când, înapoindu-mă de la suk, i-am povestit foarte țanțoș tatei despre voluminoasa mea achiziție, a fost cât pe ce să-și sfâșie veșmântul de consternare și de jale: — O să ai nevoie de cel puțin un an ca să poți plasa atâtea săbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
afacere; tot el mi-a mai dat și un detașament de doisprezece soldați, care mi-au însoțit caravana până la Fès. Înainte chiar să ajung acasă, am fost să-l văd pe messer Marino. I-am livrat comanda și i-am înapoiat slujitorii, calul și catârii; i-am făcut de asemenea daruri în valoare de două sute de dinari și i-am istorisit pățania mea fără să las deoparte nici un amănunt, arătându-i toată marfa pe care o putusem dobândi pentru mine; a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spaimă. Apăsa cu palma capul lui Lurr, căutând parcă salvarea. — Fratele meu a înnebunit. — N-a înnebunit. E extazul care te cuprinde în momentul luptei extreme... Știu prea bine. Este acel furor sacru... Omul este târât în infern și se înapoiază erou. — Nu-i el, e o fiară... Și n-o să reușească, sunt prea mulți! — Îi ține la distanță prin tehnica gladiatorilor. Secutor-ii și rețiarii se luptă astfel în arenă, iar fratele tău... Uite, uite cum îi atrage după el; e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ți-au adus bani și multe daruri - Maktor puse câte o bucată de pâine lângă vasele cu mâncare. Nu-i voi fi credincios și loial unui om vrednic de dispreț, care crede că poate obține asemenea virtuți în schimbul banilor. Am înapoiat darurile pentru că femeile noastre nu se împodobesc cu bijuteriile romanilor și nu se îmbracă în mătăsurile lor. — Dar banii, i-ai refuzat? — Las în seama altora asemenea gesturi mărețe - Julius puse pumnalul pe masă. Romanii m-au învățat că banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]