1,615 matches
-
care te-au îndemnat sunt strict personale. Ești gata să mergi până acolo? Nici nu era nevoie să-i pună o asemenea întrebare. Fața trasă și răvășită care-l privea din teleecran exprima neîndoielnic intensitatea fixației ei. Această fată era încordată la maximum din punct de vedere emoțional. Simți remușcări, chiar puțină milă, dar își dădu seama că nu e în nici un fel responsabil pentru sentimentele ei. Nu făcuse decât să le recunoască și-și folosea cunoștințele de psihologie pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
razie a poliției, probabil cu un răgaz foarte scurt pentru alarmă, pentru că le-au încărcat pe femei în autoavioane - câte șase în fiecare aparat - și le-au expediat repede acasă. - Dar cu bărbații ce s-a întâmplat? Hedrock era foarte încordat. În cazuri grave sau de primejdie, "casele" acestea aveau niște obiceiuri destul de ciudate. - Păi tocmai d-asta nu v-am sunat imediat. Am văzut cum i-au încărcat pe bărbați într-un avion de transport și i-au trimis de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și hotărât și nu vei da greș. Nu șovăii să recurgi la pistolul pe care l-ai cumpărat pentru a-ți apăra drepturile. Planul de acțiune ți se va explica ulterior. Și acum treci pe ușa din fața dumitale. Fara se încordă, pentru a-și aduna toate puterile, deschise ușa și trecu pragul. Păși într-o cameră nu prea luminoasă, dar cu un aer familiar, unde dădu peste un bărbat cărunt, cu alură de om rafinat, care se ridică de pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
noapte. Deși nu avea nouă ani, Omar deveni stăpânit, ca un luciu de apă cuprins între stăvilare. Nu i se mai zbătea inima. Mai înnebunit era tată- său, care nu apucase să vândă casa, cele două orezării și grădinile. Se-ncorda precum peștele azvârlit pe uscat, încercând să găsească taina acelei pedepse din soarta lui. Chemase toți medicii. Plătise cu bani agonisiți într-o viață dusul ei înspre Teheran, într- un elicopter de urgențe, și-și dăduse acceptul pentru dializă. Plânsese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
admira pe Veterinară: calul era un alt gând de sub el, o voință străină. Încercase zadarnic să-l mângâie, să-i vorbească. Era un roib zvelt, musculos și trufaș, cu chișițe albe și coama cărămizie. Devenea nervos de îndată ce îl strunea. Își încorda gâtul ori de câte ori îl încăleca și părea că-i fuge dintre genunchi, vrând să-l lase în urmă. După șase lecții, îi ceru tânărului să iasă în câmp și să meargă la pas, fiecare cu calul lui. Supraveghetorul nu căzu de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai mult conturul. În ochiul valid i se aprinse o flacără demențială: "Trebuie să-l nimeresc!" ― Ajutați-mă!! răcni șoferul. Glonțul i se înfipse în braț. Nu simți durerea. Căruntul trase încă o dată, în plin. Tânărul tresări parcă electrocutat. Se încordă apoi se îndoi pe spate, mult, ca o nuia, ca și cum n-ar fi avut coloană vertebrală și se prăbuși peste Melania Lupu. CAPITOLUL VI STUPEFACȚIE Sudoarea îi curgea șiroaie sub mască. Obrazul îl mânca și îi era sete. Raul Ionescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dascălu. Întrebă în doi peri: ― Tu ce spui? ― Mi-e egal. Scarlat rămase un timp pe gânduri. Se uitau toți la el. Bătrânii livizi, prea storși ca să mai reacționeze, Dascălu amuzat, indiferent în fond și iresponsabil, inginerul nerăbdător, numai nervi, încordat la maxim. Șopti într-un târziu. ― Bine, o ștergem. * ― De ce ocolești? întrebă Cristescu. Șoferul arătă spre dreapta o pancartă așezată în mijlocul străzii. ― Bagă gaze și tot bulevardul e desfundat. Azimioară remarcă filozofic: ― Nu mai contează câteva minute acum. ― Probabil ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
redusese întreaga sufragerie la tăcere. La toate mesele oamenii încetaseră să mai mănînce, își întrerupseseră conversațiile particulare și-și ațintiseră privirile asupra mesei imperiale și asupra lui. Conștient de faptul că și-a sporit auditoriul, Hedrock își întări glasul, își încordă diafragma și rosti bubuitor întrebarea: ― Domnule General Grall, dacă ar fi să mori în clipa asta, care ar fi cauza? Bărbatul cu trăsături greoaie de la masa mai îndepărtată se ridică încet: ― Dar sînt perfect sănătos, mormăi el. Ce naiba tot spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
LUI. DAR DE DATA ASTA NU AVU UN ASEMENEA EFECT. HEDROCK RĂMASE UIMIT. MUȘCHII LUI, PREGĂTIȚI DIN PUNCT DE VEDERE DINAMIC PENTRU FUGA CARE AR FI TREBUIT SĂ-L DUCĂ PRINTRE RÎNDURILE DE ADVERSARI ÎN TIMP CE EI RĂMÎNEAU PARALIZAȚI, I SE ÎNCORDARĂ. AUTOAVIONUL CE I SE PĂRUSE ATÎT DE APROAPE CU O CLIPĂ ÎNAINTE, LA MAI PUȚIN DE ZECE METRI, ACUM I SE PĂRU CĂ SE ÎNDEPĂRTEAZĂ. ȚELUL LUI DE A AJUNGE ACOLO SE PRĂBUȘI ÎNTR-O ÎNȚELEGERE CONȘTIENTĂ A SITUAȚIEI LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CĂ NICI PRIN CAP NU ȚI-AR FI TRECUT SĂ RĂMÎI LA DEJUNUL ACELA PRIMEJDIOS DE LA PALAT. CADRON SE OPRI ȘI HEDROCK ÎL AȘTEPTĂ SĂ TERMINE. SECUNDELE TRECEAU ȘI DEODATĂ ÎL SURPRINSE VEDEREA ZECILOR DE OAMENI CARE ȘEDEAU APLECAȚI ÎNAINTE, ÎNCORDAȚI LA MAXIMUM, CU OCHII AȚINTIȚI ASUPRA LUI. ÎI AȘTEPTAU REACȚIA. DECI TOTUL SE SFÎRȘISE. ACEASTA ERA ACUZAȚIA. APOI, O CLIPĂ, SE SIMȚI MÎNTUIT. PĂI, DAR ERA RIDICOL! VISUL CEDA ÎNSĂ ÎN FAȚA REALITĂȚII PREZENȚEI CELOR TREIZECI DE CONSILIERI. N-AR FI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎNTREGI. SE TRĂGEAU ÎNAPOI SPRE TAVANUL FOARTE ÎNALT ȘI DISPĂREAU ÎN ÎNDEPĂRTAREA ÎNCEȚOȘATĂ. SE RĂSPÎNDEAU ÎN TOATE DIRECȚIILE, TOPINDU-SE ÎN SEMIOBSCURITATE, CA NIȘTE LUCRURI DIN LUMEA SUBPĂMÎNTEANĂ. DIN FERICIRE, NU PĂREAU SĂ FIE LOCUITE. Hedrock avu timp să-și încordeze creierul pentru șocul cel mai teribil pe care trebuia să-l înfrunte structura lui bine instruită și pregătită. Avu timp să înțeleagă faptul că se afla în interiorul unei nave spațiale și că trebuie să existe neapărat și niște locuitori. Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CĂ AM STABILIT O LEGĂTURĂ DIRECTA ÎNTRE PRIZONIERUL NOSTRU ȘI CEL MORT, ESTE ÎN CURS O EXPERIENȚĂ MAJORĂ... \ XXX, \ DECLANȘEAZĂ IMEDIAT. CE TREBUIE FĂCUT MAI ÎNTÎI? ― BINEÎNȚELES, PUNEREA LUI IN LIBERTATE. Urmă o pauză prelungă, apoi ceva neclar. Hedrock se încordă tare și fără voia lui închise ochii. Cînd îi redeschise, se trezi din nou în unul din laboratoarele lui secrete de pe Pămînt, cel în care era cît pe-aci să-l ucidă șobolanul uriaș. DOISPREZECE I SE PĂRU CĂ SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
MAI MULT. \ ȘI CE AU TOATE ASTEA DE-A FACE CU CONFLICTUL DIN MINTEA MEA ȘI CARE \ ASPECT DESTUL DE IRONIC \ MĂ PREFACE ÎNTR-O SCORPIE? \ ACUM DOUĂ LUNI MI-AI SPUS CĂ L-AI INFORMAT PE CĂPITANUL HEDROCK (ÎMPĂRĂTEASA SE ÎNCORDĂ PUȚIN AUZIND POMENIT PENTRU PRIMA DATĂ ACEST NUME) CĂ-L VEI INVITA ÎNAPOI LA PALAT PESTE DOUĂ LUNI. ACEST TERMEN A TRECUT ȘI NU EȘTI ÎN STARE SĂ TE HOTĂRĂȘTI DACĂ SĂ TE ȚII SAU NU DE CUVÎNT. \ VREI SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă vor ceda mai întîi vertebrele șarpelui sau va ceda inima omului... Această ultimă fotografie mai ales mi-a rămas întipărită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi mai fie de ajutor, prezența lui mi-a înrăutățit încă și mai mult situația, și așa destul de proastă. Aproape am uitat de ce mă aflam în boxă; nu mă mai interesa decât să-l impresionez pe el și mi-am încordat voința și mușchii într-o luptă pe care judecătorul, un tip chel și cu aer de copil bosumflat, nici n-o bănuia. Tăceam când mi se puneau întrebări și pentru nimic în lume nu m-aș fi dezvinovățit; ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am: învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca unul care și-a îngroșat vocea să pară mai puternic și într-o bună zi descoperă că nu mai știe care i-a fost vocea adevărată". Mă opresc la această însemnare care pare scrisă de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Tăcerea lui era parcă un reproș mut: "Vedeți, domnule sculptor? Nu era mai bine să nu vă spun nimic?" Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se ținea tare, canalia. Dominic își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce se întîmpla. Dodo își frământa mâinile, îmbătrînite dar încă frumoase, cu degetele lungi, Nelson își trecea dosul palmei peste banderola neagră, de parcă se ștergea la ochiul care-i lipsea. Călugărul își trăgea fularul care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
preferat să discut cu Laura a doua zi, dar nu găseam nici un pretext ca să plec. Avea fața urâțită de lacrimile care, ștergîndu-i fardul, lăsau urme și am încercat să glumesc: Nu mai plânge, te urîțește". Am simțit-o cum se încordează și credeam că va urma un gest violent, că-mi va da o palmă, oferindu-mi astfel pretextul de care aveam nevoie; dar nu se întîmplă nimic. Laura se oprise din plâns și mă privea cu o tristețe adâncă, dureroasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că întunericul provenea de la ceața care se lipea de fereastră, secretată de o atmosferă plină parcă de melci. Marea gemea afară. "Ce ai de gând, Daniel Petric?" m-am întrebat. Am tresărit. Trebuia deci să iau o hotărîre? M-am încordat să ascult zgomotul valurilor, parcă de asta depindea răspunsul, după care mi-am zis: " Îi voi face voia lui Vecu. Vroia ca Judecata de Apoi să aibă loc în timpul vieții noastre? Foarte bine. Voi purifica azilul de toate păcatele, scutindu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
durata despărțirii lor. De ce ? Deoarece, când cei mai pesimiști o fixaseră de exemplu la șase luni și epuizaseră dinainte toată amărăciunea acestor luni care urmau să vină și când își înălțaseră cu grijă curajul la nivelul acestei încercări și își încordaseră ultimele puteri ca să rămână, fără a se clinti, la înălțimea acestei suferințe prelungite peste un atât de lung șir de zile, atunci, uneori, un prieten întâlnit întâmplător, o părere emisă de un ziar, o bănuială trecătoare sau o bruscă perspicacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ZILELE ERAU PENTRU EL LA FEL DE ISTOVITOARE CA ȘI ÎN CEA MAI GREA PERIOADĂ A CIUMEI, AȘTEPTAREA ELIBERĂRII DEFINITIVE ÎI RISIPISE ȘI LUI ORICE OBOSEALĂ. SPERA ACUM ȘI SE BUCURA. NU POȚI SĂ-ȚI SOLICIȚI MEREU VOINȚA ȘI SĂ FII MEREU ÎNCORDAT ȘI E O FERICIRE SĂ DEZLEGI ÎN SFÂRȘIT, ÎNTR-O EFUZIUNE, ACEST SNOP DE ENERGIE STRÂNS PENTRU LUPTĂ. DACĂ TELEGRAMA AȘTEPTATĂ ÎI ADUCEA ȘI EA VEȘTI BUNE, RIEUX PUTEA S-O IA DE LA ÎNCEPUT. ȘI EL ERA DE PĂRERE CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mulată, purtată de evreii religioși, lângă o negresă etiopiancă, chipurile lor fiind scăldate în lumina lumânării pe care o ținea femeia. La câteva rânduri în spatele lor, neobservat de cameră, se afla un bărbat mai în vârstă: grav, cu o figură încordată de atâta hotărâre. Verifică interiorul jachetei: încă mai era acolo. Pe platforma construită temporar în acest scop se afla un șir de reporteri care descriau scena telespectatorilor din întreaga lume. Un corespondent american era mai zgomotos decât ceilalți. Însoțiți-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că nu aude și, încă la orizontală, se întinse după telecomandă. Dacă tot s-a sculat la ora asta îngrozitoare, măcar să-i iasă ceva din asta. Talkshow-urile de duminică. Când schimbă pe ABC, se prezenta deja rezumatul știrilor. Nervii sunt încordați la maximum în această dimineață la Ierusalim, după violențele de la marșul păcii de aseară, unde se pare că prim-ministrul Israelului a fost ținta unei tentative eșuate de asasinat. Grijile legate de impactul evenimentelor recente asupra tratativelor de pace din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dintr-un loc nenorocit într-altul. Întotdeauna am avut intenții bune, întotdeauna am încercat să fac lumea mai bună și alte rahaturi dintr-astea. —Ești doctor? Poți să spui și așa. Încerc să salvez vieți. Maggie simțea cum i se încordau mușchii. — Și acum ți-e greu să te obișnuiești cu faptul că te-ai întors acasă. —Acasă! Cred că glumești. Nu mai știu ce înseamnă acasă. Nu sunt din DC. Dar n-am mai locuit în orașul în care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
strigă Jones, violând sanctitatea ritului. Îți pică bine, bre, profitu-ncasat de la orfani! — N-ai văzut unde s-a dus? întrebă ea. Ajută-mă să-l găsesc, Jones. Jones puse pămătuful de praf pe bar și cercetă terenul în căutarea monedei, încordându-și privirea ca să vadă prin ochelari și fum. — Ce mai porcărie, mormăi pentru el, în timp ce bâjbâiau amândoi pe jos. — L-am găsit, strigă Lana emoționată. Uite-l aici. — Ăău! Zău că mă bucur că l-ai găsit. Hei! Ai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]