2,741 matches
-
minute și o porni spre pasarela care ducea la plajă. Danny îl lăsă să ajungă în dreptul treptelor, așteptă încă cinci secunde, după care alergă într-acolo. Cizmele lui de motociclist bubuiau pe ciment. Băiatul se întoarse și se opri. Danny încetini și se apropie de el la pas. Christopher zise: — Salut. Vrei să te bucuri de priveliște împreună cu... Danny îl pocni în abdomen, își umplu pumnul cu o mână de păr blond și începu să-l pălmuiască până când își simți degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fie de acord ca unul din viitorii lui oameni de încredere să-l bată pe unul din subalterni când subalternul respectiv l-ar putea avea la mână? Danny intră pe strada lui Claire, gândindu-se la câteva scuze verosimile. Când încetini și opri, avea deja două pregătite. Zâmbi și se pregăti să-și intre în rol. Claire îl mângâie pe obraz, mai blând decât prima oară. — Îmi pare rău, Teddy. A fost destul de deprimant pentru o primă întâlnire. Altădată? Danny spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Într-o carte? am tresărit. — Da, se entuziasmă Ioana deodată. Ne-am putea ascunde printre filele ei, să ne jucăm, așa cum n-am avut norocul s-o facem până acum. Îți promit că din când în când am să-mi încetinesc pasul să mă prinzi, dar nu de tot... — Atunci hai să ne jucăm! Fugi, să te prind! IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Pictură, muzică și poezie — Cum pornim? m-am înfrigurat la telefon. — Tu mă descoși cu ce vrei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
am dat din nou să-i domolesc ritmul trecerii prin lume. Hai, măcar în Italia să zăbovim un pic! — Epoca mea de creație a început la Roma, unde am avut un atelier de pictură splendid în Via della Croce, își încetini povestirea Ioana. La Roma, nu doar clădirile de cărămidă fac orașul să fie roz. Chiar cerul e de un roz iradiant. Trecutul imperiului e scris pe toate pietrele pe care calci. Vrei să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în noaptea transparentă din conștiință, fără să-i poată suprapune alta. - Cum se poate! exclamă Mini. - Vezi bine că pe Hallipa îl iubește! Ba chiar peste măsură! A fost un accident! se grăbi Lina. - Vezi Paul Bourget! rânji Nory. Trăsura încetini așa de tare, încît băgară de seamă. Le fu frică. Moșul uitase caii și întors cu totul, asculta. Când prinseră de veste, dete un bici. Tăcură, firește. ..Drama Castelului", nelămurită încă, preocupa acum pe Mini cu misterul ei: copilul de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
când veneai de pe moșie, despre șoseaua Ploieștiului, avea un aspect cu totul renovat și frumos. începuse de îndată lucrul cu activitate. într-o vară totul fusese aproape gata. Decorarea vestibulului, pe care nevastă-sa o dorise după gustul ei propriu, încetinise puțin lucrul. La jumătatea lucrărei artistice însă, pentru care chemase specialiști, o boală nervoasă, o sarcină mai anevoioasă a Lenorei, făcuse imposibilă continuarea. Oboseala, pe care o dă un astfel de deranj, zgomotul meșterilor, dezordinea o nemulțumiseră într-atîta, încît nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
coșurilor vor continua să pompeze fumul de cărbune spre stele, cuplurile vor continua să se plimbe pe puntea vopsită în culoarea pielii, iar vaporul îl va duce pe Jonathan Bridgeman până în gura mării Roșii, prin canalul Suez, și-l va încetini în Mediterană, numită astfel pentru că este centrul lumii, pentru că pe malurile sale s-a născut civilizația, într-o conjunctură de războaie și legislație, de instituții democratice și de observare disciplinată a naturii. Odată ce părăsește Mediterana, vasul negru cu galben, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
altele invizibile se încrucișau avide pe corpul lui Homer. "Vocea umană", care reproducea glasul interior al omului crucificat pe brațele metalice, nu mai avea nimic dintr-o voce umană: era ca o bandă magnetică desfășurată vertiginos. Dacă ar fi fost încetinită, ar fi ținut, probabil, cât o viață. - Homer Hidden, hârâi Zeul Neantului, ești o făptură cum nu se ivește decât o singură dată într-un cosmos. Bucură-te de unica ta apariție! - Amplificatoarele interogatoare! comandă Zeul Vitezei. Pânza viziunii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
Într-o carte? am tresărit. — Da, se entuziasmă Ioana deodată. Ne-am putea ascunde printre filele ei, să ne jucăm, așa cum n-am avut norocul s-o facem până acum. Îți promit că din când în când am să-mi încetinesc pasul să mă prinzi, dar nu de tot... — Atunci hai să ne jucăm! Fugi, să te prind! Pictură, muzică și poezie — Cum pornim? m-am înfrigurat la telefon. — Tu mă descoși cu ce vrei să afli și eu îți răspund
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am dat din nou să-i domolesc ritmul trecerii prin lume. Hai, măcar în Italia să zăbovim un pic! — Epoca mea de creație a început la Roma, unde am avut un atelier de pictură splendid în Via della Croce, își încetini povestirea Ioana. La Roma, nu doar clădirile de cărămidă fac orașul să fie roz. Chiar cerul e de un roz iradiant. Trecutul imperiului e scris pe toate pietrele pe care calci. Vrei să-ți vorbesc despre mozaicurile Ravennei, despre nemuritoarea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să-mi distrag atenția și mă îngropam în muncă. Îi ceream lui An-te-hai să-mi facă ceaiul mai tare și mestecam frunzele după ce beam lichidul. Până la urmă, am reușit să curăț podeaua de toate documentele. Nu știam dacă treburile Curții încetiniseră pentru că Su Shun nu putea să țină pasul cu mine sau dacă el își schimbase tactica și încetase să-mi mai trimită documente. Nemaiavând cu ce să-mi ocupa serile, am devenit fără astâmpăr și iritabilă. Existau alte lucruri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din ideile și credințele lui. Eroul, cu mica lui umanitate, simte că i se închide un drum pe care el nu are puterea să-l deschidă, și atunci el inventează un timp al său pe care-l accelerează și-l încetinește, după dorință, refuzând să participe chiar la propria-i viață, îmbolnăvindu-se, într-un cuvânt, de ceea ce mai înainte noi spuneam că se numește evazionism. Excelentă această povestire care pune degetul pe una dintre problemele reale ale timpului nostru. Într-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în clipa aceasta când mi-aduc aminte și vreau să încep să povestesc, văd roșu înaintea... Dar să nu anticipez. Veneam prin urmare cu Fiatul meu pe Bulevardul Ana Ipătescu spre Piața Minai Eminescu. De departe am văzut stopul, am încetinit, și la trei metri distanță am frânat și am oprit. Mergeam pe culoarul unu. Era înainte ca acest bulevard să fie modificat și să aibă pe-o singură parte trei culoare. Apare verdele și pornesc drept înainte. În clipa aceea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci tresăltă și ea cu putere, scârbavnicele trupuri se potriviră altfel În devălmășia lor, dar nu se treziră. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu am cuvinte care să Îmbrace acele simțiri și sunt sigur că asemenea veșminte nu există. Zborul devenea o treabă serioasă și chiar aducătoare de profit pentru marele meșter făurar și Întreprinzător Titel. Făcuse o drăcie de parașută care ne Încetinea căderea (ideea Îmi place să cred că de la mine Îi venise, după ce prăpădisem două umbrele de ploaie și după ce, firește, Îmi Înghițisem cuvenita papară). Cususe, cum văzuse În filmele de război la Ghiță că arătau parașutele, o pânză țeapănă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
începu să viziteze personal șantierul, cu toiagul în mână. Stând pe o movilă de pământ proaspăt, într-o zonă a stăvilarului care, în sfârșit, se terminase, privea cu ochi învăpăiați în jos, spre miile de muncitori. Când descoperea pe cineva încetinind cât de cât, se repezea la lucrător cu o viteză ciudată pentru un invalid, lovindu-l cu bastonul: — La muncă! De ce trândăvești? Muncitorii tremurau și lucrau frenetic, dar numai când îi supraveghea Kanbei. — Războinicul-demon șchiop se uită la noi! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și privi puterea curentului năvalnic, propriile lui cunoștințe omenești fură copleșite. Rokuro se apropie, cu o propunere: — Dacă am tăia copaci pe cursul superior al râului și i-am împinge în apă cu coroane cu tot, s-ar putea să încetinească puțin curentul. Acest plan fu pus în aplicare și, timp de o jumătate de zi, peste o mie de muncitori doborâră copaci și-i împinseră întregi în râu. Dar nici acest lucru nu încetini năvala apelor. Următoarea sugestie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu tot, s-ar putea să încetinească puțin curentul. Acest plan fu pus în aplicare și, timp de o jumătate de zi, peste o mie de muncitori doborâră copaci și-i împinseră întregi în râu. Dar nici acest lucru nu încetini năvala apelor. Următoarea sugestie a lui Rokuro fu aceea de a scufunda treizeci de bărci mari, încărcate cu bolovani enormi, pe locul propus pentru baraj. Se dovedi însă imposibil să tragă ambarcațiunile uriașe contra curentului, așa că, pe pământ fură așternute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un singur acoperiș. Cu bubele, eczemele și nasurile lor mucoase, alergau pe străzi ca niște gigantice insecte înaripate. — Au venit misionarii! strigau copiii. — Trec preoții de la Templul Namban cu o colivie mișto! Cei trei misionari râdeau auzind glasurile copiilor și încetineau pașii, ca și cum ar fi așteptat niște prieteni. Templul Namban, cum era cunoscută, în popor, biserica misionarilor, se afla în apropiere, pe Strada a Patra. Dimineața, în mahalale se auzeau imnurile slujbelor religioase din Templul Honno, iar seara, clopotul bisericii răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de mult? În timp ce un paj turna vinul, Nobunaga glumea cu bătrânul, dar nici Soshitsu nu se lăsa. — Ei, în loc de a vă face griji pentru asta, mă puteți asigura că veți pune totul în ordine înainte să mor eu? Dacă dumneavoastră încetiniți prea mult, s-ar putea ca eu să n-am cum să mai aștept. — E de așteptat să se întâmple curând, zâmbi Nobunaga, încântat de umorul bătrânului. Soshitsu putea spune ceea ce credea într-un mod de care generalii lui Nagoya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
orb era un samurai al clanului Akechi cu o scrisoare de la Mitsuhide pentru Mori Terumoto. Plecase din Kyoto în dimineața zilei a doua. Mitsuhide mai trimisese, în aceeași dimineață, încă un mesager - pe mare, de la Osaka - dar furtunile l-au încetinit și a ajuns la Mori prea târziu. — Crezusem că aveam să ne întâlnim dimineață, spuse Ekei, după ce-l salută pe Hikoemon, dar în scrisoare ați spus să vin cât mai repede, așa că am sosit imediat. — Îmi prezint scuzele pentru că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
complet să-l aștepte pe Hideyoshi. — Întocmai, dădu din cap Honda, lovind șaua calului. Ca să câștigăm timp pentru aliații noștri din Nagakute, ar trebui să ne dăm toată silința să-l apucăm strâns pe Hideyoshi de picioare și să-i încetinim atacul - fie și doar puțin - prin moartea noastră. Cu gândul ăsta să acționezi, Tadatsugu. — Bine. Înțeleg. Kazumasa și Honda întoarseră capetele cailor în altă parte. — Împărțiți-vă trăgătorii în trei grupe. În timp ce se grăbesc pe drum, fiecare grup poate îngenunchea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
autoritatea sa în rândul oamenilor erau încă de neînlocuit. Era obligat să continue. Zumzetul șoaptelor ce plutea leneș pe puntea principală se sparse brusc, tulburând gândurile căpitanului, când secundul anunță: - Ne apropiem de sistemul solar destinație, căpitane. Ar trebui să încetinim viteza pentru a nu avea nici un fel de probleme cu Gardienii de Sistem, îl avertiză el cu vocea celui care știe că intervine într-un moment inoportun. - Ce fel de probleme pot să ne pună? Nu e doar un control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
eu exact de asta nu am nevoie. Nici nu ieșiseră bine din sala de comandă și Angir deschise subiectul care-l frământase de fapt până atunci: - Cum e căpitane? Poți să-mi spui mai multe lucruri despre ea? spuse el încetinindu-și pașii. - Despre... ea? Nu înțeleg la ce te referi! veni răspunsul după o pauză scurtă, răstimp în care Birmaq se opri dea binelea uitându-se foarte mirat la interlocutorul său. - Despre Terra! Nu într-acolo ne îndreptăm? reluă discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
chilia călugărului... Când mi-a întâlnit privirea, a închis ochii și s-a lipit de umărul meu, șoptind: --De ce nu mă iei și pe mine când pleci în drumurile tale prin Iașii vremurilor de mult apuse? În loc de răspuns, am încetinit pasul, mergând ca doi îndrăgostiți scăldați în lumina mierie a toamnei ieșene... --Unde ai pornit așa de unul singur, dragule? - m-a întrebat, fără să-și ridice capul de pe umărul meu. --Voiam să văd ce a fost în vremi străvechi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]