1,069 matches
-
de ce aveam nevoie și m-am gândit că și el simțea același lucru, sau cel puțin am sperat că asta simțea. Avea un fel de seriozitate, de determinare, care îmi cam plăcea, cum îmi plăcea și modul în care se încolăcea în jurul meu și cum își trecea degetele peste cicatricele piciorului meu, aveam nevoie de el când fulgerele de vară mă trezeau din coșmaruri, când mă răsuceam în pat și îl prindeam de mână, gemând numele fiului meu. De fapt i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care am fost cazați. Niște detalii, cred, ar ilustra mai sugestiv atmosfera. Evenimentul avea loc la mansarda unui bloc spre care te strecurai cu greu, virând printre cuplurile tinere - probabil ei înșiși artiști sau consumatori de artă. Priveai la trupurile încolăcite în gangul de la intrare, adolescenți dosiți în umbra scărilor, adăstând în diverse poze - unii se mângâiau, alții, probabil, trăgeau țigări cu „iarbă”, afișând o nepăsare veselă în fața străinilor. Nu aveau, aparent, nici o legătură cu cele ce se întâmplau mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca început și final al lumii, ființă medială între a fi și a nu fi. Microcos¬mosul are, de asemenea, granițele marcate de prezența ofidiană, căci șarpele crește sub talpa casei, spațiu „bazic” (Vasile Lovinescu), la a cărui temelie se încolăcește, delimitând așezământul în mod magic. Precum dragonul, șarpele are o simbolistică ambivalentă: una negativă, pe care a augmentat-o creștinismul și una pozitivă, de genius loci. Prima conotație pare să aibă ca origine orientul, unde șarpele apare ca „principiu al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu fuge cum să fuge,/ Ci mi-și fuge ogărește/ Și s-aruncă tot lupește/ Și-mi cotește iepurește,/ Să nu-i mai tragă nădejde./ Lăsa buza la pământ,/ Și coada, fuior în vânt,/ D-așa fugea amărât.../ Șearpele să-ncolăcea,/ După Mistricean să lua,/Șeapte hotare-l gonea”. Calitățile speciale ale calului inițiat în toate modurile animaliere de manifestare nu sunt însă suficiente pentru a se sustrage blestemului implacabil. „Propunerea” șarpelui într-o variantă de la Bordeasca Veche, Vrancea, este revelatorie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
călătoria inițiatică în căutarea de flori, ele înseși simbol marital), mezina se rătăcește în ceața ce anticipează transcenderea lumilor și va avea parte de o înghițire simbolică: „Șearpele curea,/ Fata tăbăra/ Și mi-o ajungea,/ Și mi-o apuca,/ Coada-ncolăcea,/ La brâu o strângea”. Evoluția acestui motiv a fost sintetizată de cercetătorul V. I. Propp: „șederea neofitului în stomacul animalului ritual este înlocuită cu șederea eroului sau a eroinei întrun cuib sau bârlogul zmeului ori, în fine, cu încolăcirea zmeului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
marea linie a liricilor noștri care au cultivat acest motiv poetic, de la Eminescu încoace: Când hainele-oboselii le dezbrac Îmi pare somnu-n care mă scufund Culcușul răcoros al unui lac, Cu rotitoare ape, fără fund. Plutesc deasupra nuferi albi, de nea, Încolăcind în lujeri ființa mea Și pești lunateci lunecând tăcut Trec pe sub pleoapa mea înspre trecut, După fărâmiturile de stele Ce de pe cer coboară-n apă, grele Va lumina ființa mea, va lumina Adâncu-acestei liniști, ca o stea Ce-n apă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la dezvoltare continuă. Dar evoluționistul nu poate renunța nici la ideea de tendință spre perfecțiune, adică de Înălțare. Asta n’o poate introduce În model decât curbând planul suport, adică admițând evoluția și la nivelul biotopului. Ouroboros devine un șarpe Încolăcit pe fundul unei cupe, adăugându-și noi spire ce se sprijină atât pe peretele cupei, adică pe biotop, cât și pe spira anterioară, adică pe moștenirea biologică. Întrebarea e cam ce formă ar avea acea cupă. Ea poate construi o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
regenerează.” Dragonul verde poate fi simbolul Imperiului Otoman; ipostaziază mai curând natura duală a omului biruit de păcate. Printre alte semnificații, verdele este asociat cu apele inferioare, cu păcatul, în complementaritate cu roșul, expresie a focului și a virtuții războinicilor. încolăcindu-și vârful cozii după cap, un Uroboros cu gura deschisă spre stânga ( pentru creștini, izbăvirea de păcate vine din Răsărit) era însemnat pe spinare o platoșă cu o cruce inițial malteză, apoi latină, obținută prin lungirea liniei verticale, probabil ca
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
zeul războiului subpus zeiței păcii - ceea ce pare să fi fost, într-o anumită perioadă, simbolul statului get centralizat. Simbolul, constituit din capul de bovideu - foarte probabil emblema geților orășteni din Sarmisegetuza Regia - este așezat pe un piedestal în jurul căruia este încolăcit un șarpe mare cu cap de mamifer și coadă globulată, presupusă emblemă a geților pontici localizati în cetatea Genuclei. Profund semnificativă este figura din cartuș, foarte probabil reprezentarea lui Zamolxis cu soarele și luna figurate pe piept ți luceafărul deasupra
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
lui 1900) LOCUIA ÎNTR-O CASĂ DIN ACELEA PE ROATE, AMENAJATĂ atât de ingenios, cu dormitor, sufragerie și bucătărie. și m-am lăsat supus, Într-o după amiază ploioasă și fără public În panoramă, la gluma fetei care mi-a Încolăcit pe după gât trupul rece și abrutizat al unui boa constrictor, inofensiv ca un mielușel. Spectacolul divers și de neînchipuit astăzi al maidanului copilăriei mele (pe locul unde se găsește azi Ministerul Cons trucțiilor) culminează În amintirea mea, de acum amatoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mimetism, de adaptare, pentru ocazie, la felul nostru, oricât de personal, de a gândi, a simți și a ne exprima, Însușin du-și ele pentru asta, cu o uimitoare dexteritate, mai ales ticu rile fizice și intelectuale ale bărbatului iubit, Încolăcindu-se pe ființa lui ca iedera pe copac, până a ajunge, sărmanii de noi, la iluzia, marea și stricătoarea iluzie, că deosebirea dintre tine și femeia iubită este, ca să parafrazez pe Montaigne, mai mică decât Între tine și tine Însuți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ordine și-l creionează În imagini semnificative, reprezentarea simbolică a orașului va rămîne Întotdeauna sub forma unor flăcări Înverșunate. Era ultima zi a șederii noastre și, după numeroase ciocniri de pahare care exprimau frumoasele noastre sentimente de rămas-bun, ne-am Încolăcit sub pături și am adormit. Mult-așteptata sirenă a sfîșiat liniștea nopții, chemîndu-i și trezindu-i pe voluntarii de serviciu, străbătînd chiar pînă la patul lui Alberto, din care acesta a sărit mult prea repede. Ne-am ocupat imediat pozițiile, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
după care stingea lumina. Dar mai apoi soba de faianță de lângă pat se transforma într-un castel de apă - cel acoperit de viță sălbatică de la marginea satului. Pe-atunci încă nu cunoșteam frumoasa poezie a Helgăi M. Novak: „Vița sălbatică încolăcită în jurul castelului de apă a pălit de tot, ofilită precum buzele soldaților“. Rugăciunea liniștitoare menită să mă cufunde de îndată în somn avea efectul contrar, îmi răscolea mintea. Așa se face că nici mai târziu, și nici până azi n-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ofer trupul acestei flămânde arderi văratece mascate cu flori. Voiam doar atât: s-o șterg de pe franjuri și să pășesc pe covor, acolo unde asfaltul de sub tălpi e-atât de etanș încât moartea din pământ nu ți se mai poate încolăci pe după glezne. Îmi doream să merg cu trenul ca doamnele de la oraș, cu unghiile lăcuite în roșu, să calc pe asfalt cu pantofiori grațioși ca niște căpșoare de șopârlă, să-mi sune în urechi clic-clac-ul sec al pașilor, așa cum văzusem
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
foarte caraghios, jenant și neplăcut. Pământul era un cernoziom gras, bun, productiv iar murii beneficiau de toate îngrășămintele și toți azotații împrăștiați pe suprafața lui pentru a-i stimula creșterea producției la hectar. Așa că rugii ăștia erau crescuți, supraetajați și încolăciți între ei precum colcăiala monstruoasă și respingătoare a reptilelor cavernicole în perioada reproducerii. Era suficientă o clipă de neatenție când vârful piciorului intra sub rugi iar în virtutea inerției corpul o lua înainte pe câtă vreme tu, cu piciorul devenit prizonierul rugilor învingători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
toate trec/ prin patul stricat/ pat de tren, zici tu, sau de spital, zic eu/ ai ochii negri verzi/ ai buzele calde/ și picioarele reci/ mi-e frig/ și știu unde ai ascuns totul din jur./ dorm singur/ și mă-ncolăcesc în așternut/ sunt prunc/ și sânul mamei e departe/ e amăgire tot ce-mi spui/ mă minți/ ca să mai stau cu tine/ să mă iubești și-n astă noapte./ când adormim beți de răceala nopții/ și de alte lichide tranchilizante
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pătură n-am mai avut grija asta.) Am început să ne sărutăm și, la un mo ment dat, am simțit picioarele ei atingîndu-le pe ale mele. Chestia m-a înnebunit. Pentru prima dată niște picioare delicate, cu pielea fină, se încolăceau în jurul picioarelor mele. Îmi simțeam, în contrast, picioarele mele foarte păroase (deși, în realitate, nu erau așa), și treaba asta mă făcea să mă consider foarte bărbat. I-am descheiat nasturii de la cămașa ei încadrilată, iar ea și-a dat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a rugat să ascund acest oracol. Dar ce trebuia să aleg? Să fiu urît de oameni dacă le declar adevărul? Sau vinovat față de zei dacă, mint? Pe munte a fost simplu, am Întins toiagul și am despărțit șerpii care se Încolăceau la picioarele mele, dar mi-a trebuit mult cura) să-i dezvălui lui Oedip că e ucigașul tatălui său...) Se Întîmplă lucruri ciudate pe munți. În copilărie, vara, cînd se Înnegreau munții de ploaie, stăteam uneori sub stînci urmărind cum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la vânzare, întrucât nu cunoștea prețul mărfurilor și nici limba în care se vorbea. În cameră nu mai era disponibil nici un pat de dormit, doar un fotoliu în care Carlina se așeză cu sfială, apoi se afundă cât mai adânc, încolăcindu-se sub o pătură căutând ași feri privirea de celelalte persoane sub pretextul că era frântă de oboseala acumulată din timpul călătoriei. Părul care era pieptănat într-un coc, strâns, îl desfăcu din strânsoarea lui, iar acum se simțea mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Vrei niște șampanie? Mă holbez la ea, nefiind în stare de nici o reacție. — Ce vrei să spui, nu pot din cauza contractului prenupțial? — Contractul pe care l-ai semnat, scumpete mică. Îmi întinde un pahar de șampanie, și degetele mi se încolăcesc automat în jurul lui. — Dar... Luke nu l-a semnat. A zis că nu e valabil fără semnătura lui... — Nu dintre tine și Luke! Dintre mine și tine! Sau, mă rog, dintre tine și Wedding Events Inc. — Poftim? Înghit în sec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
indigenii Jivaro, care l-au adoptat în mod neoficial. Îmi povestește cum într-o noapte dormea într-un hamac, gol până la brâu în zăpușeala din junglă. S-a trezit brusc, simțind ceva rece pe piele, ca să vadă un șarpe enorm, încolăcit pe burta lui. L-a recunoscut drept un boa constrictor și, încercând să nu se panicheze, a început să se gândească cum să scape nevătămat. Și-a adus aminte ca șerpii fug de fum, a scos încet niște țigări din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
observ totuși și tendința opusă: o nevoie de singurătate. De câte ori am un răgaz, după o premieră, mă duc la cabana mea din pădure, În nordul statului New York, spre Canada. E construită din lemn, cu ferestre mari, prin care pomii Își Încolăcesc crengile deasupra patului meu. Tot ce văd când mă trezesc sunt frunze și cer. Când mă retrag acolo, În liniștea desăvârșită, trăiesc un sentiment adânc de recunoștință și uneori am dorința să-l Împărtășesc și altora. Atunci realizez că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Scena dintre mamă și fiică, cea mai lungă din operă, era jucată În jurul băii pline cu apă unde avusese loc crima, bazin de care se foloseau, cu intenții diverse, de la purificare la răzbunare. Egist apărea cu un șarpe boa viu Încolăcit În jurul gâtului, mângâindu-l fără teamă, cântărețul fiind la fel de brav ca și actorul ce-l jucase În teatru pe Egist, În Electra de la „La Mama“. Și, deși ce realizasem În teatru cu Electra era diferit ca impresie (mai luminos, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de cauciuc, care permitea să-i verși conținutul de apă spumoasă În găleata de zoaie. „N-am putut perfecționa pasta și atunci am perfecționat tubul“, scria pe pasta de dinți englezească. La micul dejun, Siropul Auriu importat de la Londra se Încolăcea sclipitor pe lingura ce se Învârtea În el, picurând o porție suficientă pe o felie de pâine rusească unsă cu unt. Tot felul de lucruri plăcute și delicioase soseau Într-un ritm constant de la Magazinul Englezesc de pe Bulevardul Nevski: tarte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Când se crăpa de ziuă, calul a poticnit, s-a culcat cuminte în frunzele ruginite era toamnă târzie și l-a podidit sângele și pe gură și pe nări. Mă privea blând și ochii i se abureau încet... I-am încolăcit grumazul, mi-am ascuns fața în coama lui și am izbucnit în hohote de plâns. Urlam, mă tăvăleam prin frunzele ce foșneau uscat... Aș fi vrut să mor acolo, odată cu el. Atunci, mi s-a arătat taica, l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]