1,681 matches
-
ochii se ațintiră pe irlandez. Mal se întrebă cum va răspunde la provocare în fața a doi martori cu o logică irefutabilă. Dudley spuse: — Nu pot decât să-mi cer scuze pentru faptele mele, Malcolm. Erai circumspect, iar eu m-am încăpățânat și am greșit. Dar cred că înainte de a ne retrage și a acționa pe furiș, ar trebui s-o strângem cu ușa pe Claire De Haven. Ea e pârghia care poate da în gât eminențele cenușii, e neprihănită din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Alexandru! Erina! Trebuia să fiți În spate! - Tată, n-am bătut drumul de la Veneția ca să văd ceața de la Vaslui! Și n-am de gând să te mai las singur! - Mi se pare că seamănă cu cineva... spuse Erina, zâmbind. E Încăpățânat ca taică-său. - E o prostie ce faceți! țipă Oană. Mergeți... . nu, e prea târziu... Chipul căpitanului se Întunecă. Corpul i se Încordă, devenind parcă un bloc de granit. Ochii priveau fix, undeva În dreapta. Alexandru nu-l văzuse niciodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și trecură la masa mare. Lenora se sprijini de brațul lui Hallipa, dar cu o mișcare ce nu avea plăcerea de sine, încrederea deplină . . . Hallipa se uita mereu spre Elena cu dragoste. Era palidă și calmă, cu o mică dungă încăpățînată între sprîncenile negre, trase frumos. - Ești bine, Eleno? zise tărăgănit Lenora, mai mult ca o datorie decât cu grijă maternă. - Da, Lenoro, mulțumesc, bine! Ne îngrijeam de tine! răspunse fata ... în adevăr, mâhnirea lor, ce părea că are o cauză
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
căzută sub gradația zero, ca în zilele următoare să mi se ofere un spectacol încântător dar trist. O ploaie de frunze desprinse de pe crengi cădea leneșă spre sol. Acum, în primele zile ale lui Brumar, frunzele răzlețite care s-au încăpățânat să mai rămână pe ramuri se amestecă în căderea lor cu primii fulgi de zăpadă, împrăștiați de vântul învârtejit, oferindu-mi-se un autentic aspect autumnal hibernal. Nehotărâți încă să treacă la îmbrăcăminte groasă, ieșenii ieșiți în număr mic pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
zărește ceva jur. Singura sursă de lumină vine de la niște lumânări și o lampă roșie, care pâlpâie alarmant într-un colț. Totul i se pare ciudat, ca și cum ar vedea lumea prin câteva straturi de vată. Își simte picioarele de gelatină, încăpățânându-se parcă să nu răspundă la comenzile frenetice date de creier. Și nu e deloc mai puțin dezorientat când se vede într-o oglindă, observând că e îmbrăcat într-un halat de mătase roz, transparent, cu un fel de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și grandios. Precedat de o duzină de slujitori. Urmat de Cavaleria familiei de Fatehpur care poartă în acest sezon pantaloni roz, tunici albastre și, un element nou, căciuli din blană de urs vopsite tot roz. Câteva flori englezești care se încăpățânează să înflorească pe marginea șoselei, sunt prăfuite în roșu, sub forma hărții imperiului, de mașina care trece. La porți apar câțiva purtători răzleți de steaguri, supravegheați de soldați în uniforme kaki. Urmează salutul șoferului, ca un mecanism de ceasornic, deschiderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aderență, cu un oraș întreg înghiontindu-se pe suprafața sa impenetrabilă. Oamenii constituiau problema lui. Avea nevoie de ei ca să-și poată duce slujba la final, adică să formeze o masă de credincioși, obiectul strădaniei sale spirituale. Iar aceștia se încăpățânau să rămână neasimilați. Bărbații și femeile Bombayului pe care nu putuse să-i salveze îl urmăreau apatici cum predică sau, și mai simplu, nu-l urmăreau deloc, mestecând betel, hoinărind sau făcând comentarii și, din ce în ce, cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îmi pierd imediat interesul de a afla mai multe despre pa kua. Previziunea îmi face inima să bată nebunește. Reușesc să stau liniștită și îi poruncesc omului să continue. — Copilul are totul perfect, în afară de metal, ceea ce înseamnă că va fi încăpățânat. Omul răscolește pietrele și vergelele pe care le-a împrăștiat pe tavă: Cea mai mare calitate a băiatului este aceea că e foarte probabil să-și urmeze visurile. În acest punct, omul face o pauză. Își ridică bărbia spre tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ziua și noaptea Își Încurcaseră Între ele culorile și spoiseră cerul cu cenușă. Se lăsase și o liniște fioroasă: păsările zburătoare nu mai voiseră să iasă din cuiburi, cele de prin curți se ghemuiseră În fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu mai țârâiau prin buruieni - se ascunseseră cu toatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Urmaș nu au exclus cu totul, din păcate, nașterea de tâmpiți - s-a petrecut cu certitudine În negura timpurilor, iar proba ei materială așteaptă și astăzi să fie descoperită acolo unde cuminte zace, În burta unui deal ce s-a-ncăpățânat de mii de ani să nu-și nască taina. Un alt Urmaș, mult mai Încoace, căpetenie, și el, a satului a cărui țărână o spurcați voi astăzi cu neghioaba călcătură s-a dus, Într-un Început călduț de toamnă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se pornise să le explice că oamenii aceia erau obosiți, deoarece ei vegheau zi și noapte ca animalelor să le meargă cât mai bine, spre folosul Întregii societăți, sacrificându-și nopțile și orele de somn. „Ba erau beți, tovarășu’”, se Încăpățânase Baronu, „că dimineață au fost la Cazan și-au luat două sticle de țuică de la tata.” „Ce știi tu? N-o fi văzut taică-tău bine.” Cazanul era la o azvârlitură de băț, Într-o coastă a curții Colectivei. „Mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcuse repede doi copii și nu apucase nici măcar o dată să meargă la război, despre care auzise de la profesorul Foiște c-ar fi fost Închinat unei iubiri curate din trecut și ai cărei eroi zăceau În adâncurile unui deal ce se Încăpățâna să nu-și nască taina de mii și mii de ani Încoace. Poveștile de iubire spuse de Foiște Îi mișcau pe ascultătorii de parte bărbătească fiindcă știau cu toții că poetul Își pierduse putința cu femeile de tânăr, În urma unor amarnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre Fukushima. În timp ce mergeau, soldații erau încrezători și, adesea, spuneau: Vom strivi forțele lui Kiso. Dar, pe măsură ce zilele treceau, veștile transmise la comandament nu-i trezeau lui Takeda Katsuyori nici un zâmbet de satisfacție. Dimpotrivă, toate rapoartele erau tulburătoare. — Kiso e încăpățânat. — Terenul este deluros și au mijloace bune de apărare, așa că, va fi nevoie de mai multe zile pentru ca avangarda noastră să se apropie. De fiecare dată când auzea asemenea lucruri, Katsuyori își mușca buzele și mormăia: Dacă m-aș duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
preot din Yokawa, explicându-i cu grijă că nu am nici o posibilitate de a-i accepta conținutul petiției, așa că n-are nici un rost să mă mai roage. Totuși, a stăruit, trimițându-mi încă două-trei scrisori după aceea. Nici vorbă, e încăpățânat. Refuză s-o primești și expediază-l. — Am înțeles, stăpâne. Cu aceste cuvinte, mesagerul plecă grăbit, continuând să țină petiția în mână. Arăta de parcă el însuși ar fi fost dojenit. Imediat ce omul ieși, Mitsuhide i se adresă vărului său: — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trăi viață lungă. Frații mei au fost înghițiți de vâltoarea valului. -Despre asta mică, și mă privea cu drag, pot spune că așa o să fie toată viața...când cei din jur vor merge cu picioarele pe pământ ea o să se încăpățâneze să meargă în mâini. O să moștenească multe.Am moștenit totul dar aș fi dat tot ce-mi aparținea oricui mi-ar fi spus că îmi poate aduce înapoi sufletele pierdute. Și ne povestea multe moșul, iar noi îl așteptam să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
greșit. Mike, Misty, Vincent, Chaquie și Clarence s-au chinuit în felul ăsta toată dimineața. Până și John Joe a reușit să îngaime câteva cuvinte despre cum el n-a ridicat niciodată mâna asupra unui vițel. Dar Neil s-a încăpățânat să nu recunoască nimic. —Ești dezgustător, am izbucnit eu într-un final, incapabilă să mă mai abțin. Ești un derbedeu! Spre surprinderea mea, afirmația asta n-a fost urmată de corul de voci aprobatoare la care mă așteptasem. Ceilalți n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de a reîncepe să trăiesc, dar, și dacă nu trăiam, trebuia să fac mai mult decât să-mi aștept sfârșitul cu mâinile-n sân. Ca de obicei, fiica mea, omul de știință din ea avusese dreptate, chiar dacă eu eram prea încăpățânat ca s-o recunosc. Trebuia să-mi găsesc o ocupație. Trebuia să pun osul la treabă și să fac ceva. M-am mutat la începutul primăverii și, în primele săptămâni, mi-am umplut timpul explorând cartierul, făcând plimbări lungi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
străine, din școală mi se-ntâmplă asta, pe urmă, în facultate, colegele de la limbi străine îmi spuneau numai pe numele de familie, era jenant până am aflat că la ruși Lavrik era nume mic, dar scris cu k, eu mă încăpățânez să scriu cu c, și-atunci mai trebuie să suport și pronunția Lavrici... Și tu n-ai chiar nimic străin, nimic-nimic? Eu, de exemplu, zic că-s puțin turcoaică... Lasă, nu contează, a decis pe un ton repezit și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
își deschide larg brațele, ca să-l strângă la piept. Îi simte trupul tremurând ușor. Faci tot ce poți pentru binele Chinei, îi zice ea cu blândețe. Ai plăti prețul, de-ar fi să fie unul? Omul zice că da. Ești încăpățânat. Era legământul nostru de nuntă. N-am uitat. Ea își lasă capul pe piptul lui. Jur că ți-aș ridica mândră capul, de-ai fi omorât pentru convingerile tale. Teama face loc curajului. A doua zi, cuplul Liu își transmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aduce aminte de trilul privighetorii și de tulnicul cucului. Simt că și-n sufletul tău, toamnă, acum, doar amintirea florilor și gingășia lor ne mai parfumează zilele. Abia acum îmi dau seama ce preț are în ceas anume, care se încăpățânează să existe din nou. Mă doare de bucurie splendoarea toamnei și simt că destinul tors în secret de ursitoare ne urmărește încă... A fost un moft sau a fost iubire-adevărată? Secrete nebănuite doar, mistere nedezlegate, toamnă... Doamne, ce mai toamnă
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
mine vreodată”, ar fi trebuit să Îmi spună. La toate astea m-am gândit iar atunci, la aeroport, sub lumina aia enervantă În care n-ai cum să-ți ascunzi coșurile și punctele negre și părul ăsta nenorocit care se Încăpățânează să nu se așeze, dacă aș avea un gel cum i-a adus colonelul de ta-su lui Gimmi, mi l-aș așeza așa, panc! panc! panc! Dar, În privința luminii, numai pereții de sticlă ai aeroportului sunt de vină, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
12tc " Capitolul 31" Moartea PenelopeiTC "MOARTEA PENELOPEI" Am lipit un poster cu Belodedici pe ușa pătată, mi-am pus caseta cu Scorpions, am aruncat scrumiera În vasul de la closet, asta a fost o greșală, oricât am tras apa, mucurile se Încăpățânează să plutească, am deschis toate ferestrele, pentru că se apropie ora când pisăloaga de Casandra se Întoarce acasă, și ce-ar fi să Încerc acum să pun Sandra - Stop for a minute? Am căutat prin bucătărie, mai era o felie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
război, ceea ce, În noile condiții, a devenit un atu. Eu cred că mama ei a fost servitoare În casa Dobrotă, pentru că era la curent cu prea multe. Dar, dacă vrei să Înțelegi situația din țara aceea, pe care tu te Încăpățânezi s-o numești a mea, gândește-te la India. Te naști Într-o castă și nu mai poți ieși din ea, nici ca ofertă de muncă, nici când Îți Întemeiezi o familie. Dacă Îți permiți să sfidezi regulile, ești marginalizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Pentru că, bineînțeles, nu la vârsta asta trebuia să ajungi acolo! Și cu dieta de la care nu ai În nici un caz voie să te abați! Să fi fost tot tu, dar cu douăzeci de ani În urmă!... Iar dacă te-ai Încăpățânat să ajungi acum, firesc ar fi fost ca, la ospețele voastre tradiționale, după o oră, două să te fi scuzat la toată lumea și să te fi ridicat de la masă! Absurd, draga mea! Cum să fi stat doar o oră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
până și ăștia ne sâcâiau tot timpul... Tot timpul... Dar marea problemă rămânea Kutuzov. Ah! Teoretic trebuia să ajungă la Berezina înaintea noastră. Dar surprinzătorul, nesperatul nostru noroc a fost că generalul Kutuzov a întârziat cu bună știință. S-a încăpățânat să nu dea curs planului de încercuire propus de țarul Alexandru. Asta l-a salvat pe Napoleon. Altminteri... Oh, dar și așa a fost înspăimântător!... Ca să trecem totuși Berezina, împăratul a distrus trei case și, cu lemnul din ele, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]