1,239 matches
-
dar sunt mai buni decât cei pe care îi porți." Cu o ironie fără surâs. Dar eu m-am înveselit: așa era, oricare alți pantofi nu puteau fi mai răi decât fleșcăiturile pe care le purtam eu în picioare. Am încălțat pantofii. Erau uscați, și mi se potriveau. M-am ridicat. Da, așa mai mergea. "Normal, a zis el cu aceeași ironie. Până îți cumperi alții din leafa de la statistică, sunt buni și ăștia." Deci era încredințat că voi reuși acolo
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
picioare îl lovise blestemul câinilor capturați. I se umflau și, din pricina asta, avea mereu neplăceri. Își lărgise pantofii, udîndu-i cu apă și pe urmă purtîndu-i uzi, dar degeaba. Când picioarele i se făceau ca niște butii, nu se mai putea încălța. Trebuia să meargă cu picioarele goale. "Ai picioarele ca apostolii lui Caravaggio", i-am zis într-o zi. Hingherul s-a întors spre mine încruntat. Crezuse, poate, că-l înjurasem. Nu-mi plăcea meseria pe care o avusese, de aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am dus-o la gură, dar n-avea un gust bun. "Ce rele sânt de ce oare?" m-am întrebat. Mă preocupa în continuare cine tăiase smochinul și deodată am auzit pe cineva tușind în spatele meu. M-am întors, era Francisc, încălțat cu pantofi de pânză (ce ciudate sânt amănuntele într-un vis). Vroia să închidă ușa. Am făcut un pas înainte, am intrat în sala cu oglinzi și m-am oprit. Bătrânul era acolo. Nu mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Artilerie Antiaeriană din Roman , unde îmi amintesc că am făcut trei luni de zile instrucție desculț de zbârnâiau pietrele când băteam pasul de dșefilare. Ce se întâmplase, fiind contingentul 1946, primul contingent după cel de-al război mondial, am fost încălțați cu niște bocanci rșeformă care nu m-au ținut decât două săptămâni, dar instrucția trebuia făcută. Mai târziu am aflat că bocancii noi cu care trebuia să fim încălțați fuseseră vânduți prin intermediul unui evreu pentru că se căuta atunci încălțăminte. Îmi
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
1946, primul contingent după cel de-al război mondial, am fost încălțați cu niște bocanci rșeformă care nu m-au ținut decât două săptămâni, dar instrucția trebuia făcută. Mai târziu am aflat că bocancii noi cu care trebuia să fim încălțați fuseseră vânduți prin intermediul unui evreu pentru că se căuta atunci încălțăminte. Îmi amintesc că în timpul stagiului militar, într-o noapte fiind de planton împreună cu soldatul Afrășinei, și fiind oboșiți de la instrucția pe care o făceam fără bocanci, am hotărât să ne
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
tot nu s-a gășit ceva deosebit. Și cum noi cei din echipa de cercetare am rămas cu mașina împotmolită pe un drum spre cimitir, nu reușeam șinguri să ieșim , atunci a venit în ajutor un cetățean din comună, care încălțat cu cizme de cauciuc ne-a ajutat, participând chiar la exhumare și la autopșie, fiind curios și el de noutățile care apar. Am ajuns la concluzia că acestAșar fi autorul crimei și atunci am hotărât să trecem la reținere și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
eboșă, pe marele artist al șantierului, pe semizeul schelelor și al macaralelor, pe muncitorul constructor? Copil fiind, jungla de asfalt cutreieram. În drumul spre școală, treceam, invariabil, pe lângă tot soiul de schelete arhitectonice în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate în cizme de cauciuc și îmbrăcate în salopete mânjite cu var și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era stimulată, neîndoielnic, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Paule!” “Noroc, Vasilică!” “Ce bine-mi pare că te mai văd pe la noi! N-ai mai fost cam de mult.” “Nu, n-am mai fost.” “Ce mai faci, cum o mai duci?” “Păi, eu...” “Du-te-n casă, Petrișor și încalță-te! Nu mai umbla desculț prin curte, ai să răcești. Și ia-o și pe Mărioara cu tine. Gheorghiță, iar v-ați jucat la fântână! Sunteți uzi leoarcă. Am să vă-mpușc o bătaie...” Apoi, roșește feciorelnic. Are patru copii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o mulțime de oameni care nu vor să mă vadă. Aflați că sunt emblematic pentru companie: am cele mai bune și mai mătăsoase costume, un Blackberry negru vibrant și o valiză de laptop din cea mai fină piele de porc. Încalț pantofi italienești, am un ceas greu și părul îngrijit des la cel mai faimos, scump și gay stilist din capitală. Sunt abil și arăt bine în haine de brand. Am un MBA luat în Anglia, la cea mai tare școală
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
americani trebuie să-i fi văzut. Își Închipuie, probabil, că avem un teren de golf aici și Își fixează compasele după bombeurile tale. — Asta Înseamnă că ajut la efortul de război? — Într-un fel... Înainte ca Jim să-și poată Încălța pantofii, doctorul Ransome Îl apucă de Încheietura mîinii. Majoritatea rănilor de pe picioarele lui Jim erau infectate și, dată fiind alimentația săracă, n-aveau să se vindece niciodată ca lumea, dar deasupra Încheieturii mîinii drepte era o ulcerație de mărimea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și feciorii casei. Iarna trecuse. Venise într-adevăr primăvara. Se ardeau toate uscăturile de peste an. Sări din pat și deschise fereastra. ― Iancule, Nicolae! Să nu aprindeți focurile fără mine! Își luă un cojocel și o broboadă peste cămașa de noapte, încălță niște cizmulițe și alergă în jos, pe scări. Tot așa alerga și în copilărie, când tatăl ei, boierul Dudescu, o striga din curte: „Hai, fata tatei, vino degrabă, că se sting focurile!”. Era un obicei. În zorii zilei de 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
auzise cam tot. Se răsuci pe călcâie. Venise timpul să se ocupe și de acel animăluț de budoar. Putea să jure că Hermelinul încă nu își revenise. Într-adevăr, îl găsi în picioare, gata de fugă. Nu apucase să se încalțe, dar îmbrăcase o cămașă cu jabou din dantelă și pantaloni de mătase. Julien îl cântări lung, printre gene. Nu arăta deloc rău. Arăta chiar nesperat de bine pentru un bastinasí. ― Acum poți să pleci! îi porunci pe un ton autoritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un cap rotund, cu părul ondulat, cu nasul cârn, cu gura mare și buzată, cu fălcile umflate și mustața rasă. - E nostim! cugetai, cercetându-l cu de-amănuntul. Purta o scurtă îmblănită cu guler de Astrahan, pantaloni vărgați și picioarele încălțate cu niște ghete galbene, în galoși noi-nouți. Înțelegeam că vine pentru Laura și luam parte la întâlnirea lor, cu atitudinea binevoitoare a unei rude de aproape. În Dumineca următoare, observai că agentul de mașini de scris nu mă mai învrednicește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pictorului, era întotdeauna simplă și neagră, cu mâneci lungi și guler înalt, strâns închis în jurul gâtului. Scurtă până la genunchi, rochia aceasta bizară îngăduia să i se vadă liniile ideale ale gambelor goale până la glezne, în acord impecabil cu picioarele micuțe, încălțate în niște pantofi fără tocuri, cu vârfurile gotice ca două pernițe mari, negre și prelungi. Niciodată nu am surprins-o cu picioarele pe pământ, ci, ca o faimoasă creațiune picturală, trecea, plutind parcă pășind zâmbitoare, cu ochii negri, enormi, deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au umflat la „ris”; că i s-au mai rotunjit cu foarfeca pantofii decoltați, ca să poată fi încălțată, și ca să nu se creadă „dincolo” că fata umbla desculță pe lumea asta, între haimanalele înghesuite la pomană... Eu, Ferdinand Sinidis, mai am și alte slăbiciuni. Bunăoară atunci când trebuie neapărat să plâng, zic „scârț”, mă așez pe joben și scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înțelege, privind mutra îngrijorată a domnului director de la pompele funebre. „Nu se poate împlini o carte despre carne, susținu cu vehemență Ferdinand Sinidis, dacă nu închizi în ea și femei de calibrul Albertinei. „Când sosise din Olanda cu scufiță și încălțată cu saboți, adusese de pe țărmurile Țărilor de Jos, un miros stăruitor de icre negre și untură de morun. Cu toate că din prima zi făcu surcele din opincile de lemn, părăsindu-și pentru totdeauna pitorescul ei costum cu bretele la pieptar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca hârtia și cu ochii pironiți în depărtări. Avea privirile limpezite și înălțate dincolo de moarte. De sub mantaua încheiată îi coborau izmenele albe ca zăpada, legate în jurul gleznelor. Pe cap își pusese capela cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele groasă de vițel. Trecuse grăbit cu mâinile vârâte în buzunarele mantalei, încadrat de zece rezerviști cărunți din al treilea batalion de infanterie din Cottbus. Clopotul sună de astă dată ca un gong, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
într-o prăpastie, împins acolo de o veche preferință. Numai că voi cunoaște adevărul, și pentru prima oară invidios, îmi voi scoate briciul din casa de bani, ca să-mi tai cu el o bătătură care mă înțeapă până în creier, când încalț pantofii de lac, ca să merg pe jos, în urma unui mort necunoscut, până la cimitir. Cred că numai doi oameni vor rânji la înmormântarea prietenului meu, și că cel de-al doilea, după mine, va fi chiar el, întins în raclă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cer să te dea în judecată pentru că m-ai făcut să mă așez pe taburetul acela obscen. — Te ajutăm să te ridici, Gloria. Domnișoara Trixie luă ceea ce părea să fie poziția ei când urma să se opintească. Desfăcu mult picioarele încălțate în tenișii îndreptați cu vârfurile spre exterior și se lăsă pe vine, ca o dansatoare balineză. — Ridică-te! se răsti Gonzalez la ea. Ai să cazi. — Nu, răspunse ea, cu buzele ei veștede strânse de încordare. Vreau s-o ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va crede tot ce spun eu. Ia încearcă! — S-ar putea să te închidă pentru mai mulți ani. Zău, parc-ai trăi pe lună. — În orice caz, nu sunt obligat să stau aici și să ascult ce vorbești, spuse Ignatius, încălțându-și cizmele de antilopă. — Știi cum arăți? strigă voios tânărul. Ca Bette Davis suferind de indigestie. — Lasă-mă în pace, degeneratule. Du-te și te joacă cu micii tăi prieteni. Mișună tot Cartierul de ei. — Ce face scumpa ta mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii lui excitați ca să-și sincronizeze buzele cu cuvintele de pe disc, șerpuind în jurul camerei ca o șansonetistă încălțată în cizme. Cu o revărsare de țipete, musafirii se adunară în jurul lui, fără să mai rămână nici unul pe care să-l tortureze sportivul. — Trebuie să oprești toate acestea, strigă Ignatius spre Dorian care-i făcea cu ochiul cowboy-ului. Pe lângă faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de jucat popice! Ignatius își aruncă privirea ochilor roșii și albaștri și galbeni dincolo de marginea patului, mai jos de furoul mamei sale care depășea tivul rochiei și de ciorapii de bumbac care stăteau încrețiți. Numai tu ești în stare să încalți asemenea pantofi ca să vii la patul unde zace copilul tău bolnav. Dar mama lui nu răspunse la provocare. Avea hotărârea și siguranța de sine provocate de-o mânie intensă. Ochii îi erau ca de oțel, buzele strânse și ferme. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poarte chipiele decât de lunea viitoare. Cei care se străduiau, bătător la ochi și nervoși, să pară În largul lor erau, evident, boboci, fiindcă fiecare nou contingent adus de trenuri era absorbit imediat de mulțimea cu capul gol, Îmbrăcată și Încălțată În alb, cu legături de cărți la subsuoară, a cărei unică funcție s-ar fi zis că era să tălăzuiască În sus și-n jos pe stradă, emițând nori uriași de fum din pipe nou-nouțe. La Începutul după-amiezii, Amory și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar ceva a făcut-o să rămână pe loc și să se uite În jos de pe scara grandioasă a Clubului Minnehaha. Scările descriau o curbă chinuitoare și nu putea distinge În holul de dedesubt decât două perechi de picioare bărbătești. Încălțate cu pantofi eleganți, de un negru identic, nu ofereau nici un indiciu asupra identității, dar ea s-a Întrebat curioasă dacă una dintre perechi era cumva atașată de Amory Blaine. Deși nu-l Întâlnise Încă, respectivul tânăr Îi ocupase o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
voi fi la Minneapolis, ceea ce presupune sute de dansuri În aer liber, colindarea localurilor, plictiseală. Dar, Tom, adăugă el, Însuflețit brusc, nu crezi că a fost un an grozav? — Nu, a declarat apăsat Tom - un Tom nou, Îmbrăcat la Brooks, Încălțat la Franks. Am câștigat acest joc, dar cred că n-am chef să mai joc altul vreodată. Cu tine merge, ești ca o minge de cauciuc și ți se potrivește cumva, dar eu m-am săturat până peste cap să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]