2,060 matches
-
mult cu o focă uluită. Aduceam cu o focă uluită? Nu știusem. A râs. — Nici eu n-arătam prea bine, nu? Un cadavru ambulant. Îl sunasem după convorbirea cu Neris Hemming; voiam să știu răspunsul la câteva întrebări. Se declarase încântat să mă audă și propusese să luăm cina împreună. —Pe-aici. M-a condus în restaurant. —O masă pentru doi? a întrebat fata de la intrare. Mitch a zâmbit și a zis: — Am prefera un separeu. — Asta spune toată lumea. Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
situată nu departe de palatul sultanului. Încăperea în care am fost primiți era mare și înaltă, cu un tavan zugrăvit în azuriu și aur. Înăuntru erau mai multe femei, toate grase și înfășurate în văluri, care n-au părut deloc încântate să mă vadă. Sporovăiră câteva clipe în legătură cu prezența mea acolo, apoi una dintre ele se ridică greoaie, mă luă de mână și mă instală într-un colț îndepărtat al încăperii, făgăduindu-mi să-mi aducă jucării. N-am văzut urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mărinimia cu ostentația, negustorii ăștia veniseră din Fès, din Sousa, din Genova și de la Neapole, aducând cu ei săbii cizelate și încrustate cu nestemate, tapiserii, cai pur sânge și tot felul de mărfuri de preț. — Regele s-a arătat foarte încântat, mi-a povestit unul dintre acei nefericiți. A achiziționat totul cât ai zice pește, fără măcar să discute prețul. Eram covârșiți. De atunci tot așteptăm să ne plătească. De mai bine de un an suntem la Bornu, ducându-ne să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
numele de messer Francesco Guicciardini, guvernatorul Modenei și diplomat în serviciul Sanctității Sale. I-am spus la rându-mi numele meu, titlurile și activitățile deosebite, neomițând nici o solie, oricât de compromițătoare ar fi fost, de la Tombuctu până la Constantinopol. A părut încântat. Purtam conversația în castiliană, limbă pe care o înțelegeam destul de bine, dar în care mă exprimam cu dificultate. Și-a impus atunci să vorbească rar și, cum îmi exprimam politicos părerea de rău pentru neajunsul pe care-l îl reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajuns afară, m am apucat de corpul omului de zăpadă, după care am așezat lucrurile aduse de mine la locurile lor, admirându-mi din când în când „opera”. După ce am terminat omul de zăpadă, obosită de atâta efort, dar și încântată că mi-am făcut un prieten din zăpadă, am intrat în casă pentru a-mi potoli foamea. În ziua următoare am ieșit din nou afară, nerăbdătoare să văd ce face prietenul meu de zăpadă. Însă, când am ajuns în locul unde
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
termină. Era un fel de "groapă fără fund". După o vreme, m-am trezit pe un alt tărâm, unde trăiau niște pitici foarte drăguți și micuți, la fel ca și căsuțele lor. Deoarece eram confuză și în același timp foarte încântată, am întrebat pe unul dintre pitici: Bună! Aș vrea să știu... Aaaa..! Un om! Cum ai ajuns aici? A spus piticul foarte agitat. Păi am căzut printr-o groapă din spatele unui tufiș și... Poftim? Printr-o groapă? Cum e posibil
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
pui de găină zăpăcit, umplând cu provizii o traistă de cumpărături, în timp ce Ammaji vestea vecinii despre naștere, țipând de la fereastra de lângă patul lui Kulfi. În scurt timp, casa era plină cu cei veniți să facă urări de bine, care trăncăneau încântați, neștiind dacă să vorbească despre copil sau despre ploaia de mâncare . Minunat! exclamau întruna, iar apa și se scurgea din haine formând adevărate bazine la picioare. Ce copil frumos... și-ți vine să crezi că a-nceput musonul? Vai, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ammaji și Pinky fugeau de colo-colo încercând să-i satisfacă pretențiile. În timp ce se străduia să coordoneze toate activitățile necesare pentru soluționarea acestor probleme, domnul Chawla, citea bucăți din articolele din ziar, conform obiceiului său. — Ce v-am spus eu? spunea încântat. Alt politician corupt! Nici nu ieșim bine dintr-un scandal internațional că intrăm în altul. Politicienii noștri sunt din ce în ce mai neatenți. Își deschid mai multe conturi în băncile elvețiene decât șepcile cu Gandhi pe care le poartă ca să ne distragă atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Se părea că și ea avea nevoie de puțină liniște după toată agitația din casă. O privi aplecându-se în afară, întinzând gâtul ca să privească în plasa de cumpărături a cuiva care se întorcea din bazar. — Jackfruit, o auzi rostind încântată pentru sine. Apoi și mai încântată, rostind din această cauză greșit cuvântul: — Cakfruit. Dar va da palpitații întregii familii! Îl vedea și pe bătrânul profesor de bengali așezat pe patul său de sfoară lângă poartă, cu mașina de scris în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nevoie de puțină liniște după toată agitația din casă. O privi aplecându-se în afară, întinzând gâtul ca să privească în plasa de cumpărături a cuiva care se întorcea din bazar. — Jackfruit, o auzi rostind încântată pentru sine. Apoi și mai încântată, rostind din această cauză greșit cuvântul: — Cakfruit. Dar va da palpitații întregii familii! Îl vedea și pe bătrânul profesor de bengali așezat pe patul său de sfoară lângă poartă, cu mașina de scris în poală. Dactilografia zgomotos și de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întorc în planul conștientului ca să-și împărtășească înțelepciunea. — Da, are o figură de vijnani, nu-i deloc o figură normală. Priviți, priviți numai fața lui. Fața cea normală și obișnuită a lui Sampath! Pinky asculta uluită ceea ce auzea. — Oh, făcu încântată Ammaji răsucind o foaie de betel, s-a născut cu o înclinație spre spiritual. Toți ziceau că se poate să fie un pic nebun, poate e un pic nătâng, dar, de fapt, nu e deloc interesat de lumea materială. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sau la nouăsprezece: ceva nu era în regulă. Ființa își trăda oboseala și nesiguranța la o vârstă așa de fragedă. Fata mea le știa pe toate astea. Se străduia să afișeze pe fața ei de băiețoi disprețul standard al unei încântate încrederi în sine, și, cu toate acestea, neliniștea care o asalta era evidentă: neliniștea trupului, nu cea a pudorii. Dacă doriți să aflați opinia unui specialist, vă spun eu că gagicuța nu avea nici un viitor ca dansatoare de local. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din cap - ca să dezvoltăm scenariul. Inițial, acțiunea filmului. a fost plasată în Londra. Acum am mutat-o în New York, așa că avem nevoie de un scriitor care vorbește americana. — Spune-mi ce părere ai despre viitoarea ta colaborare cu Lorne Guyland? Încântat? Fără îndoială că era vorba de o întrebare ironică, dar am răspuns: — Sunt cât se poate de impresionat. Chiar surescitat. Sper ca Lorne să mă ajute să trec peste hopul ăsta - Lorne cu anii lui de experiență și... stai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se culce cu mine pentru bani - deși, fie vorba între noi, profitul era mult mai mic. Și eu eram cât se poate de mulțumit de felul în care decurgeau lucrurile. Eram încântat să mă aflu aici cu o băutură tare, încântat că nu se holbează vreun voyeur la mine în timp ce îmi interpretez partitura romantică dintr-un film porno turnat pe podeaua subsolului. Nu, totul era cât se poate de civilizat, foarte civilizat, într-adevăr. Fata își aplecase capul, privindu-și curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alt cadou? — Comision, spuse el, îndreptându-și spatele. Chiar și în poziția asta relaxată, Felix părea să facă jogging. Luă bancnota, totuși, fața toi rămase ca un semn de întrebare. — E o hârtie mare, omule. Ești beat? mă întrebă el încântat și zâmbi. Sunt câteva lucruri mai bune decât zâmbetul întunecat și reticent: lucruri care merită o sută de dolari. Merită mai mult. Cutele pleoapelor lui erau de un negru infinit, ceea ce dădea și mai multă consistență uimirii lui, făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pomenești de Lorne Guyland? Poate că el mă recunoscuse - sau mă recunoscuse. De fapt, sunt suficient de bine cunoscut în anumite cercuri. Nimic special, spuse el. — John Self. I-am întins mâna și el mi-a strâns-o. — Martin Amis. — Încântat. — Hai, spuse el, tu ești tipul care face reclamele alea, alea care nu mai sunt difuzate? — Chiar eu. — Ah. Dădu din cap. Mie mi se păreau al naibii de distractive reclamele alea Toți eram de părerea asta — Mulțumesc, Martin, am spus. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-a terminat, m-am dus în cealaltă cameră și i-am telefonat lui Fielding și l-am rugat să-mi dea o sumă incredibilă de bani. Din câte mi-am dat seama, el părea să-mi aștepte telefonul. Părea încântat. În aceeași seară am primit în cameră un plic mare. În el se afla o carte de credit americană, o cărămidă de cecuri de călătorie, o cartelă pentru automatele bancare de la o bancă de pe Fifth Avenue pentru o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de bani ca oricare altul. O știam pe Martina încă de pe vremea când eram la facultatea de cinematografie și mă încurcam cu toate decoratoarele și fetele de la machiaj și salutam echipele talentate. Ceea ce îmi sporea mult reputația. Martina părea întotdeauna încântată să mă întâlnească. Poate că încă de pe atunci visa să facă sex cu un tip necioplit. Așa că, spre sfârșitul cinei, Martina era lângă mine și turna ultimul pahar de vin, mi-am plimbat mâna pe fusta ei și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și viu. Păi e de râs. Zău așa. N-ai de ales. Nu sunt un tip mândru. Nu te mai abține din cauza mea. În fine, uite-o și pe Georgina desprinzându-se din mulțime, are un zâmbet duios și ridicol - încântat și totuși sobru, și cât se poate de încrezător - așa cum vine grăbită spre mine, tropăind pe tocurile-i înalte. 1 Drog halacinogen. Joc de cuvinte în original, date - „curmal“, „întâlnire“; banana - „banană“, „nebun“ (engl.). 1 Joc de cuvinte - frank - „sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
creștea neîncetat. Ori de câte ori Vultur-în-Zbor sugera ceva, cum că ar puteasă navigheze pe undeva, să ierneze pe altundeva, sau chiar să mănânce în cutare ori cutare loc, remarca ușoara înclinare întrebătoare a capului ei în direcția lui Deggle înainte de a accepta încântată sau de a refuza grațioasă. Asta îl deranja teribil. Iar hotărârile ei erau definitive. Două fraze îl aduceau de obicei pe Vultur-în-Zbor în culmea enervării. Una îi aparținea Liviei Cramm. De fiecare dată când Deggle lăsa să-i scape vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
convins de-un lucru: ești tu, în carne și oase. Acum vino și lasă-mă să mă revanșez. Bea ceva cu mine. Virgil nu se mișcă. — Haide, haide, chicoti O’Toole, redevenind el însuși pe de-a-ntregul și simțindu-se încântat că putea să-l necăjească pe grasul care clipea într-una. Am fost destul de milos. Aș fi putut folosi dreapta. La urma urmei trebuie să ne asigurăm, nu? Vino și bea cu O’Toole și prezintă-ni-l pe prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dau voie să mâncăm nimic. — Ei, bună! spuse o voce. Media privea cu vădită plăcere peste umărul Iocastei. — Media, du-te și adu-l pe Virgil, i-a cerut Iocasta. El trebuie să hotărască. Virgil Jones cobora scările și părea încântat. — Dragul meu Vultur-în-Zbor! spuse el. Dragă doamnă Gribb! Ce plăcere! — Virgil, spuse Vultur-în-Zbor. Poate crezi că-ți spun toate astea doar pentru că am dat de necaz, pentru că am făcut o alegere care n-a fost bună. Dar nu e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
curvă, trebuie să mă conformez. Da, de ce nu? O să devin curvă și așa o să-mi câștig existența. Da, de ce nu, de ce nu? De ce nu? era fraza momentului, se gândi Vultur-în-Zbor. Media, care trăgea cu urechea, auzi discuția și se simți încântată. în bucătăria Casei Fiului Răsare, printre oalele și tigăile părăsite, bărbatul numit Piatră, singurul oaspete al nopții, cel care nu putea fi alungat, mânca. Virgil Jones l-a văzut și a plănuit evadarea. Vultur-în-Zbor a părăsit casa pe ușa laterală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de Grimus. Apoi, trăgând cu putere aer în piept, apucă mânerul care i se oferea, al - ce era acela? - Subsumantului. Ultimul lucru pe care și l-a amintit ca Vultur-în-Zbor era vocea înaltă și ascuțită a lui Grimus, care spunea încântat: — Bătrâna mea mamă îmi zicea întotdeauna că trebuie să-i păcălești pe oameni ca să accepte idei noi. îEu am fost Vultur-în-Zbor.) îEu am fost Grimus.) Eul. Eul meu. Eu însumi și el, singuri. Eu însumi și eul lui în bolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înainte ca Suki să apuce să întrebe de ce sunt așa uimită. Pot să v-o fur pe fata asta talentată pentru câteva momente? Mă trase ușor deoparte și îmi șopti confidențial: Ce succes, draga mea! Arată superb. Sper că ești încântată. Bineînțeles că nu se potrivește cu spațiul ăsta, dar vom putea face niște poze minunate. Îmi zâmbi conspirativ. Văd că socializezi, așa că nu te mai rețin. Ea e una dintre fete, nu? Bravo ție! Am auzit că s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]