KorAP: Find »[drukola/base=înclina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...342 >

8,533 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

genunchi. Probabil că și Scout înainta în felul ăsta, căci rucsacul se mișca mai repede. Nu peste mult timp, tunelul făcu o cotitură de nouăzeci de grade la dreapta. — Hei, am înnebunit eu sau mergem... În jos, da. Podeaua se înclină puțin, dar tavanul rămase la același nivel. Prin urmare, spațiul deveni destul de mare ca să stai fără probleme în mâini și genunchi, apoi ca să stai aplecat și, într-un sfârșit, se transformă într-un culoar îngust prin care puteai merge drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pereții înșiși erau făcuți din cărți și mahon; scânduri orizontale și verticale ieșeau în evidență pentru a da impresia unor rafturi. Oare zebra este un animal alb cu dungi negre sau un animal negru cu dungi albe? Încăperea părea să încline în ambele direcții. În vreme ce eu încercam să mă reculeg, Fidorous îi dădu drumul lui Ian din cușcă și rămaseră amândoi față în față în mijlocul camerei. Iar tu trebuie să fii Toto, spuse doctorul. — Miau, făcu motanul. Se uită apoi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întotdeauna. Înseamnă o altă poveste uitată, un alt flux secat, o altă pistă întreruptă sau pierdută. Dar apoi am observat ceva. Ceva de pe ultima copertă a cărții îmi reținu atenția, ceva atât de șters, că aproape nici nu exista. Am înclinat cartea puțin în față, apoi puțin în spate, făcând lumina să alunece pe suprafața ei lucioasă. Un mănunchi de urme în relief, punctișoare ca de scriere Braille delicată fuseseră ștanțate pe coperta a patra. Știam ce înseamnă urmele de genul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fix la ușă. La un moment dat, ibricul care bolborosea se opri singur cu un clic puternic. Deasupra tunelurilor de cuvinte, la marginea coridorului din depozitul subteran al bibliotecii, o mare și rectilinie noțiune se oprește încet. Saltă și se-nclină ușor în molcomi curenți-întâmplare creați de puținii bibliotecari și cărturari veniți în vizită. Gura de lame Occam și ranchiună a chibzuinței se deschide și apoi se închide. Branhii retezate de elipsă se umflă și se dezumflă. Ochiul ludovicianului este un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Se întoarseră amândoi și am ridicat paharul, picurând un strop mic din apa rămasă, așa încât să vadă și ei ce se întâmplase. Fidorous îmi făcu semn să vin la ei, dar apoi... ceva îi reținu atenția. Rămase nemișcat, cu capul înclinat pe-o parte, ascultând. Scout probabil că dăduse să spună ceva, pentru că doctorul duse un deget la buze în semn de șșș. Apoi am auzit și eu, un murmur, un zgomot aproape sub marginea inferioară a auzului uman, dar crescând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ușor mototolită (singura pe care am găsit-o) și o pereche de ochelari de soare mari, din plastic negru, à la Roy Orbison, care să mă apere de soare. Mă simțeam ca un idiot. Când am revenit pe punte, Fidorous înclină aprobator din cap și spuse că arăt mult mai ca mine însumi. Neștiind ce altceva să fac, am spus doar mersi. Schimbând macazul și devenind un căpitan sever, Fidorous insistă să mă ducă într-un tur al restului navei. Croindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
așa e. — Ai făcut-o pentru că ești încremenit emoțional. — Defect. Defect emoțional. — Cum vrei tu. Mi-am plimbat degetele prin părul ei negru și fin, iar ea mă strânse cu brațele de mijloc. Briza se învârtea în jurul nostru, marea calmă înclinând barca de pe-o parte pe cealaltă. Acum o să spun ceva, am zis. — Bine. O să mă facă să par un idiot. — Bine. — Și s-ar putea și să te înfurie. — Hmmm. Bine. — Așa. — Zi-i, atunci. — Bine. N-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cealaltă parte a bărcii cu un clinchet metalic sec. Scout ridică ochii spre mine. — Ce e? Se uită în larg spre marea calmă, apoi la cutia mea de bere, apoi din nou la mine. Nu suntem pe teren drept. — Se înclină. Noi ne înclinăm. Scout se ridică în picioare și ne apropiarăm amândoi de marginea punții unde cutia stătea și împrăștia bere la piciorul balustradei. Se aplecă s-o ridice, se opri la jumătatea drumului și, încet, se îndreptă din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bărcii cu un clinchet metalic sec. Scout ridică ochii spre mine. — Ce e? Se uită în larg spre marea calmă, apoi la cutia mea de bere, apoi din nou la mine. Nu suntem pe teren drept. — Se înclină. Noi ne înclinăm. Scout se ridică în picioare și ne apropiarăm amândoi de marginea punții unde cutia stătea și împrăștia bere la piciorul balustradei. Se aplecă s-o ridice, se opri la jumătatea drumului și, încet, se îndreptă din nou de spate. — Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să pară calm. — Butoiul ăla nu plutește acolo pentru că ludovicianul e isteț, ci pentru că rechinul e prost. Scout, poți să ne duci mai aproape? Eric, e timpul să-ți pregătești sulița aia. — Și, zise Scout, fără a se mișca, ne înclinăm. — Uimitor. Doctorul se uită peste ape, strângând balustrada cu mâinile albite la încheieturi. — Sunteți amândoi hotărâți să găsiți nod în papură, nu? E chiar așa greu de crezut că eu aș putea să știu exact ceea ce fac și ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
duc să rezolv problema. — O defecțiune minoră? Doctore, n-a fost o defecțiune minoră - am auzit toți trei motorul rupându-se în bucăți. Uită-te în jur, dacă vrei, pentru toți sfinții! Adevărul e că suntem în mijlocul oceanului și ne înclinăm. Nu mă pricep cine știe ce la ambarcațiuni, dar știu că atunci când încep să se încline de obicei asta se datorează inundării. — Adevărul e-un mecanism complex, Scout, mai ales în locul ăsta, și nu am nici timpul, nici dispoziția să stau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am auzit toți trei motorul rupându-se în bucăți. Uită-te în jur, dacă vrei, pentru toți sfinții! Adevărul e că suntem în mijlocul oceanului și ne înclinăm. Nu mă pricep cine știe ce la ambarcațiuni, dar știu că atunci când încep să se încline de obicei asta se datorează inundării. — Adevărul e-un mecanism complex, Scout, mai ales în locul ăsta, și nu am nici timpul, nici dispoziția să stau și să-ți explic ție cum funcționează. Dacă vrem să avem sorți de izbândă, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sări peste bord într-o ploaie de apă marină și toate trei o luară la goană, șuierând și împroșcând stropi, în largul oceanului întins. Orpheus se clătină încet înainte și-napoi, după care se își continuă drumul puțin prea repede, înclinându-se la tribord. Am coborât scările alergând și-am dat ocol cabinei. Fidorous și Scout erau deja la balustrade. Scout clătină din cap. — Iar se scufundă. — Nu poate s-o facă, nu? i-am spus doctorului. Nu cu trei butoaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am dat punga cu fragmente. Îmi tremurau mâinile și nu reușeam să dezlipesc banda adezivă și să desfac vederea din folia de plastic impermeabilă, așa că am îndesat pachețelul în buzunarul de la spate al pantalonilor scurți. M-am cățărat prin cabina înclinată către ușă. — Eric, întinse Scout mâna și mă prinse de braț. Era ceva în felul în care-mi rosti numele, ceva ce eu eram prea distras ca să aud. — Trebuie să ies și să văd. Trebuie să mă asigur că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
strângându-ne unul pe altul în brațe, iar Fidorous ținând ridicată în aer barca de plastic. Am râs așa cum râd oamenii în pragul unor vremuri întunecate și periculoase, cu hohote ca niște mici scântei luminoase în bezna nopții. Orpheus se înclina puternic acum, tribordul fiind cu câțiva metri mai aproape de apă decât babordul, iar catargul era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când am coborât cușca peste bord se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Am râs așa cum râd oamenii în pragul unor vremuri întunecate și periculoase, cu hohote ca niște mici scântei luminoase în bezna nopții. Orpheus se înclina puternic acum, tribordul fiind cu câțiva metri mai aproape de apă decât babordul, iar catargul era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când am coborât cușca peste bord se mai adăugară, poate, cinci grade la înclinația catargului. Scout purta costum de scafandru, tub de oxigen și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ian învârtindu-se încolo și-ncoace pe punte și vrând să stea cât mai aproape de mine posibil, din când în când câte un scârțâit al lemnului punții, catargul cronometrându-ne în sens invers timpul rămas în vreme ce Orpheus continua să se încline către mare. Eu stând lângă vinci cu sulița în mână. Și-atunci se întâmplă. Totul se întâmplă foarte repede. Un pocnet-bubuit-huruit sub noi - a ieșit sub barcă - și apoi cușca legănându-se departe de noi - bum. Bule și stropi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
stând lângă vinci cu sulița în mână. Și-atunci se întâmplă. Totul se întâmplă foarte repede. Un pocnet-bubuit-huruit sub noi - a ieșit sub barcă - și apoi cușca legănându-se departe de noi - bum. Bule și stropi de apă. Orpheus gemând, înclinându-se și mai tare. Brr, brr. Bule și stropi de apă și frânturi dintr-o uriașă formă cenușie în apa albă, înspumată. Eu ridicând sulița și nefiind în stare să văd, decât cenușiul din apa albă, strigând ceva. Jeturi, cortine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și frânghii întinzându-mă și apoi totul - cușcă butoaie vinci încâlceală de coarde și doctorul și brațul lui întins întins întins tras în jos, departe, în spuma care înghițea totol, și valurile închizându-se deasupra cu un bubuit lichid. Barca înclinându-se. Bulele de spumă așezându-se și spărgându-se și apa liniștindu-se. Cablul suliței derulându-se repede pe punte și eu dând să-l prind și el smucindu-mă tare de coate și de încheieturile umerilor și zdrelindu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tare în spate și cablul se smulse din priză și ștecărul îmi biciui coastele și țâșni pe punte, peste balustradă și dispăru în mare. Tăcere, întreruptă doar de vasul care se scufunda pârâind. Apa revărsându-se peste balustrade și catargul înclinându-se spre mare. Eu întins pe spate plângând. Gravitația trăgând încet totul de pe punte către albastrul apei. 33 Fragmentul becului (Partea a treia / Porțiunea codificată) totul totul s-a terminat. Ultimele semne ale verii încă-și mai fac loc printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cușca-bărcuță gonflabilă printre lucrurile alunecate lângă balustradă și luate de apă. Ștergându-mi lacrimile de la ochi cu antebrațul, m-am cățărat și am sprijinit laptopul de peretele dinspre babord al cabinei, partea cea mai îndepărtată de apă. Cum Orpheus se înclina la tribord, babordul și puntea formau un soi de V răsturnat, un spațiu temporar de depozitare. Miau. — Știu, am spus, îndreptându-mă spre el. Și mie la fel. L-am ridicat și l-am strâns în brațe, coborând nasul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ridic de acolo. L-am mângâiat pe cap și el se frecă insistent de mâna mea. — Știu, știu, dar trebuie să stai acolo. Îmi pare rău, dar trebuie s-o faci. Ai înțeles? Nu-i sigur pentru... Orpheus gemu, se înclină cu câteva grade și Ian și bărcuța lui începură să se desprindă de nava care se scufunda. Pisoiul se uită cu ochi mari la mine, îngrozit, în timp ce bărcuța se îndepărtă de Orpheus într-un mic vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Vasile D. Mîrza). Stilizator: Gellu Naum“; pp. 104-105. 1 Drumul principal (A56) care traversează centrul orașului Manchester. 1 „Here’s lookin at you kid“ (în original) - celebra frază din filmul Casablanca asupra ale cărei sensuri părerile sunt împărțite; cele mai multe, însă, înclină în favoarea unui toast. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Amintirile rechinului.doc PAGE 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

cu Lupul Pagadi și iepurele, si nu erau murdare, nici boțite. Stela avea numai note de cinci, dar el mai avea și trei și nu putea sé scrie frumos că Stela. Céci Stela fécea literele mari și frumoase și erau Înclinate În dreapta, iar Șasa fécea literele mici și urîte, si mînca literele. El știa sé scrie bine și se gîndea tot timpul sé nu mai scape litere, dar totuna le scépa. Și pentru asta lua bétaie acasé și trebuia sé scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Șasa fécea literele mici și urîte, si mînca literele. El știa sé scrie bine și se gîndea tot timpul sé nu mai scape litere, dar totuna le scépa. Și pentru asta lua bétaie acasé și trebuia sé scrie frumos și Înclinat pe dreapta, si sé fie literele toate totuna. Dar lui i-a spus cineva cé Lenin tot nu scria frumos. Doar cé Lenin nu mînca litere și atunci cînd a fost mic a scris frumos și Înclinat pe dreapta, si

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]