4,977 matches
-
Învățat ungurește fără ca el să fie de față și fără s-o știe pînă În ziua de azi. Spre deosebire de alți băieți, cu Zoli puteai să vorbești despre toate cîte ar fi În stare să existe pe lumea asta: cîte avioane Încap pe cer, cîte biciclete pe șosea, dacă există biciclete cu o singură roată, după cum sînt dintre cele cu trei, cîte tractoare cu șenile umblă prin părțile noastre - fiindcă noi văzuserăm unul scoțînd un Wartburg din noro iul drumului către Socond
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mergeau zilnic la cîmp, la moară, la pădure, iar ea vedea de casă și de gospodărie. Greu de Închipuit, la Începutul secolului XX, Într-un sat românesc din nordul Ardealului, sub Împărăția austro-ungară, cîtă răbdare, cîtă speranță și cîtă neliniște Încăpeau În inima unei neveste de șaptesprezece ani al cărei bărbat pornise spre soare-apune, spre un nume de țară ce făgăduia mîn tuirea de sărăcie. Mai ușor Însă de imaginat drumul Pomea nului spre Lumea Nouă. Povestește Arthur Miller că, În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ieșise În cale. Astfel, bunăoară, mi-am lămurit, mai cu seamă că văzusem fața cîtorva orașe, că New Yorkul era plin de blocuri neobișnuit de Înalte. Mama Floare descria o casă din asta, americană, ca fiind atît de mare, că Încăpeau În ea șapte cetăți cît cea din Ardud, cu dîmbul de sub ea cu tot! Alte imagini de neînțeles, pentru că mă munceau din greu, le-am ținut minte și le-am descifrat după mulți ani. Așa a fost cu ceea ce ea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
veut donner un visage) Bisericii din vremea sa. Să ne reașezăm în context: la sfârșitul secolului al VI-lea, invaziile se cam potolesc, iar barbarii sunt instalați cam pretutindeni în vechiul Imperiu Roman. Nu sunt toți creștini, nici nu mai încape vorbă. Se cuvine așadar ca Biserica să declanșeze o vastă operațiune de evanghelizare. Grigore alege un crainic (héraut) pentru această întreprindere: Maria Magdalena. Ea va avea chipul Bisericii pe care-l visează Grigore: o Biserică pașnică întreținând o relație de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
70. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai încape vorbă, cuvântul „apocrif” miroase a pucioasă și nu-și are locul în vocabularul pravoslavnic. Dacă te ocupi, în România ortodoxistă, de apocrife, imediat ajungi „eretic”, prin urmare direct în fundul iadului. De partea cealaltă, întâlnim o pasiune smintită, necontrolată pentru aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o ideologie propriu-zisă. Prima trăsătură evidentă, accentuată până la manie, o constituie dihotomia vârstelor sau eonilor: există o vârstă prezentă, a istoriei în curs de desfășurare, și una viitoare, de cu totul altă natură și calitate. Între cele două vârste nu încape absolut nici o asemănare. Ele sunt substanțial divergente. Vârsta de acum (ho aion autos) se caracterizează prin vremelnicie, perisabilitate, efemeritate. Vârsta viitoare (ho aion mellon), dimpotrivă, are toate atributele durabilității: veșnicie, trăinicie, soliditate. Vârsta de acum e alcătuită din succesiunea imperiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe genunchi ei, crescusem doar ! m-a așezat chiar pe picioarele lui așa cum făcea tata când eram mic, numai că unchiu' meu n-a început să mă legene... mă mângâia din când în când ușurel pe cap și cum nu încăpeam, că mulțimea se tot strângea în jur, i-am strâns în brațe picioarele și mi-am pus capul pe genunchii lui. Nu mă săturam uitându-mă la el ! Cred că știa toate prostiile pe care le făcusem și asta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu știam ce e aia "filosof", dar aveam o bănuială c-o fi vreun cuvânt de ocară, odată ce bătrânul îl spunea așa, când nu-i convenea ceva. Bine-bine, nu vorbesc urât, dar spune ce ai. Parcă mai adineauri nu-ți încăpeai în piele de bucurie și te tot uitai în sus, ca și când n-ai mai fi văzut niciodată hoțomanii ăștia de pescăruși... și deodată, te-ai făcut negru de supărare. Spune, și încă repede, până nu-mi pierd răbdarea ! Uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
scoică mare și întortocheată și mi-o puse la ureche: Ia ascultă tu aici ! Am ferit capul. Nu mă interesa. Orice copil știa asta : pui scoica la ureche și auzi marea. Mare scofală ! Da, auzi marea ! Într-o scoică mică încape tot vuietul mării. Tot așa, în inima ta, încape atâta iubire cât să acoperi tot pământul și tot cerul cu ea. Aurul care-i trebuie Tatălui din cer e iubirea din inima ta. Fă-o să crească! Și Fratele nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ureche: Ia ascultă tu aici ! Am ferit capul. Nu mă interesa. Orice copil știa asta : pui scoica la ureche și auzi marea. Mare scofală ! Da, auzi marea ! Într-o scoică mică încape tot vuietul mării. Tot așa, în inima ta, încape atâta iubire cât să acoperi tot pământul și tot cerul cu ea. Aurul care-i trebuie Tatălui din cer e iubirea din inima ta. Fă-o să crească! Și Fratele nostru a avut aici, pe pământ, tot o inima ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe „omul” lor, strecurat Între noi... ― Asta cred și eu. ― Sper să nu vă cer prea mult dacă vă rog ca după discuția cu securistul să mi comunicați și mie ora la care trebuie să fim prezenți la el... ― Nu Încape nici o Îndoială, domnule profesor. ― Atunci, cu Îngăduința dumneavoastră, voi pleca la treburile mele. La revedere, domnule director. ― La revedere, domnule profesor... ... A doua zi, Îndată după ora zece, a sunat telefonul din cabinetul directorului. A răspuns secretara. ― Alo! La telefon
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că putem sta de vorbă În liniște, dragilor? ― Mai ferit de orice nechemat nu poate fi alt loc decât noastre. Știi bine, Nicule, În ce hardughie stau. În Încăperea din spate - care cred că era sala de mese a hanului - Încape un pluton Întreg! Mă mir că Încă n-au venit să mă scoată din ea... Întrebarea e când vor avea loc Întâlnirile noastre, că... Că cu una-două nu ne-om mulțumi... ― Păi, dacă musafirii noștri sosesc joi, atunci prima Întâlnire
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dar eu vă apelez cu dumneavoastră - a căutat să-i abată gândul securistului. ― N-am Înțeles ce ai vrut să spui. ― Am Încercat să vă sugerez că nu admit să fiu tutuit. Se pare Însă că În capul dumneavoastră nu Încap exprimările subțiri, ci doar grosolăniile. Și dacă n-ați știut, aflați acum. Eu nu primesc dispoziții decât de la simțul datoriei și de la superiorii mei pe linie profesională... ― Adică? ― Cu alte cuvinte, eu, Împreună cu asistentul meu, ne-am terminat treburile pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se pare că greșeala a prins consistență. De atunci trebuia să spunem lucrurilor pe nume. De atunci ! O iubeați prea mult. Fără să vă dați seama, dragostea voastră o proteja excesiv. Dora nu își găsește cuvinte în care să poată încape amărăciunea acelor zile. Nopți de nesomn și lacrimi pe care le resimte și acum ca un nod care îi îngreunează respirația și o fac să poată continua abia după o tăcere lungă : După ce a plecat de-acasă, căci spre bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alături de Alex mi-a fost suficientă, m-am comportat de parcă aș fi uitate de tine. Constat târziu, prea târziu și cu prea multă durere că barca vieții mele este atât de strâmtă încât la un moment dat n-a putut încăpea în ea nimeni altcineva decât el. De ce te căutam doar ca să-mi oblojești neînsemnatele mele necazuri și nu și atunci când eram fericită, ca să te bucuri și tu de fericirea mea ? Acum e prea târziu... Acum, când simt nevoia să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de foc pentru cel puțin doi ani, cărăușii știau că vor avea de lucru un an întreg și o vară cu ciupeală grasă, fasonerii măsurau în minte grosimea lătunoaielor ce le puteau primi în schimbul muncii lor calificate. Mihai Zimbru a încăput doar la grupul lucrătorilor ce urmau să defrișeze terenul de imensele cioate rămase în urma tăierii arborilor, cu toate că se pricepea și el la dulgherie. Bine și așa! a chibzuit mazilul. Cu opt cioate ies din iarnă și încă îmi mai rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sârmă, nici tu cablu, nici tu microfon, nici pastiluță... Că doar n-o fi visat că l-a văzut pe Timpan cu mosorul lui în uscătorul de la intrare, că a auzit cu urechile lui hârșâitul sârmelor prin pereți... Nu... nu încape nicio îndoială, era cât se poate de conștient... Și-apoi, cum se face că râzâtorii și prăpăstioșii sunt la curent nu numai cu discuțiile din casa lui, cu șoaptele din dormitorul lui, ci până și cu vânturile din baie cauzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doar n-au venit tătarii! Bătu-i-ar Dumnezeu să-i bată de jefuitori nemernici ce sînt! Pentru aiștia ne-ar trebui niște ciomăgari ori ceva polițai, precurori și giudecători... Dar și mai multe închisori. Că la Botoșani nu mai încap găinarii! * * * Dat afară din cârciumă odată cu ora închiderii și obligat să plătească o amendă usturătoare pentru tulburarea liniștii publice și ultraj, precum și pentru câteva stricăciuni că a greșit ușa de la ieșire și a dat cu capu-ntr-o vitrină, Giovan Gătej, obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
galerii pentru centrale... Nu o dată m-am gândit cât de nimerită ar fi acum o lege care să reglementeze cu strictețe obligațiile de muncă ale tinerilor... Că podoabele astea de bani gata au invadat până la refuz Capitala de nu mai încapi de ei prin localuri, la cinematograf și, mai nou, în propria casă... Ăștia încet-încet vor duce țara de râpă!.. Și cu mama ce-ai de gând? Că pe lângă faptele astea de adolescentă neinițiată mai și trăncănește pe deasupra... Cică zilele trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
întreagă te-a ponegrit, te-a urgisit, și acum, obligată de această desăvârșită personalitate morală, Moartea, spune adevărul. Merită, spunea puștanul de mine, să trăiești toată viața purtat în șuturi, pentru a savura o asemenea clipă de glorie. 8 Nu încape nicio îndoială, Z: omul este cea mai ciudată ființă. Îți aduci aminte de vremurile acelea, în care ni se părea că nu există libertate mai mare decât "învoirea" de a părăsi, pentru câteva zile, România? Acum, când putem alege să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din parc. Nu se putea să pleci fără a sărbători logodna noastră cum se cuvine. Am mai închinat pentru ea. — Am vrut ceva special și cel mai potrivit moment era ajunul zilei plecării tale. S-au așezat la masă. Mai încape în noi, că am mâncat și la restaurant. — Am cinat devreme, că eram flămânzi după săniuș. Ai văzut cu ce poftă am mâncat. De atunci au trecut câteva ceasuri bune. Fripturica asta îmi face cu ochiul. Îmi deschide apetitul. Poftă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atâta timp și vei fi mămică. Pe măsură ce zilele se scurgea, Ceciliei i se vedea tot mai pronunțată sarcina, iar în ultimele luni era exagerat de mare. A trebuit să-și facă rochii pe măsură, speciale pentru gravide că nu mai încăpea în cele vechi. Matei era tot mai încântat că va deveni tătic și glumea cu ea spunându-i „balonaș”. O proteja nelăsând-o să ducă în mâini greutăți, alintând-o, îndemnând-o să se hrănească bine, să se odihnească pentru ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o cam sfeclisei înainte de nașterea băiețelului. Te gândeai că poate vine iar o fată. Să vă spun drept nu mi-a fost totuna, dar când am văzut băiețelul parcă l-am prins pe Dumnezeu de picior. Văd că nu mai încape în tine bucuria. De-acum vor începe și grijile. Ajunsă la rezervă, Cecilia era mulțumită că trecuse cu bine peste momentul nașterii și că își putuse stăpâni durerile fără să strige ca alte femei deranjând pe cei din jur. Imediat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o femeie, clipa împlinirii dorinței prinde caracter de ospăț. Iar aceste gânduri mi-au oferit atunci o dispoziție sufletească din cale-afară de minunată și mi-au luminat într-atât de puternic existența, încât eram aidoma omului ce nu-și mai încape în piele de mulțumire și, de bucurie, zâmbește și face glume inocente tot timpul, iar sângele îi aleargă zburdalnic prin vene, ca cea mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de persoană, nu prea cred. Să ajungi să trăiești, la vârsta luminoasă și plină de vigoare de douăzeci și cinci de ani, o amputație de braț, pentru mulți dintre noi reprezintă o imagine ce nu vrea și nici nu poate să ne încapă în închipuire. Cel tânăr se amuză de moarte, iar cel bătrân o tratează serios. Lucrul acesta nu numai că nu este de mirare, dar este și foarte firesc. Osvald, însă, deși era tânăr, se gândea acum la moarte mai mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]