1,581 matches
-
părut că semăna cu periatul părului. Suna mai curând ca zgomotul făcut de un obiect poros ce cădea Într-un lichid fără să plescăie, sau, mai exact, ca o lingură de aluat de clătite care era turnat Într-o tigaie Încinsă. — Of, de ce-oi fi Întrebând un lucru atât de evident? Bineînțeles că sunt acolo. Cu toții, pariez. Mă urăsc Încă, nu-i așa? Armanoush nu era În stare să-i dea nici un răspuns. O putea vedea cu ochii minții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu dispreț ambele tabere. De aceea, după atâția ani, Petite-Ma rămânea singura turnătoare de plumb din casa familiei Kazanci. Totuși, În ultima vreme fusese silită să Înceteze să mai practice, deoarece Într-o zi se trezise cu o tigaie Încinsă, cu plumb topit, În mână și nu mai știuse ce trebuia să facă cu ea. — De ce mi-ați dat tigaia asta Încinsă? a Întrebat vizibil alarmată. Îi luaseră Încet tigaia din mână și, de atunci, nu Îi mai Încredințaseră niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ultima vreme fusese silită să Înceteze să mai practice, deoarece Într-o zi se trezise cu o tigaie Încinsă, cu plumb topit, În mână și nu mai știuse ce trebuia să facă cu ea. — De ce mi-ați dat tigaia asta Încinsă? a Întrebat vizibil alarmată. Îi luaseră Încet tigaia din mână și, de atunci, nu Îi mai Încredințaseră niciodată sarcina aceea. Însă acum că subiectul fusese reluat, toate capetele s-au Întors spre bătrână ca să vadă dacă urmărea conversația. Fiind obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niște tîmpenii. „De la spirit se alunecă ușor la trup“. Îmi făgăduiam să nu alunec de la minte la trup. Admiram inteligența Tinei. CÎt privește trupul, vom vedea la momentul căsătoriei. Mă așteptau mari Încercări, din care voi ieși victorios. Sufletul meu Încins se va cufunda Într-o baie rece și va deveni oțel călit. Sufletul meu va fi o armă de luptă, o lamă de Toledo. CÎnd mă voi simți prea nervos, voi avea mereu posibilitatea de a da o raită prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ceva despre viitor, certitudinea există totuși, oricum. Într-un fel, este. * Ce-ți e și cu sentimentele astea... acum le ai, acum se dispersează ca aripi albe pufoase ce-și găsesc libertatea înspre cerul senin... sau adeseori, asemenea unor sori încinși care se răcesc într-un mediu polar rarefiat, diminuîndu-și căldura... Adeseori, cînd o privesc, o privesc minute în șir, de parcă nu m-aș sătura de prezența ei, de căldura ochilor și conturul mîinilor, de gesturile imperceptibile, de șuvițele de păr
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nervoși ca niște începători ce erau, se repezeau pe rampă să-și ocupe locurile, în vreme ce șoferii mai vârstnici, mai ales dacă ocupau ultimele locuri la coadă, soseau conversând pe îndelete, trăgând ultimul fum de țigară, pentru că, în subteran, cu motoarele încinse, nu era permis fumatul. Sfârșitul lumii, spuneau ei, încă n-a venit, n-avea rost s-o rupă la fugă. Cipriano Algor își puse furgoneta în mișcare. Întârziase uitându-se la demolarea clădirilor, iar acum voia să recupereze timpul pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pisicile dorului. Cipriano Algor se apropie de mormântul soției, e aici de trei ani, trei ani în care n-a mai apărut nicăieri, nici în casă, nici în olărie, nici în pat, nici în umbra dudului negru, nici sub soarele încins al carierei, nu s-a mai așezat la masă nici la roată, n-a mai curățat cenușa căzută de pe grătar nici n-a mai întors piesele care se usucă, n-a curățat cartofii, n-a frământat lutul, n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava lor, cei trei frați au fost obligați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Este bronzată și aurie și deloc stînjenită de goliciunea ei. Îi ia de mînă, Îi examinează trupul alb ca un vierme, apoi Îl trage către saună, unde o căldură parfumată Îi Învăluie. Sandina toarnă un polonic de apă pe pietrele Încinse, apoi se așează lîngă el, aproape invizibilă În aburii aromați. Îi Întinde un pahar rece; el Îl apucă, Îl ridică la buze și ia o gură. E șampanie. — Te distrezi? Întreabă Sandina. Distracție. Ce concept. Ce cuvînt. — Soțul meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
numele lui Gaston, răspunse „da“. Omul îi pofti, din ușa dreptunghiulară, să coboare pe scara metalică, în cală. — Descendez, Monsieur. Descendez, Mademoiselle. — Cobori? întrebă Tomoe care, cu tot curajul ei, părea să ezite acum. Era un aer greu în cala încinsă și înăbușitoare, miros de ulei și vopsea amestecat cu un fel de duhoare de cocină și staul de vite. Văzându-i nehotărâți, bucătarul le spuse iar ceva, repezit, în franceză. — Da, da, spuse Takamori. S-a apucat bine de balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
există un motiv pentru care m-am măritat cu tine, Îi spune ea și se Întinde să-i dea un sărut. — Nu-i așa că totul e atît de frumos? Las cartea jos, mă rostogolesc și depun un sărut pe umărul Încins al lui Dan. — Mm, miroși a nucă de cocos. — E minunat, confirmă Dan, zîmbindu-mi. Nu-i așa că e ciudat cum nu-ți dai seama că ai nevoie de o vacanță pînă nu ajungi la destinație? După care te miri de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din plăci subțiri de alabastru sau selenit, pe care doar bazilicile, regii și ducii și le pot permite la noi, și nu pentru toate ochiurile de geam. Era o sticlă groasă făcută din bucăți mici care se tăiau cu fierul încins și se uneau între ele cu plumb. Mi s-a arătat unde locuia tribunul Anafesto, care m-a primit cât se poate de binevoitor. După ce a citit scrisoarea și a făcut operația cu plumbul pe ceară, mi-a pus felurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pușcărie, pe nedrept. Dimineața colcăia Într-o marmeladă de cuvinte Îmbibate de birocrație, de evaluări și apeluri la liniște. Scirocco, vântul cald, aducea În clasă polen, petale și praf. Prin ferestrele deschise intra zgomotul traficului și un miros de asfalt Încins, de pizza cu suc de roșii amestecat cu duhoarea gazelor de eșapament - mirosul Romei. Din curtea școlii se auzeau mingile și primele clase care făceau orele de gimnastică. Încercă să se consoleze, gândindu-se la lalelele albastre. Dar Dario era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
seama că nu au trăit. Geamuri Închise și chipuri impenetrabile la volan. Toți sunt morți, dar Încă nu și-au dat seama. Tăcea, preocupat de mirosul axilelor sale pe care Îl simțea ieșind din haine și răspândindu-se În atmosfera Încinsă a mașinii. Ar fi vrut să se adulmece - dar Îi era teamă să se miște, ca nu cumva să Împrăștie mai tare damful acela neplăcut. Se blestemă că plecase dimineață fără să se spele. Dar se trezise prea târziu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
minge. Altfel, ce să facă o zi Întreagă cinci militari În ziua lor liberă? Pe la unsprezece plaja era o Întindere de umbrele, găletușe, palete, frisbee, scăunele de plastic, măști și salteluțe. Se plimbară Îndelung sub soarele arzător, trecând peste trupuri Încinse, pe lângă mame panicate pentru că Își pierduseră copilul din vedere și pe lângă cupluri care jucau tenis, amenințând siguranța celor care se scăldau cu mingi Îngreunate de apă. Se așezară În singurul spațiu rămas liber Între malul mării și gardul stabilimentului vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de resturi industriale, amestecate simbolic cu grâu, și acela stricat, mucegăit, imposibil de folosit la altceva. Iar Gabi muncea cu toată implicarea strămoșilor ei, luând în serios fiecare amănunt, încât ajungea seara acasă ca și când ar fi fost prăjită în ulei încins. Mircea, care lucra la un restaurant mare, pe lângă Piața Rosetti, pleca mai târziu și venea mai repede acasă. De câteva ori a luat-o pe Giulia să mănânce acolo, în bucătăria restaurantului care strălucea ca o tavă de inox. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
el, dar când a simțit că primejdia se apropie, a țâșnit din corpul omului și-a plutit încet pe deasupra copacilor, până într-un loc în care s-a crezut în siguranță. Se simțea amenințat și prin cap îi treceau ace încinse, unul câte unul. În timp ce servitoarea schimba două vorbe cu vardistul care cine știe ce îndruga, alarmat că a uitat pentru ce venise, Zogru văzuse în cerdacul casei un bărbat negricos și atletic, cu sprâncenele împreunate și părul vâlvoiat. Era o apariție mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că suge suflul de liliac, dar face ca și corpul bărbatului să intre în vibrații; părul îi tremură violent, împreună cu mâna încleștată parcă după ureche, ochii se deschid întrebători, ca niște mingi de ping-pong, iar corpul duduie ca un godin încins. Zogru este speriat și contrariat de forța Giuliei, ar fi vrut ca totul să înceteze, dar este și curios de final. Și, de parcă i-ar fi împlinit dorința, se opresc brusc: și valul de fum, și Giulia, și tremurăturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de Rai Fericire divină Soare în inima frântă de mai. Răspunsul e simplu, e-n noi. Până la soare... până la soare e greu de ajuns.; mulți nu știu că trebuie să treci de apus. Soarele e rotund cu brațele întinse și încinse Zâmbește cu un ochi ce minune Soarele e mov, dar mulți nu-l văd așa Fiindcă Poartă ca haină fericirea. Fericirea nu-i galbenă, e multicoloră, Plină de zâmbet, încredere, căldură. Zâmbetul nu-i roșu este larg și mare ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce minune Soarele e mov, dar mulți nu-l văd așa Fiindcă Poartă ca haină fericirea. Fericirea nu-i galbenă, e multicoloră, Plină de zâmbet, încredere, căldură. Zâmbetul nu-i roșu este larg și mare ca o tăcere de suflete încinse. Încrederea nu-i incoloră ea este de culoare verde dar mulți nu o văd așa De ce? Ei știu. Căldura este roșie așa cum mulți o știu căci Inima Raiului i-a dăruit culoarea sa. Toate-s importante dar fiecare le vede
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Herman Tiana-Mihaela Dialog cu un foc Născut din geamăt de scânteie Și din trei frunze ruginite Ridică-și fruntea gălbioară Și luminează-mă voinice. Cu flacăra ce se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca un harap. Tată și mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman vei fi de-acum în pururi Celor ce-mbrățișează
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
flori și o deschide, după care îmi face semn să vin la ea. Ce trebuie să calci ? — În principiu, cămășile domnului Geiger, spun, apropiindu-mă stresată de scândura de călcat. — Foarte bine. Bagă fierul în priză și dă de rotiță. Încins, pentru bumbac. Aștepți până se încălzește fierul. N-are rost să începi până nu e la temperatura potrivită. Așa, hai să-ți arăt cum se calcă corect o cămașă... Începe să caute încruntată printr-un maldăr cu rufe curate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în oglindă, aproape că tremur de nerăbdare. Dar, în afară de asta, am mintea complet goală. Nu o străbate absolut nici un gând. Ceea ce probabil că nu e un lucru rău. După răcoarea din casă, căldura din grădină mi se pare și mai încinsă ; aerul e nemișcat și aproape scânteiază. Merg la umbră pe cărarea laterală, fără să știu în ce zonă lucrează ; și nici încotro mă îndrept. Și atunci îl văd, în mijlocul unui șir de flori de levănțică și de culoarea liliacului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un împrumut negarantat de cincizeci de milioane, undeva în aer, care abia așteaptă să fie înhățat de oricine înregistrează un alt împrumut... Nu mai pot să stau jos. Mă plimb de colo-colo fără stare, mușcând înfierbântată din creion, cu creierul încins ca un circuit electric. E foarte logic. E foarte logic. Și toate datele susțin perfect ipoteza. BLLC Holdings obține banii pe care i-a plătit Third Union Bank, compania de asigurări a lui Carter Spink achită nota... Mă opresc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lovituri, de bufnituri surde. Poate că Își mută mobila sau așa ceva. — Lissy ! strig intrînd În bucătărie. N-o să-ți vină să crezi ce s-a Întîmplat azi. Deschid frigiderul, iau o sticlă de Evian și mi-o lipesc de fruntea Încinsă. După un timp, desfac sticla și iau cîteva guri de apă, apoi ies iar pe hol, moment În care ușa lui Lissy se deschide. — Lissy ! Încep. Ce Dumnezeu... Și mă opresc, pentru că pe ușă nu iese Lissy, ci un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]