8,238 matches
-
Mihail Sebastian, Constantin Trandafir nu se rezumă la o înșiruire de date, ci le încadrează în evocări pline de vibrație, apelând sugestiv la propriile mărturii ale scriitorului. Edificatoare este dragostea sa pentru Orașul cu salcâmi, locul natal căruia i-a închinat romanul cu acest titlu: "Degeaba am umblat departe de țară, degeaba am uitat lucruri vechi și am iubit altele noi, sufletul meu de om de la Dunăre nu poate să treacă fără emoții pe lângă o barcă cu pânze și pe lângă o
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
literară din epoca stalinistă, precum și relațiile dintre scriitori și puterea bolșevică instalată cu forța insurecției de stradă și a aranjamentelor de culise în memorabilul an 1917 la Petrograd (Leningrad, azi Sankt Petersburg). În mod particular, cartea este un veritabil monument închinat de scriitoare soțului ei, Osip Mandelștam, poet rus de primă însemnătate și un caz extrem de semnificativ de pe nesfârșita listă a intelectualilor ruși nonconformiști, care au căzut victimă terorii bolșevice în anii treizeci ai secolului trecut. Propriu-zis, cartea este un veritabil
Din Arhipelagul Gulag by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/6852_a_8177]
-
să-i dea cinci autografe. Mirat, acesta o întreabă de ce are nevoie de atâtea. - Fiindcă cu cinci autografe de la dumneavoastră pot obține, la schimb, un autograf al lui Vali Vijelie.... În peregrinările sale prin satele patriei, Băsescu vede o bătrână închinându-se și bătând mâțanii în fața unei troițe cu Iisus răstignit. Sigur pe dragostea nețărmurita pe care i-o poartă poporul și oarecum contrariat, întreabă: -Mamaie, de ce nu te-nchini mata mai degrabă la iubitul președinte al țării? Și răspunsul nu
BANCUL ZILEI: Băsescu răstignit () [Corola-journal/Journalistic/68580_a_69905]
-
Vijelie.... În peregrinările sale prin satele patriei, Băsescu vede o bătrână închinându-se și bătând mâțanii în fața unei troițe cu Iisus răstignit. Sigur pe dragostea nețărmurita pe care i-o poartă poporul și oarecum contrariat, întreabă: -Mamaie, de ce nu te-nchini mata mai degrabă la iubitul președinte al țării? Și răspunsul nu întârzie: -Tare-aș mai face-o, maica, daca l-aș vedea și pe el răstignit! Ce are Călin Popescu Tăriceanu lung, Emil Boc scurt iar Papă nu are deloc? Numele
BANCUL ZILEI: Băsescu răstignit () [Corola-journal/Journalistic/68580_a_69905]
-
Ardeleană și Biserica Unită - îl preschimbă pe Vasile Lucaciu în victima unei conjucturi și în ostatecul unor prejudecăți. Octavian Goga, care în 1914, a trecut munții spre regat alături de Vasile Lucaciu, pentru a milita pentru intrarea României în război, îi închină preotului din Șișești un medalion comemorativ: "Vasile Lucaciu, ca structură sufletească și moștenire intelectuală, a fost continuatorul direct al treimei noastre din veacul al XVIII-lea. Trimis din Ardeal în ucenicie la Roma, se întoarce casă în suflet cu splendorile
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
răvrătirea e posibilă. In fine, gîndul că exemplul lor ar fi putut fi urmat de alții îi preschimba într-o țintă predilectă. Și totuși, în anii care au urmat publicării Vînătorii de lupi - nuvela prin care Petru Dumitriu, în 1950, închina ditirambi campaniei comuniste de anihilare a cuiburilor de partizani din munți -, Arnăuțoii s-au încăpățînat să supraviețuiască, prezența lor iritînd peste măsură autoritățile de la București. Lupii nu se dădeau prinși. Erau precum o bătătură dureroasă care începe să zvîcnească odată cu
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
Constantin Țoiu — variantă — VOIERII se sperie de victoria lui Vlad-Vodă, și încep să se gândească la viitor. Prevăzători, ei trimit o solie,... Să se închine, să-și ceară iertare Și rugându-vă ca la domnie Pe acel să pue Poarta înălțată Care ar fi mai vrednic să-l socoată... „... Vă rugăm să ne scuzați că v-am bătut. Că am avut îndrăzneala să vă aruncăm
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
părțile. Deși am prins scurta perioadă de relaxare în care Ceaușescu încerca să demonstreze că el ar reprezenta altceva decît Gheorghiu-Dej, restricțiile erau infinit mai mari decît la Radio. Emisiunile săptămînale, de cîte zece minute, trebuia să cuprindă neapărat versuri închinate patriei și partidului, care de obicei erau spuse de actori. A existat, pentru scurtă vreme, și o serie intitulată Poeți români contemporan, a cărei realizare mi-a fost încredințată mie. După ce am făcut cîteva filme - cu Emil Botta, Alexandru Philippide
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
aproape neobservate, a intrat în atenția criticii și a poeților din generația noastră Angela Marinescu, prin Poeme albe, despre care eu cred că e cartea ei cea mai bună. Chiar dacă la etapa aceea nu avea orgoliul de acum, ci îi închina poezii prietenei sale Florica Mitroi, care îi semăna în anumite privințe, dar reușea să atragă atenția mai mult decît ea. In treacăt fie zis, scandalurile acesteia și lucrurile spuse pentru a șoca nu pătrundeau în poezie - unde se menținea într-
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
le asamblează în așa fel încât obida lui, rostită cu umor, să obțină măcar complicitatea publicului. Unul din primele episoade ale cărții e nu extraordinar (am niscaiva reproșuri să-i fac), dar plin de haz. Se numește Vasilică și e închinat pieziș unei iubite cu identitate neverosimilă, Rafaela: „Acum, Vasilică este singura ființă pentru care mai merit să trăiesc/ Acum, Vasilică este singura ființă pentru care mai merită să trăiesc/ Nu pentru că l-am crescut de când era cât o nucă./ Nu
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
dezvăluie familiaritatea în ochii „reflectorului") își păstrează culoarea de „straniu" (locus suspectus) freudian pînă la dispariția sa. Provine dintr-un trib sălbatic (cu obiceiuri canibale!) și, deși se află pe punctul de a fi creștinat de echipajul de pe Pequod, se închină în continuare la zeul „Ramadan", purtînd mereu asupra lui o statuetă sacră („Yojo"), cu virtuți talismanice. Îmbolnăvindu-se grav (aparent, terminal), pe parcursul călătoriei, el cere să i se construiască un coșciug. Ulterior, inexplicabil, Queequeg își revine și îi uimește pe
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
a primăverii/ spre alte priviri/ ce pot învârti/ roțile grăbite ale culorilor." Scrinul negru: "Arsenic pe buze și-n nări/ Recheamă spasmodic visări/ Și inima-n soclu așteaptă/ Să urce-a uitărilor treaptă/ Privesc către-acel negru scrin/ Iubirii icoană nu-nchin/ Și-alung ale gândului unde/ Pereții din nou să-i inunde/ în teancuri culoarea lor moale/ Pe ziduri e scris întomnare/ Dar unde trecutul nu-i rană -/ Un mugur de cântec pe geană." Celălalt mal: "Frică rătăcitoare/ am revenit și
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
că, în realitate, între legitima ei dublă virtualitate de "memento", și de "best-seller", "nu prea s-a întîmplat niciuna, nici - cu atît mai puțin - alta". Cu aceeași coparticipare ocazională la pietate (ca și cum ar fi intrat într-o biserică să se închine, în ținută de stradă, întrerupîndu-și presantele treburi mirene), Al. Cistelecan îl comentează și pe un alt cleric ajuns în temnițele comuniste, Matei Boilă, care "povestește doar la ce-a luat parte sau la ce a asistat; nu face propagandă pentru
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
incitări la dezmăț. Pudoarea acestui admirator declarat al corpului feminin e cel puțin excesivă. într-un singur caz se dovedește ceva mai lucid, în cazul rivalului său Hasdeu: după ce, în Pseudokynegetikos, îl luase peste picior pentru etimologiile lui fanteziste, îi închină savantului un text amplu și sfidător, în care elucubrațiilor hasdeiene din conferința Noi în 1892 li se răspunde rațional, calm, în cel mai pur spirit junimist (vezi conferința Un leac pentru copilăria noastră, din 1892). Odobescu reprezintă cazul rar în
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
Săraca! o să spună generalii cu peruci. Popa Cicerone, cu nasul său fin, deosebise mirosul de tămâie de mirosul sângelui putred! - Da, îi șopti doctoriței Ruxandra, du-te și dă-i o batistă, o cârpă, ceva... Se vede că nu se-nchină și nu ține zilele de post, când îi vine sângerarea! - Iapă ecologistă sau taur... râse doctorița în palme și se apropie fericită de Filofteia Năsturel, întânzindu-i trei ștergare, dintre cele ce trebuiau date de pomană mortului..." (pp. 334-335). Apetența autorului
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
imaginare din vremea copilăriei vegheate de bunică: În fotografia de nuntă, bunica mea, Ecaterina/ are pantofi negri și rochie albă de mireasă,/ într-o seară de aprilie/ când încă atât de multă lume mai trăia.// (...)// Sub acoperiș de stuf mă închin când beau apă,/ cușca devine pieptul meu sub răstignire/ în timp ce încurc versurile din Crez/ cu onomatopee de chemat lebede la poartă.// ŤAmintiri din viața de elevť scrie pe reproduceri pensionate din alb/ și doar bunica mea Ecaterina plânge cu lacrimi
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
domniei regelui Carol I); prin datele personalității sale, a fost însă mai degrabă om al secolului al XVIII-lea, al epocii Luminilor și al literaturii înțelese ca lux social. Inamic de o viață al lui Heliade Rădulescu (acesta i-a închinat decenii la rînd pamflete vitriolante, iar victima i-a răspuns cu aceeași monedă, dar într-un stil mult mai urban), Alexandrescu a rămas totuși un involuntar discipol al inamicului său jurat, profitînd din plin de lecția heliadescă, în ceea ce privește înnoirea versului
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
de senzații, a fulgurantelor imagini. Sub pana poetului, trecutul și viitorul se contrag într-un prezent spontan metaforizat. Prin surparea temporalității se obține o imagine bidimensională. Astfel apare o disociere de cîntăreții nostalgiei rustice, adînciți în perspectivă, prin paseism: Ne închinăm depărtării / care ne pedepsește / cu nourii copți / și cu nopți / în canoane,// genunchii zilelor noastre, / pe colțuri de piatră trăsnită,/ pe ghimpii electrici de trandafiri, / pe zgură mocnită și schijă, // picotim cu fruntea pe crinii / cu vipere-n strîmtele cupe
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
o flamă. Focul din amnar e numele pe care i-l dă Cicerone Theodorescu, titlu de volum-poem apărut în '46, sub oblăduirea Ministerului Artelor, după ce fusese citit, pe cînd se numea Vocile nopții, la Lovinescu la cenaclu (memoriei căruia se închină). Cu un portret de Perahim, și șase planșe ale aceluiași, volumul, format mare, subțire, ca al caietelor zise studențești, e cîrdășia a două chinuri. A două penițe, care înseamnă, în pasă rea, litere și linii. Lucrînd parcă sub blestemul, romantic
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
și-amaruri în valma cumplitelor lupte." - L-am cunoscut și eu pe Mitu Gogea-junior, zise Trandafir. Era profesor de muzică la fosta școală normală "Iosif Vulcan", din Oradea. Prima sa Simfonie - pe atunci nu scria teze de doctorat! - a fost închinată "Cimitirului internațional", din Slobozia-Ilfov. Fiecare parte a Simfoniei avea un motto-lege. Pe prima parte scria (în capul paginii!): "Potrivit Legii 635 din 2004, pentru fiecare mormânt (sau operă comemorativă de război) se instituie zona de protecție prin care se asigură
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
Ierusalim și din generație în generație aceste lucruri sfinte s-au păstrat în Palestina. În timpul împăratului Arcadiei al Imperiului Roman de Răsărit, chivotul cel preascump cu brâul Maicii Domnului a fost mutat la Constantinopol. Credința spune că femeile care se închină la relicvă vor avea o sarcină ușoară sau dacă sunt infertile, vor putea naște. Potrivit BBC Mundo, unii oameni au așteptat mai mult de 20 de ore pentru a vedea Brâul Maicii Domnului. Din acest motiv, diaconul Mikhail Ryazantsev, a
Ruşii au aşteptat 20 de ore pentru a vedea Cingătoarea Fecioarei Maria () [Corola-journal/Journalistic/68122_a_69447]
-
impune cerințele, n-a putut dialoga eficient cu puterea politică, de atîtea ori adulată de cei ce s-ar fi cuvenit a se manifesta ca o "elită" în toate privințele. Care, după cum prea bine știm, n-a ostenit a se închina la noile Curți, printr-un ritual poate încă mai decepționant decît în trecutul totalitar, dat fiind liberul arbitru oferit de democratizare. Carnavalul noilor "adaptabili" are o notă a deriziunii suplimentară. Cu un salutar efect, Iulian Boldea rememorează îndemnul Monicăi Lovinescu
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
bisericii. Chirurgul, după el. Apostolul ateismului i-a interzis să intre împreună cu el în biserică. Voia să discute cu preotul, să-l lămurească. Parohul se pregătea să plece. Cînd a văzut un soldat rus în biserică a început să se închine. Iar cînd l-a mai și auzit că îi spune cîntat în grecește Kirie eleison, în prima clipă și-a închipuit că nu mai aude bine. Zaharîci a continuat tot în grecește că îl provocă la o discuție despre canoane
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
filmul va prinde, s-a lăsat și portița unei continuări. Phaedra l-a răsplătit pe Tezeu cu un fiu care a preluat abilitățile ambilor părinți: curajos ca tatăl și puterea viziunilor de la mamă. Întrebarea este: la ce zei se mai închinau grecii, dacă aproape toți au murit de mâna titanilor?
"Nemuritorii 3D: Războiul Zeilor". Tarsem Singh realizează o copie fidelă a celebrului "300 - eroii de la Termopile" - Galerie FOTO () [Corola-journal/Journalistic/68361_a_69686]
-
Nimeni nu poate ști adevărul sau valorile reale fără libertatea și receptivitatea spiritului necesare depășirii aparențelor. Friedrich Schiller știa acest lucru. El scrie în Prelegeri asupra Educației Estetice (1794): Utilitatea este un măret idol al timpului căruia toate forțele se închină și față de care toți suntem servili. În acest grandios echilibru al utilității, beneficiile artei nu au nici o pondere, iar, fără nici un fel de încurajare, ele dispar în zgomotosul bâlci al deșertăciunii timpurilor noastre." Dostoievski la rândul său declara în Demonii
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]