1,243 matches
-
cât a trăit, ci chinuită, împiedicată de dureri atroce să se împace cu lumea și cu sine și să moară așa cum trăise, ca într-un vis). Să-ți ieși din fire și să simți tot tu desamăgire, ranchiună chiar, un încăpățînat sentiment de frustrare? Ranchiună împotriva propriei tale mame pe patul morții? Speriat, tata fugi, plecă de-acasă și mă lăsă singur cu ea, după ce toate puterile lui îl părăsiră și care se dovediră atât de mici față de cele ale mamei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
brunetă?" "Șatenă!" "Înaltă sau scundă?" "Foarte voinică." "Bun, și era frumoasă sau urîtă?" "Și una și alta!" Am înțeles, și când era frumoasă cum era?" "Hm! Se vedea la rădăcina nasului o distanță lată între ochi, semn al unei voinți încăpățînate și indestructibile.'' "ça te mettais à l'épreuve... Bun, și ce ciorapi purta?" Mă pufni râsul. "Purta ciorapi cu dungă sau fără?" preciză ea. "Fără! Ce semnificație au ciorapii?" Nu-mi răspunse, se uită într-o parte în felul ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am divorțat..." "De ce!?" "Ei, aia e, de ce! De ce, de nece, asta e situația." "Tasia mi-a spus și acum înțeleg că trebuie să fie din pricina Silviei." "Nu, spuse ea cu fermitate. E adevărat că Silvia, reluă cu alt glas, e încăpățînată și stricătoare, dar care copil n-are un cusur? O s-o desvățăm, te rog să mă ajuți. Cu tine cum s-a purtat?" "La început rău (și îi povestii), dar pe urmă a fost foarte cuminte, foarte dulce. Nu-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar nu le-a fost greu să dea din umeri. Ce li se putea face mai mult decât ceea ce li se făcea? Afară, într-o lume normală, reacțiile nu vor fi aceleași." " Nimeni nu știe nimic!", mi-a repezit el încăpățînat. Știe prietena ta, care trebuie întrebată brutal dacă poate trăi cu tine fără să fiți absolviți de vinovăție." "S-o întrebăm!" "Bine, dă-i un telefon și invit-o aici. Semeni cu un italian dintr-un film, un cioban care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
viață la revista Pif. Dacă stau să mă gândesc bine, viața mea de locatar al comunismului părea stupidă, dar îmi dădea un sens, o direcție în care să apuc. Închis în carapacea mea de elev antipatic și apoi de student încăpățânat, mă simțeam util și important: colegii turnători mă amuzau, iar la profesorii activiști mă uitam cu scârbă și ironie; „aveam valoare“, pluteam deasupra lor, și asta conta. Și unii, și alții îmi întăreau dorința de-a merge la bibliotecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a plastic velin) și dorința de-a trece triumfător prin timp. Degetul lui Freud și prăjiturile lui Proust laolaltă nu puteau să o spună la fel de bine ca teancurile parfumate cu plumb, după care umblam și-acum, la 38 de ani: încăpățânat, irațional și ridicol. Lumea îmbătrânea, prietenii plecau unul după altul, învinși sau poate doar obosiți, ochii se întunecau, degetele începeau să tremure, pielea cădea moale ca varul de pe case. Nimeni n-avea să-și mai aducă aminte de nimic: nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mă lași întâi pe mine la galerie, te rog; după aia te duci la Mihnea.“ Am râs și eu, din tot sufletul, atât cât mă pricepeam. Ne-am urcat în mașină și-am pornit spre Unirii. Orașul bolborosea, murdar și încăpățânat. Nimic nu lipsea, nici măcar gropile. Le cunoșteam pe de rost, cu timpul îmi confecționasem o hartă mentală a fiecărei străzi, care mă ajuta să le ocolesc. Mai trebuia să numeri și canalele, rămase de la ultima asfaltare, cu tot cu fundațiile pătrate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai mult. Înainte, îi examinam la fel, săraci, murdari, obosiți: mi-era mai ușor să mă diferențiez, să-mi creez eroismele de operetă și, cu ele bine închise în minte, să fac comparația. Mă agățam de sensul meu simplu, dar încăpățânat: să trec nevăzut, studiind pe toată lumea, să consemnez tot ce putea fi în favoarea mea, să mă pierd în mulțime, ca s-o pot alunga cu și mai mult dispreț. Doar cine nu s-a simțit vreodată special nu poate înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu ne înscrisesem la un concurs de gimnastică ritmică. Copilul de patru ani își dezvăluia evoluția, mișcarea se forma în timp și spațiu, ca o selecție naturală prinsă pe-o placă magnetică sau pe-o dischetă: părul negru, intens, privirea încăpățânată, cu ochii negri, de arăboaică mică, gâtul subțire, burtica dreaptă (nu balonată de dulciuri, ca la majoritatea copiilor de-azi), genunchii aliniați la forma piciorului. Dacă cercetai detaliile, zăreai V-ul începând să se deseneze pe buza de sus, talia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
istorie și prostie îl pătrunseseră până la măduvă. Acum, Bucureștiul semăna cu un lepros, carnea cădea de pe el în aburi de tencuială umedă. N-aveai de ce să fii mândru, dar nici de ce să-ți pară rău. În cinci ani de plimbări încăpățânate, nici eu, nici Maria nu reușisem să ne obișnuim cu el. Pe cât de mult îl îndrăgeam, pe-atât ni se părea de laș și detestabil. Arhitectura îți chinuia privirea. Cartierele fuseseră despicate, vilele interbelice pocite cu pereți bleu și minarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceda. Cele 20 000 de bacterii sfârșeau unde trebuie: dimineața, te trezeai simplu, onest, fără să ai nici cea mai mică idee. Sau nu te mai trezeai deloc. Toate gândurile astea îmi veneau firesc, ca un dialog între doi nebuni încăpățânați, fiecare cu versiunea lui. Într-una din povești mințeam, într-alta spuneam adevărul. Nu așa procedăm toți? Simulam ca să mă protejez, să mă feresc de ceilalți (prieteni, vecini, colegi, iubite, șefi, Anticari sau Editori), să nu fiu descoperit, utilizat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de relief ale căruia prinde viață doina ca expresie muzicală sublimă a sufletului românesc (p. 47). Acesta este "spațiul mioritic" ca viziune spațială specifică și cadru spațial inconștient al spiritualității noastre etnice; ii) orizontul temporal al românismului definit de o încăpățânată sfidare a provocărilor istoriei exprimată printr-un recurent "boicot al istoriei" (p. 230). Cele două axe orizontice spațio-temporale constitutive matricei stilistice românești fuzionează în metafizica blagiană a românismului pentru a rezulta ceea ce poate fi numit cronotopul matricial în coordonatele căreia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mici, picior mic, buze subțiri, umeri plini, un bust puțin dezvoltat sunt particulare mai tuturor femeilor române. Femeile românești mai au datoria de a-și cultiva frumusețea, ba în Banat trebuie să se și sulemenească. În genere românul e cam încăpățînat nu vrea să înțeleagă și se ține în rezervă față cu orice idee nouă. În lucruri cari - i sunt indiferente este foarte mlădios; dar în lucruri cari îl privesc de aproape el e omul cel mai cerbicos și, dacă a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mici, picior mic, buze subțiri, umeri plini, un bust puțin dezvoltat sunt particulare mai tuturor femeilor române. Femeile românești mai au datoria de a-și cultiva frumusețea, ba în Banat trebuie să se și sulemenească. În genere românul e cam încăpățînat nu vrea să înțeleagă și se ține în rezervă față cu orice idee nouă. În lucruri cari - i sunt indiferente este foarte mlădios; dar în lucruri cari îl privesc de aproape el e omul cel mai cerbicos și, dacă a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
s-au pomenit, în continuare, nu numai marginalizați, dar și lipsiți de instrumentele de cultură elementare (cazul celor din redacția revistei Luceafărul, care au fost eliminați din viața culturală, printre ei culmea ironiei! aflându-se și unul dintre cei mai încăpățânați rezistenți contra regimului Cezar Ivănescu). Conformismul oricărui refugiu s-a pomenit acum oficializat, iar ofensiva s-a dirijat spre impunerea grupului în instituțiile statului, ca singurul livrator de valori pe măsura noii paradigme culturale și civilizaționale într-o Europă Unită
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
alimentare și alcoolice, degerăturilor, furunculelor și veziculelor care apar În urma opăririi. Ridichile sunt deosebit de eficiente În tratarea pietrelor la rinichi. În general, o jumătate de cană de suc de ridichi proaspete, dimineața, pe stomacul gol, dizolvă chiar și cele mai Încăpățânate pietre la rinichi, făcându-le să se elimine prin urină (Sharon, 1998, p. 203). Pentru a obține efectul terapeutic maxim, ridichile trebuie să fie coansumate crude și pe stomacul gol. Nu mai trebuie să se mănânce altceva timp de o
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
organism. Beți zilnic multă apă, pentru a clăti rinichii. Remedii alimentare Beți În fiecare dimineață, pe stomacul gol, o jumătate de cană sau o cană de suc de ridichi proaspete. Aceasta reușește, de obicei, să dizolve chiar și cele mai Încăpățânate pietre la rinichi, făcându-le să se elimine prin urină. Reduceți mult consumul de proteine, zahăr, cafea și alcool. Evitați sau limitați foarte strict consumul de sare, moluște și crustacee și alte fructe de mare. Evitați alimentele care conțin mult
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
argumentelor istorice din cărți? Nu prea mai este cazul, astăzi. Majoritatea istoricilor contemporani, români sau maghiari, sunt specialiști „normali”, motivați de interese și curiozități științifice, disciplinați de rigorile specifice meseriei pe care o practică. Or, În aceste condiții, persistența lor Încăpățânată În tranșeele săpate cândva de istoriografia militantă a secolului al XIX-lea nu se poate explica decât prin inerția extraordinară, despre care vorbeam, a tradițiilor istoriografice „naționale”. „Cărțile se fac de cărți”, cum se spune, iar Învățăceii scapă cu greu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dobândească, foarte puturos, lipsit de imaginație și neproductiv, fără capacitatea de a selecta, fără discernământ, născut să fie plictisit, stare pe care o transmitea și celorlalți, născut să fie o minge care era aruncată la întâmplare, în funcție de toanele celorlalți, excesiv de încăpățânat și meschin în tot ceea ce făcea, cu o incredibilă înclinație spre a crede orice pretindeau ceilalți că au văzut, intrând pe mâna celor mai dăunătoare persoane, incapabil să scape de ele sau să conștientizeze acest lucru, consumat de grăsime și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în care încearcă să esențializeze tragedia personajelor lui Dan Nuțu și Irina Petrescu. Nuțu este înaintemergătorul „invers” al lui Vladimir Găitan în rolul Ripu din Reconstituirea. Privirea pură pe care o întoarce unei lumi brutale, mereu la pândă, anunță opțiunea încăpățânată a lui Ripu de a nu se trăda pe sine, chiar cu prețul desființării - este un tip de personaj pe care îl vom întâlni mereu la Pintilie. Duminică la ora 6 are momente de cinema antologice : plimbarea celor doi tineri
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
tabu - chinezii și rușii : Vă rugăm să eliminați din copiile filmului „Nunta” - RPP secvența din actul II, care cuprinde următoarele texte : „Chinezii se țin bine... Știi unde e China ?... Departe... chiar tare departe... Dar nu prea departe pentru un țăran încăpățînat... Ai noștri au ajuns și în Japonia, în timpul războiului. Acum e liniște... Vă temeți că nu durează ? Rîdeți de noi ; dar să luați aminte domnilor... Ați avea totul dacă ați fi în stare să vreți”. Și secvența din actul 7
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
adresat Curții din Viena la 1780, ceea ce confirmă aprecierile lui Splény. Deși Vasile Balș vede în țăranul român din Bucovina un individ caracterizat prin lene, minciună și obrăznicie, face recomandarea „să se țină seama de păstrarea aceleiași religii a poporului încăpățânat”<footnote Vasile Balș, Descrierea Bucovinei și a stării ei lăuntrice, în “Bucovina în primele însemnări geografice, istorice, economice și demografice”, op. cit. p. 349. footnote>. Cât privește clerul de mănăstire, Vasile Balș este de aceeași părere cu Splény, adăugând în plus
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
urmăresc să obțină în felul acesta menținerea demnității lor, și, totuși, nu sunt siguri cât vor rămâne în funcție, caută a se îmbogății... și îndeamnă pe episcopul de Rădăuți... să ia măsuri de îndreptare asupra poporului necivilizat, superstițios, superficial și încăpățânat al călugărilor” <footnote Ibidem, p. 341 footnote>. Ceea ce surprinde în legătură cu „poporul călugărilor” este că „nici a treia parte din ei nu sunt moldoveni (români-n.a.), ci mai ales rusnaci, sârbi, bulgari și greci” <footnote Ibidem, p. 387 footnote>, observație
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
de nici un progres, dar nimeni nu avusese ideea să-i schimbe destinația și rostul, nimeni nu-l împiedicase să-și urmeze pur și simplu destinul (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) dar critica nu poate exista fără literatură, critica îi opune încăpățânata demonstrație a criticii care poate exista prin critică, a criticii care scrie despre critică, a criticii care nu numai că nu respectă literatura, dar nici nu o mai citește (Ana Blandiana, Calitatea de martor). Rar și, conform datelor oferite de
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
care aparțin mai multor tipuri; pornind de la caracteristicile preponderente prezentate pentru fiecare tip de temperament, identificați temperamentul care se potrivește cel mai bine copilului dumneavoastră; Coleric Fără astâmpăr, agitat, cu mișcări rapide, violente Impulsiv, irascibil, nerăbdător Hotărât și cu inițiativă Încăpățânat Vorbește repede, cu pasiune Mimică expresivă Perseverență în realizarea scopului Își schimbă brusc dispoziția (bucurietristețe) Capabil să gândească și să găsească soluții rapide Înclinat spre risc Aspru și sincer în relațiile cu ceilalți Năzuință spre nou Ingenios în discuții Sangvinic
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]