7,005 matches
-
rog! Adriana, însă, părea că nici nu o aude, fiind prea distrasă de propriile-i gânduri, iar fereastra rămase deschisă. Mai mult, 1 Cuvinte atribuite lui Mihai Eminescu. afară bătea vântul violent și izbea fereastra mereu de zid încoace și încolo, făcând-o să trăncănească. Luiza continuă: - Nu-i deloc greu să intuiesc ce anume voiai să faci, într-un chip cu totul și cu totul nebunesc. Dumnezeule, Adriana, mă cutremur numai și când mă gândesc la una ca asta! Până
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
copaci ce erau plantați de-a lungul liniei de hotar. Vecina În cauză a dispus, fără drept, tăierea coapcilor și transportarea acestora În curtea sa, cât și Înlăturarea gardului de sârmă dintre proprietăți, construind altul, cu 1,5 m mai Încolo de fosta linie de hotar. Din investigațiile efectuate rezultă că vecina P.R., anterior a mai Încercat În repetate rânduri să mute gardul de hotar dintre proprietăți, Întinzând după copaci aceeași sârmă de hotar ca și cea distrusă din gardul vechi
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
să așezăm bucatele pe masă, să ciocnim un păhărel de “țuică de prună” și, nu În ultimul rând, o “Grasă de Cotnari”, care este și “bătrână” pe deasupra. Dar să mergem În sala de mese. Maria se va ocupa de acum Încolo de așezarea și servirea celor pregătite. Maria, o femeie În jur de 55 de ani, plinuță, roșcovană, cu bujori În obraji, veselă și pusă oricând pe o șotie, era bucătăreasa noastră și făcea parte din familie, cu ceva vreme Înainte de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
brațe și fă-l sa tacă că, de nu, vă dau afară pe amândoi. Dacă mai aud un singur zgomot te calc În picioare ca pe o “zdreanță” să te Învăț minte să-mi respecți orele de odihnă de acum Încolo. Acest avertisment avea să fie pus În practică mult prea curând. Refuzând de multe ori să ia copilul În brațe și să părăsească În miez de noapte casa, Maria era crunt bătută, cu pumnii, cu picioarele, până obosea bestia din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
său mic spre o pădure. Trec pe sub un măr și copilul cere un măr. Tatăl îi dă. Merg mai departe și copilul vede o floare frumoasă și o cere. Tatăl o rupe și i-o dă și pe aceasta. Mai încolo, copilul vede un tufiș cu fructe roșii și atrăgătoare și cere și de acestea. De astă dată, tatăl îi spune că nu se poate. Copilul se întristează. Tatăl nu i-a explicat de ce nu se pot mânca acele fructe, copilul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fusese gestul lui, acel gest de mângâiere, de căutare a ridurilor, a puținelor depuneri, a împuținării "masei musculare". Încercase să se țină cu firea, dar își jurase în sinea ei că nu va mai veni la nicio întâlnire de acum încolo, poate dacă el va insista, se va ruga din răsputeri, dacă îl va simți disperat, atunci da, se va îndupleca. Doar atunci, probabil, vor face dragoste, așa cum doar în imaginație este posibil, atunci va ști să o facă să se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
iar papricașul de pui era prezent pe masă în fiecare seară. Se plângea că o să se facă cât o batoză în timp ce părinții râdeau în hohote. "Ți se vede prin urechi. Ar trebui să mănânci ca lumea zece ani de acum încolo, să te faci om". "De o oră tot mănânc". "Mai mult mesteci", zice tatăl ei și adaugă: "leită maică-ti". Se culcă în camera cea mai însorită. Când au făcut casa cea nouă, tatăl său le-a spus: : Facem o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâncau pește, iar de locuință nu aveau nevoie. Fiecare trib își avea regulile lui și triburile între ele nu se războiau. Spațiul era imens și nu avea sens să se omoare pentru hrană, mai bine se strămutau câțiva kilometri mai încolo. Omul alb a mai făcut o crimă de neiertat. Prin anii '20 tăbărau peste triburile de aborigeni, luau copiii între un an și șapte ani, pe alese, cei mai viguroși, și îi duceau în orașe, îi spălau, îi îmbrăcau și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tu ești Conducătorul", piața geme de vuietul acestui nume, omul este dat jos din copac, este urcat pe cabina unui camion de mare tonaj, am uitat să vă spun că muncitorii au scos din fabrici macaralele, camioanele, tramvaiele, ce mai încolo încoace, era o adevărată revoluție, deci omul nostru stătea cocoțat pe cabina camionului, cumva într-o rână, de parcă ar suferi de hemoroizi, piața ovaționa, "tu ești Conducătorul, tu ești Conducătorul", cineva i-a întins o portavoce, de unde au apărut aceste
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de partid." A zguduit-o de umeri și i-a șoptit la ureche: "Pe ce lume trăiești?" și a lăsat-o baltă în mijlocul curții. Era prima zgârietură în pielea pe care avea să o piardă zi de zi de acum încolo, încerca să înțeleagă unde se află, dar bezna din sală nu o lăsa să ghicească niciun amănunt, toată lumina era focalizată pe Zinzin și undeva în sală îl zări pe Alex, inima îi tresări în piept ca scoasă din minți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pădure cu o expresie de fericire întipărită pe față. În ziua în care a văzut-o pe Maria alergând prin pădure cu acea expresie de fericire pe față a luat act de lumea în care avea să locuiască de atunci încolo. Până în acea zi amintirile erau confuze. Zdrăngăne la pian și se gândește că i s-a urât să stea în această peșteră, i s-a urât să respecte interdicțiile impuse, demult, de mama ei și chiar de Maria. Experiența de la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la zborul ei planat prin pădure, așa trebuie să se fi simțit ea când îl întâlnea pe Dumnezeul ei. Se desprinde într-un târziu, se cufundă în întuneric ajungând fără să-și dea seama în peșteră. Hotărăște ca de acum încolo să meargă seară de seară la Clădirea Albastră, așa o să-i spună de acum încolo acelei clădiri în care locuiește Dumnezeul Mariei. În ziua următoare, în drum spre Clădirea Albastră, Sandei culege ghiocei. Un buchet pentru mama, un buchet pentru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întâlnea pe Dumnezeul ei. Se desprinde într-un târziu, se cufundă în întuneric ajungând fără să-și dea seama în peșteră. Hotărăște ca de acum încolo să meargă seară de seară la Clădirea Albastră, așa o să-i spună de acum încolo acelei clădiri în care locuiește Dumnezeul Mariei. În ziua următoare, în drum spre Clădirea Albastră, Sandei culege ghiocei. Un buchet pentru mama, un buchet pentru Maria și un buchet pentru Dumnezeul ei. Se strecoară pe înserat și așează buchetul de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vrea să se uite în spate dar știe că nu trebuie să facă asta, nu ar fi în stare să plece de acolo, dar frica îi spune că trebuie să ajungă cât mai repede în peșteră. Știe că de acum încolo el va locui în corpul ei, se simte ușor obosită, vrea să ajungă cât mai repede în peșteră, intră în pădure, se cufundă pe cărăruia ce coboară spre peșteră, dintr-odată cineva îi sare în spate, în jurul ei se îmbulzesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mers: - Domnul vrea să comande ceva? Avem cazane de țuică, tingiri pentru fript cârnați, ibrice de aramă spoite pentru cafea, ce zice domnul? - Domnul zice, tinere, că vrea să vorbească cu bulibașa. Se poate? - Cum să nu, e ceva mai încolo, la cortul lui. Tocmai își aprinde pipa. Vă duc eu până la el. - Mulțumesc, flăcăule, dar unde sunt ceilalți? Șatra pare pustie! - Boierule, toată lumea e pornită la treabă: bărbații cu marfa ciocănită de-a lungul săptămânii, babele cu ghiocul, cu cărțile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
într-o intimitate desăvârșită, urma să aibă loc prima lor scenă de dragoste. - Totul e atât de nou pentru mine, spuse avocatul! - V-am spus că n-o să vă pară rău dacă veți onora invitația mea. De fapt, de acum încolo începe nunta. Țintuind tot timpul cu ochii cortul mirilor, bulibașa rosti ca pe o taină: - Sunt sigur că mireasa este pură! Veți avea ce povesti prietenilor dumneavoastră despre nunta noastră, mai ales celor care ne consideră sălbatici, oameni care nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cunosc și îi recunosc și să se alăture noilor familii ce li se impun, în mod arbitrar. Judecătorul intră în joc și adresă prima întrebare lui Vișinel: - Tinere Vișinel Carabăț, vrei să părăsești șatra și să faci parte de acum încolo din familia inginerului Alexandru Georgescu? Fără nici un fel de ezitare, Vișinel răspunse: - Nićvar! - Ce a zis? Trimițând un zâmbet mirat spre țiganii aflați în sală, judecătorul se văzu nevoit să repete: ce a zis? Avocatul se apropie de bulibașă cerând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că bulibașa nu vrea să te ia în șatra lui fiindcă nu ai fost botezat după legea lor. - Domnule, dacă Mihăiță nu vrea, dați-mă pe mine în locul lui la țigani, la ai mei! zise Vișinel. - Cum asta? De azi încolo și tu și Mihăiță sunteți copiii noștri. Să fiți buni prieteni, să vă împăcați ca doi frați! Când tatăl său îi spuse lui Mihăiță că nu-l va da țiganilor, inima îi zvâcni cu atâta putere, de parcă ar fi vrut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
încețoșă, ochii i se umeziră urmărind chipurile celor doi care, cu fiecare clipă ce trecea, deveneau, din ce în ce, niște umbre. Ei mergeau în căutarea stelei lor. Ea rămăsese învăluită de întuneric, la marginea unei nopți care, de acum încolo, avea să poarte un alt nume... Gândurile lor, ca părinți, merseră dincolo de granițele înțelesurilor. Cât de anevoios a fost să ne aducem băiatul sub acoperișul casei noastre, să-l lipim de sufletul nostru și cât de ușor îl pierdem acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sufletul inocent, care nu putea să înțeleagă cum stă treaba cu privațiunea de libertate a atâtor nevinovați ai nației, majoritatea de factură intelectuală și de rang. Programarea mea la ruleta vieții s-a oprit, cu o sută de ani mai încolo de generația pașoptistă, pe care o ador ca pe un lucru sacru, căci, asemenea ei, am căutat și eu idealul național al dreptății, cinstei și onoarei, dar am primit în loc stigmatul celor care-și folosesc creierul cu nerușinare după voința
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
primit de la tanti Alma... -Știu, cu mine În burtă! O, ce bine-mi pare acum c-am fost eu și nu o fată, zise el șugubăț și Începu să râdă și să dea din picioare, iar mama Îl Împinse mai Încolo și Începu să-l gâdile pe la burtică, acoperită de râsul său ștrengăresc, risipit În toată casa. Fotografia când era pe cântar Îl distra teribil fiindcă Îl vedea pe tata cum se chinuia să-i ia greutatea, iar el stătea În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu sunt vinovați. - Și plicul? glumi Ina... - Nici un plic n-a învățat drumul spre halatul nostru! - Tu să fii sănătoasă, Olga, să ai noroc de un băiat bun, să poți face o casă de piatră, cum se spune, lasă-le încolo de plicuri... - Nici cei de pe Titanic nu se plângeau de sănătate, dar parcă n-ar strica și niște bani în plus. - Mai bine sărac și curat. - Prefer să fiu bogată, că de curățenie am eu grijă, spuse Olga în cele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
răbdarea să citească până aici, căci în fond e vorba de un secret, și în același timp a reușit să dea un contur, e adevărat, destul de delicat, personajelor, care astfel au stabilit un prim contact cu lumea exterioară. De acum încolo atenția cititorului va fi îndreptată asupra secretului celor doi. Este singurul lucru care l face să nu arunce cartea înapoi în bibliotecă și să ia un ziar. * În spațiul dintre personaje se creează ficțiunea, niciodată prea mult și niciodată prea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
distincții neokantiene indubitabile, la juristul italian. El ne vorbește, la această treaptă a Realității juridice despre: 1. Bilateralitate, 2. Generalitate, 3. Imperativitate și 4. Coercibilitate. Despre Bilateralitate am vorbit mai Înainte, ca despre Coercibilitate, asupra căreia ne vom opri mai Încolo. Despre Generalitate, Giorgio del Vecchio ne relevă esențial: „De regulă și conform naturii sale proprii, norma juridică e generală, adică procedează prin abstracție și fixarea tipurilor; cu alte cuvinte, ea se referă la o clasă Întreagă sau serie nelimitată de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acela vi-l voi arăta pe prințișorul vostru! Ina i-a dat deja primul sărut, i-a dat păpică, așa că... Mama Inei și Alex ieșiră repede din salon, nerăbdători să-l vadă pe cel așteptat să le îmbrace de acum încolo casa într-o adevărată haină de sărbătoare. Nu dură mult și Olga se ivi la geam cu un copilaș înfofolit tot în scutece, din care i se vedea doar fața. Alex îl privi o clipă, apoi îi spuse mamei soacre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]