271,958 matches
-
băgat microscopul până și-n alcovul microbilor." Trecem, și aflăm mai apoi unde trăiesc microbii, și cu ce profesiuni utile se ocupă, atunci cînd nu fac rău. Cum? Dintr-o scrisoare a lor către casapul lor doctor (cine-i ucigașul?...), încheiată așa: "Primiți D-le doctor, expresiunea sentimentelor noastre cele mai puțin patogene." Și roata se întoarce: "Vedeți, D-lor, odată cu descoperirea microbilor digestivi, ce revoluție în obiceiuri! Ca ce am mai bea ceai, cognac, șartreuză ori chiar Bitter Alexandru, ca să
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
R". Mai mult, proporțional cu modul în care medicii încep să se miște din ce în ce mai mult cu încetinitorul, apar din ce în mai multe replici negru-umoristice, necesare tocmai pentru a umple spațiul pe care îl umpleau pînă atunci cuvintele protagonistului. Să închei cu canadienii de la "Eye Weekly". Se numără printre puținii care și-au dat seama de abundența de detalii semnificative din film. Ei observă și cele două chei de lectură ale filmului: o poveste realistă din punct de vedere social (doar
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
atunci ministru al Culturii: "Două minute cu Marin Sorescu, pe care-l rog să intervină la Cultură, ca să obțin OK-ul pentru vînzarea Povestirilor de adormit Ancuța. Ezită, e preocupat, nervos, se vede că n-are timp de mine. Se încheie astfel o veche prietneie cordială. La televiziune se difuzează o emisiune pompoasă dedicată lui Dinu Săraru: "Participă Răzvan Theodorescu, Râpeanu, Păunescu și Prea Sfințitul Gherasim de Râmnic. Exces de laude și omagii, pînă și Sadoveanu (care iubea cu lăcomie encomiile
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
uitate pentru că se găsesc pretutindeni; ele se transformă în sevă și oamenii sunt impregnați de această sevă fără să mai știe de unde vine ea. Întoarcerea valorilor în anonimat, disoluția lor în ambianța culturală reprezintă sfârșitul unui ciclu.") Nu aș putea încheia acest text fără a evoca sentimentul - vanitas vanitatis - pe care l-am împărtășit cel mai mult cu părinții mei: Sentimentul de timp îmi este asociat aceluia de eroziune; în Sita lui Eratostene acesta este sentimentul care transpare dincolo de cortina comediei
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
mecanismelor resentimentare care au făcut din România țara înapoiată care este. Direcția Teatrului Național, un moment de splendidă relansare a artei naționale (o spun și din poziția spectatorului care a văzut montările din această perioadă ale lui Andrei Șerban) se încheie penibil, ca mai toate proiectele noastre de anvergură, prin revenirea la cârma principalei instituții teatrale din țară a rudelor lui Caliban. Va fi nevoie de multă energie și inspirație pentru a șterge din însăși informația genetică a artiștilor români masivele
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
-l înfățișează splendidele sale pagini de biografie intelectuală. De-o modestie admirabilă, fără emfaza aproape obligatorie a artistului care "a dat lovitura", Andrei Șerban ni se înfățișează sub chipul unui Ariel fascinat de misterioasele instrumente magice ale lui Prospero. Am încheiat acestă carte cu un singur regret: că s-a terminat prea repede. Mă consolează doar gîndul că Andrei Șerban e încă în deplinătatea forțelor creatoare și că e legitim să-i așteptăm și viitoarele izbânzi. Care, n-am nici un dubiu
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
sângeroasei dictaturi legionare, P. M. nota altă dată că el și generația lui au murit ca scriitori. (Să precizăm că prea puțini au supraviețuit, mai ales cei plecați în exil.) Boemul și visătorul romantic, îmbibat de cultură, vede îndurerat cum se încheie o epocă a libertății, epocă de "generozitate și entuziasm, de bogăție și splendoare". în ciuda situației tragice a țării sfârtecate și a ororilor pe care le săvârșeau ciracii lui Codreanu și Horia Sima, autorul nostru continua să viseze o "Românie întreagă
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
să le știe în virtutea unui metabolism firesc, nesilit, al minții sale, și nu din voința histrionică de a epata printr-o paradă enciclopedică? Cum poate un om să fie un monstrum eruditionis fără să vrea să arate asta? Iar ceea ce încheie periplul umilirilor este intuiția că, în cazul lui Solomon Marcus, toate aceste cunoștințe au fost asimilate, adică au fost înțelese și abia apoi spuse, că așadar ai de-a face cu un om care scrie în cunoștință de cauză despre
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
pe versurile Reginei Elisabeta a României, muziciană, pictoriță și poetesă cunoscută sub numele Carmen Sylva. Consoartă de origine germană a Regelui Carol I al României, Regina scria în limba maternă (Der Bläzer, Zaghaft, Armes Mägdlein, Der Schmetterlingskuss). Mariana Nicolesco a încheiat cu un imens succes Concertul de Lieduri Enesciene, interpretând unul dintre cele Șapte Cântece pe versuri de Clément Marot op.15, scrise în 1907-1908, celebrul - de acum înainte - Languir me fais. Mai toate aceste lieduri au fost compuse înainte de primul
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
clonele mor la treizeci de ani, după ce li se prelevează și ultimul organ vital (pentru a ne ține pe noi, pe alții ca noi în viață...), și suntem fericiți când eroina decide să nu ne spună tot și romanul se încheie fără să se fi terminat, în felul următor: "Am așteptat o clipă, m-am întors la mașină și am plecat unde trebuia să ajung." De ce suntem fericiți? Fiindcă nu trebuie, nu suntem siliți să ascultăm povestea până la capăt. Fiindcă am
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
era atât de veridic, încât mai-mai să ne prindem de figură că rostul reporterilor tv era să-și mistuie puterile pentru a crea dintr-un țânțar pontico-danubian, cam slab de constituție, un El Zorab ? Sigur că nu... Și prietenul își încheia monologul după o sorbitură zdravănă de pălincă: - Ca și noi, cuscre, ca și noi... Și era multă tristețe în glasul său. - Și dacă dincolo de sită nu e dom' președinte? întreba seară de seară nevastă-mea, Coryntina, cutremurându-se la apariția
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
lui spectacol, despre magia lui, despre felul în care a simțit să vorbească, atunci, și pentru ultima oară, despre iubire și despre tinerețe: "Cosi fan tutte". Știam că a lucrat cu un dirijor mare care, într-un fel, i-a încheiat montarea. Știam că acel dirijor... știam multe. Ce nu am știut în seara aceea și n-a fost chip să-mi amintesc a fost faptul extraordinar că dirijorul, artistul acela însoțitor al lui Strehler pe ultimul interval nu este altul
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
doar cu o expulzare fără tam-tam din sistemul aparatului de stat. În 1958, cu un cazier mai puțin încărcat de păcate (principala mea incriminare atunci era de "liberalism"), mă alesesem cu un proces public desfășurat în fața tuturor salariaților Ministerului Culturii, încheiat cu destituirea din post și o sancțiune gravă de partid... Vă dați acum seama de ce, în martie 1965, cînd am reînceput efectiv munca mea de cercetare și profesorat, după 12 ani de activitate în Ministerul Culturii, am întîmpinat mari dificultăți
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
începutul anilor '90, în reorganizarea sistemului. Din păcate, experiența acelui memorabil an '90, trăită în compania lui Mihai Șora, ca ministru, a lui Mihai Zamfir și Silviu Angelescu, în calitate de colaboratori, și a lui N. Manolescu, în calitate de sfătuitor neoficial, s-a încheiat brutal, o dată cu invazia minerilor. De-atunci au trecut 16 ani în care, prin dese schimbări de responsabili și prin lipsa unei politici unitare, s-a irosit cea mai mare parte a timpului. Au trecut pe la conducere multe persoane onorabile, dar
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
găsi dalbul pribeag un car cărător, că e cărător... din țara cu dor, în cea fără dor...". Pânzele eterofonice diafane sunt comparabile cu adevărate sufluri vitale, suprasensibile. Ascuțit ca o lamă de fierăstrău, sunetul corzilor (simbol al purificării de sine) încheie momentul într-o notă de maximă spiritualizare. E ca și când am fi conectați direct la însuși limbajul Instanțelor cerești. Adevărul sentențios conținut în Stihirile glasurilor (partea a 4-a) e impus de sonoritatea terifiantă a alămurilor și de accentele declamatorii ale
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
mi-au oferit ani de zile un spectacol gratis. Păi, cum altfel, câtă vreme dacă cineva i-ar bagă la un teasc și i-ar stoarce, s-ar inundă Valea Vlăicii cu alcool 100%.”. Asta apropo de stors! Nu putem încheia cu părerile noastre înainte de a mai cita poemul ,,Adam și Eva”, poem aflat la aceeasi adresa. ,, Nu credeam că bătălia dintre creaționiști și evoluționiști va ajunge intactă până la noi/ Sunt un evoluționist/ Mă trag din două maimuțe/Adam și Eva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece”. E „ceva amar, un fel de obida” afirmă Ibrăileanu, considerând sfârșitul Luceafărului de prisos din punct de vedere al logicii afective, dar și a celei compoziționale. Poemul ar fi trebuit încheiat în momentul culminant. Probabil acesta este și unul dintre argumentele lui George Popa de a continua, de a lăsa un altfel de sfârșit. Analizând finalul eseului asupra căruia m-am oprit, dialogul imaginar dintre Hyperion și Demiurg, intitulat Lume și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la pian Bach, Chopin, Ceaikovski, a fost absolventa de Conser vator din Bolognia Italia, secția tehnică vocală. După succese deosebite, în 1976 se întoarce în țară. Au început probleme în familie, dar și de sănătate. Carieră Constanței Zavaidoc s-a încheiat de timpuriu, la 38 de ani, înscriind în palmares multe spectacole la Ateneu, Sala Palatului, Radio, interpretând folclor, romanțe. În 1995 a fost aruncată în stradă. Locuiește într-o cămăruța sărăcăcioasa, cu chirie în stradă Dr. Lister nr. 14, sectorul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
într-o zi la câtva timp după emisiune când a fost strigat la poarta de un Bucovinean care i-a spus: Am venit special să te cunoaștem că ne-ai plăcut tare mult. Să ne trăiești Nea Costică!. Și a încheiat scrisoarea: Nu mi-aș fi închipuit niciodată că eu să-ți încep carieră, iar tu să mi-o închei. Păstrez cu duioșie scrisoarea și recunosc cu emoție că este una dintre cele mai frumoase amintiri din viața mea. Mai ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a spus: Am venit special să te cunoaștem că ne-ai plăcut tare mult. Să ne trăiești Nea Costică!. Și a încheiat scrisoarea: Nu mi-aș fi închipuit niciodată că eu să-ți încep carieră, iar tu să mi-o închei. Păstrez cu duioșie scrisoarea și recunosc cu emoție că este una dintre cele mai frumoase amintiri din viața mea. Mai ales că nu numai că „mi-a început cariera” dar datorită lui am și luat bacalaureatul. Cu chiu cu vai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
purta și un fel de glugă roșie, ca un Sf. Nicolae mic. Într-o bună zi ni se lățește vestea despre plecarea trupelor ocupante din București. O luptă decisivă s-a dat, românii au luat ofensiva, iar tratatul de pace încheiat în condiții neprielnice nouă, iată-l spulberat! De câteva zile se observă o mare fierbere între germanii ocupanți. Plecarea lor e hotărâtă. Și într-o dimineață ne trezim părăsiți de dușmani. Lumea din București umblă toată ziua pe străzi, comentând
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
pildă câți știau, înainte de a citi cartea, că data reală a nașterii lui Elide este 13 martie, dar, apăsat de simboluri încă din copilărie, el a preferat 9 martie, ziua celor ,40 de mucenici". 8. Pentru felul în care-și încheie cartea, fără să apere sau să cheme la judecată. 9. Pentru că, vorba lui Andrei Cornea dintr-o recenzie la această carte, ne face să înțelegem că mulți au defectele lui Eliade, dar puțini se pot lăuda cu calitățile lui. 10
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
inhibare) a proceselor de transformare, acest fapt determinând privilegierea omogenității și stabilității, ceea ce ne trimite la tipologia de stil „monolitic”. Ca model referențial putem recurge la imaginea stilului „monolitic” bachian sau wagnerian, ambii compozitori realizând sinteze ale stilurilor anterioare și încheind astfel un ciclu stilistic. Nefiind relevante transformările în planul interior al creației, indiciul diferențelor implicite vieții și activității îl reprezintă criteriul geografic al deplasărilor. În cazul lui Bach este vorba despre asocierea etapelor vieții și activității cu deplasările între orașele
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
pentru pian și orchestră în si-bemol minor de Ceaikovski și din valsul Dunărea albastră de Johann Strauss, segmente muzicale organizate în stil serial, sau marșul funebru din Sonata nr. 2, op. 35, partea a doua, de Chopin, totul se încheie cu sonoritatea citatului înregistrat din Simfonia nr. 45, în fa-diez minor, „Abschieds-Symphonie” a lui Haydn, semn la care muzicienii încep să părăsească scena. Sensul procedurii de citare este radical diferit de cel al Berio, deoarece fiecare citat deține o funcție
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în plin conflict de interese. Mai mulți colaboratori ai Editurii Aula întrerup indignați relațiile cu directorul acesteia, nevoind să facă distincție între editorul Mușina și scriitorul cu același nume. Primul publică volume într-un regim al economiei de piață și încheie contracte cu diverși autori; al doilea este el însuși autor și își îngăduie prezervarea tuturor libertăților sale critice și creatoare. ,Cămașa de forță" a editorului este atât de strâmtă, încât numai patul procustian al criticului care lucrează și ca PR
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]