190,552 matches
-
dovedește că minunile, extraordinarul, miracolul inexplicabil al universului n-au alte limite decît cele ale imaginației noastre". I Orice viitor are o mare virtute: niciodată nu arată așa cum ți-l închipui - îi zise tatăl lui Leandru. La vremea aceea Leandru încă nu crescuse băiat mare, era încă neștiutor de carte, dar deja băiat frumos; încă nu se numea Leandru ca mai tîrziu, iar mama îi împletise deja părul ca o dantelă olandeză pentru ca la drum să nu fie nevoit să se
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
al universului n-au alte limite decît cele ale imaginației noastre". I Orice viitor are o mare virtute: niciodată nu arată așa cum ți-l închipui - îi zise tatăl lui Leandru. La vremea aceea Leandru încă nu crescuse băiat mare, era încă neștiutor de carte, dar deja băiat frumos; încă nu se numea Leandru ca mai tîrziu, iar mama îi împletise deja părul ca o dantelă olandeză pentru ca la drum să nu fie nevoit să se pieptene. Petrecîndu-l, tatăl a zis: - Are
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
ale imaginației noastre". I Orice viitor are o mare virtute: niciodată nu arată așa cum ți-l închipui - îi zise tatăl lui Leandru. La vremea aceea Leandru încă nu crescuse băiat mare, era încă neștiutor de carte, dar deja băiat frumos; încă nu se numea Leandru ca mai tîrziu, iar mama îi împletise deja părul ca o dantelă olandeză pentru ca la drum să nu fie nevoit să se pieptene. Petrecîndu-l, tatăl a zis: - Are un gît lung, frumos, ca de lebădă: nu
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
tatăl lui Leandru venea acasă tîrziu, murat de Dunăre ori de Sava, care se deosebesc clar, fiindcă fiecare rîu altfel respiră. Și mereu cam pe la miezul nopții strănuta de ud ce era cam de zece ori, de parcă număra. Leandru, care încă din copilărie purta numele de Radaca și Miljko, luase de mic pilda bunicului și a unchiului în ale zidăriei. Era priceput în ale dulgheritului și în cioplitul marmurei; știa să dea o mînă de ajutor la înrămarea icoanelor, și mai
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
și era sfințită la biserica cu hramul Maicii Domnului din Smederevo și purtată apoi din mînă în mînă de chirigii pînă înspre Ávala. Megea atît de repede că pîinea ajungea de la Dunăre pînă în trapeza din munți a despotului caldă încă și acolo era ruptă și împărțită cu sare scoasă din Zrnovo. - Toți suntem zidari - îi spunea deobicei lui Leandru, la cină, bunicul Cihoric - doar că nu ne e dată o marmură neobișnuită pentru zidire: ore, zile și ani, iar visul
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
pe tatăl Cihoric să-i dea cu împrumut fiul cît să-l aibă pentru un drum la Țarigrad ca al patrulea la cîntarea cu santură. Leandru a consimțit fără a mai sta pe gînduri, așa că învățatul scrisului îi fu întrerupt încă de la început și rămase la prima slovă. Însă bătrînul chirigiu care venise să-l ceară între timp se îmbolnăvi și el, așa că fură nevoiți să-l ia la drum și pe un prieten al lui Leandru, un flăcău de la granița
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
și-l lăsă la mănăstire, iar ea vîsli singură pe Drim. Înnebuniți și osteniți, s-au despărțit pentru totdeauna încredințați că atingerea dintre ei nu este posibilă. Cînd Leandru debarcase cu lumînarea în mînă, slujba de utrenie era pe sfîrșite. Încă înainte să intre în biserică, observă că în mănăstire se desfășura ceremonia înhumării unei icoane. Era străveche, din Pelagonia, și înainte să o așeze în mormînt și să o ude cu vin, Leandru reuși să vadă icoana. Unde era reprezentată
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
O asemenea întreprindere este cu atît mai lăudabilă, cu cît, în ciuda interesului tot mai crescut în ultima vreme pentru literatura Central și Est-Europeană, laturii balcanice a acestei literaturii i s-au consacrat puține analize, stereotipiile și conotațiile depreciante ale conceptului încă fiind active. Conceptul general de balcanism este descris pornind de la caracteristici, atitudini fundamentale, trăsături stilistice și nu de la o primă delimitare de tip curent sau tendință culturală, politică sau ținînd de structura imaginarului, specifică Sud-Estului Europei (adică ...). O asemenea delimitare
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
Ureche, Geo Dinescu, Mihaela Gherdan, Zentania Lupșe, precum și scenografa Vioara Bara, cea care a materializat spațiul visului, al coșmarului. Mi-aș fi dorit o paletă mai amplă, gestual vorbind, pe care să o caute Vava Ștefănescu. Stilului i-ar trebui încă niște stimuli întru inventivitate și lărgirea sau nuanțarea coregrafiei sale, altfel provocatoare pentru trupă. Am fost la Oradea un martor participativ, un spectator activ la o fotografie vivantă, în sepia, cu o intrusă care nu m-a înfricoșat. Greierii cîntă
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
relansare a senzaționalului), ceea ce nu e deloc o piedică pentru cel care vrea să pipăie și să urle "Este!". Medicul legist care este criticul ori cititorul nu se oprește niciodată la concluzii ("Profesorul va asculta cu atenție descrierile. Va citi încă o dată concluziunile cu vădită nemulțumire profesională." - p. 437), pentru că ceea ce caută el e adevărul. Chiar cei trei "infractori" pornesc în aventura lor textuală urmărind acest adevăr. Numai că el nu există, sau există cîte unul pentru fiecare dintre nivelurile de
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
Deznodământ va fi pentru prima dată tipărit, tot postum, în 1856, când va fi tratat ca o ciudățenie, ca o deviere mistică a lui Gogol, din ultimii ani de viață. Textul a circulat totuși într-un cerc restrâns când Gogol încă mai trăia. Sensul literal se înstăpânise însă într-atât, încât nimeni nu a vrut să țină seama de celălalt sens tainic, validat chiar de autor. Rândurile pe care Șcepkin, un celebru actor moscovit al acelei vremi, i le scria lui
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
fermecătoare traduceri din poeziile lui Tiutcev), fiind și un mare amator de teatru, a simțit nevoia unei revizuiri a textului piesei în discuție. Așa s-a născut volumul de Teatru 2) apărut în toamna anului trecut. El cuprinde pe lângă Revizorul, încă două piese celebre, Căsătoria și Jucătorii de cărți, titlul acesteia din urmă (în original, igroki/ jucători) devenind în noua ediție Cartoforii (deși, în paranteză fie spus, putea la fel de bine să se numească Trișorii, de vreme ce textul lui Gogol propune niște personaje
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
moment într-o permanentă expansiune geografică cuprinzând, mai întâi, vechiul continent și, treptat, întreaga planetă, căci azi mai toate popoarele lumii au adoptat în bună măsură formele și tiparele culturale europene. Cosmosul european mai are însă o caracteristică, și asta încă din Antichitate: el este inventiv, el se îmbogățește permanent, pe de o parte generând noi motive, de pildă doctor Faust, Don Juan, fortuna labilis, pe de alta, atrăgând în sfera sa de influență, probabil chiar din timpuri homerice, toposuri caracteristice
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
sa de influență, probabil chiar din timpuri homerice, toposuri caracteristice altor universuri de cultură, înțelepciunea orientală, Seherezade, Nirvana, spiritul de sacrificiu al samurailor și altele numeroase. Europeanul convertește în artă realitățile istorice și cosmice, curiozitatea cu care a fost înzestrat încă din vremea când Ulise se aventura în insula ciclopilor îl determină să exploreze universurile spirituale, nu numai cele geografice, ale altor popoare. Astfel cosmosul european aflat într-o permanentă expansiune își sporește și densitatea inventând noi toposuri și apropiindu-și
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
vâscos/ va zvâcni sângele înfocat, suflul meu roman" ( "Mein feurig Blut sich regt, mein romischer Hauch" Maxime Renane). Englezul T. S. Eliot, un britanic a cărui țară aparent nu are afinități cu Roma, exclama sentențios: "Trei sau patru romancieri mari încă nu înseamnă o literatură, cu toate că Război și pace este un roman din cele mai mari. Dacă am înlătura toate influențele istorice ale Romei tot ce am primit din partea societății normando-franceze, de la biserică, de la umanism, pe orice cale directă sau indirectă
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
Rodica Bin Nu este pentru prima oară că o carte, încă înainte de a fi tradusă în limba română, reține din plin atenția celor inițiați. Faptul în sine este o bună premiză a succesului de librărie în eventualitatea traducerii lucrării. Dar cartea ultimei iubite a lui Emil Cioran, Friedgard Thoma, nu pare
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
poate nici nu a luat ad litteram ceea ce scria... În fond vine dintr-un ținut atît de miraculos! Bănuiesc însă că abia la Paris și-a aflat "tonul" scrierilor sale - deși, dacă bine mi-amintesc, deja pe cînd se afla încă în România - textele lui aveau o virulență specifică. De aceea, mă scuzați că spun acest lucru, dar iau mai puțin în serios aforismele lui, după ce am fost la Rășinari (rîde cu poftă) ... R.B.: Și ce vi s-a părut deosebit de
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
călătoriei. Ați negat ideea necesității acestui pod, fiindcă legăturile funcționau de la sine. In ceea ce privește însă cartea pe care ați scris-o despre legătura avută cu Cioran, aici puntea nu poate funcționa cum trebuie fiindcă volumul nu a fost tradus încă în limba română, deși despre el s-a vorbit și în presa scrisă și în cărți. Cum resimțiți, în calitatea de autoare, această situație? După ce v-am citit romanul am resimțit dorința absolut legitimă de a-l vedea cît mai
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
cititori - fiindcă oricum, cartea se întemeiază pe o întîlnire foarte "omenească", foarte intensă în plan emoțional, îndeosebi pentru Cioran dar poate și pentru dumneavoastră... deși preponderent din perspectivă intelectuală, fapt ce se poate deduce din lectura schimbului epistolar. Aș remarca încă un element interesant: ați publicat scrisorile abia după ce Simone Boue nu s-a mai aflat printre cei vii. Or, acesta poate fi și indiciul unei anumite onestități, al unei atitudini demne. Dar revenind la receptarea cărții - aș face o observație
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
clipă doar, dovedindu-se însă prețioasă și fidelă, în timp. Ave, Nichita, Ave Gabriela, nimic nu s-a schimbat pe pământ ( Ioan Huțu, Tisa Nouă) * Poate că dacă ați face un foarte mic efort de voință și v-ați uita încă o dată la daruri, dacă ați reciti, în cheia tandreții de data aceasta, cu siguranță ați recunoaște tandrețea geamănă cu care vi s-au făcut darurile. Îmi pare rău să vă spun că nici un funcționar incurabil în uscăciunea lui aparentă nu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
scriitori este îndreptățit cu prisosință. Apar astfel unii pentru prima dată într-un dicționar scriitori și critici din ultimele generații ca Mircea Cărtărescu, Ioan Groșan, Florin Iaru, Dan C. Mihăilescu, Irina Nechit, Monica Spiridon, Vlad Zografi. După gustul nostru lista ( încă) tinerilor s-ar fi putut lărgi deși știm că spațiul tipografic a fost drămuit cu Adriana Bittel, Mariana Marin, Denisa Comănescu, Marta Petreu așa cum, din literatura și critica actuală nu credem că ar fi trebuit să lipsească C. Tonegaru, I.
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
și Rodica Negrea. Oana Pellea avea treizeci de ani cînd a luat premiul pentru rolul din Mefhisto, pus în scenă la Bulandra de Alexandru Darie. Regizorii Felix Alexa și Anca Bradu, nominalizați acum doi ani, mi se par a fi încă tineri. Exemplele ar putea continua. Mă întreb, atunci, unde este izbînda acestor nominalizări lipsite vizibil, din punctul meu de vedere, de o structură coerentă, de suplețe, unde să găsesc acel "alt mod" de a privi teatrul? Cum se poate comenta
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
au apărut regizorii de talie, invitați să lucreze la Brașov, modalitate deschisă și loială de concurență, stimulativă chiar și pentru profesiunea domniei sale, dar și pentru trupă, care marșează în principiu la orice fel de provocări. Probabil că nu a reușit încă acest lucru, și nu ezit nici o secundă să cred că nu-l preocupă. Un regizor-director, dacă ar fi să ne gîndim doar la Liviu Ciulei, are aproape datoria de a construi o trupă, flexibilă, de a o pune în contact
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
pentru profilurile actoricești cu miză, de a-i menține curiozitatea deschisă, mintea, trupul, atribute folositoare și pentru propriile montări. Ca în cele mai multe locuri din țară și din București, și la Brașov bîntuie un soi de osteneală artistică. Fenomenul nu este încă atît de alarmant, asta și pentru că nivelul trupei și al atîtor performanțe diferă în mod fundamental, și dintotdeauna, de cel de la Arad, de pildă, unde lucrurile deviază spre amatorismul cel mai pur, fără ca cineva să fie conștient. Ba dimpotrivă, iar
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
Constantin Țoiu Dacă ceva totuși nu trece, acesta... este numai trecutul... El fiind suma definitivă a faptelor și posibilităților noastre, dovedite, o glaciațiune survenită într-o lungă perioadă de timp. Prezentul, evident, trece... Și abia așteptăm să treacă. Viitorul, neformat încă, poartă în cârcă, din naștere, germenul aceleiași deveniri. În urma tuturor, se înalță Masivul, abia răcit, Himalaya împietrită a tuturor dogmelor, Utopia de granit pe care scrie, în sanscrită: Am fost, dar fiindcă nu am fost cum trebuie, vom reveni mai
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]