2,617 matches
-
cele ironice) la desele afișări somptuoase cu sau fără rost, adăugarea la splendoarea lumii a slavei înalților aleși, vibrația purpurie a emoțiilor credincioșilor, care se circumscrie fastului regal lăsându-i fără grai, mândria luciferică de neatins care-i face incomunicabili încremenindu-i în muțenie. Ce este așadar muțenia? Un exces de tăcere! Tăcerea lor nu poate fi calmată decât prin exces de tăcere (muțenie). Cuvântul, acolo la ei nu mai este considerat lumină, comunicare, comuniune, ci un fulger scăpărat în beznă
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
nu mai recunoaște peisajul din jur, deși copilărise în zona aceea. Natura se schimbase cu totul, ca si cum Pierre ar fi fost teleportat într-o junglă ciudată, cu o vegetație necunoscută lui. Ajunse la un moment dat într-un luminiș și încremeni. Un aparat de zbor ciudat care aducea foarte bine cu o sferă uriașă, strălucitoare, se regăsea așezat pe solul umed, iar în jurul acestui aparat bizar zări cinci siluete bipede de circa doi metri, doi metri și jumătate înălțime, slabe, chipurile
E.T. (SAU RĂZBOIUL DINTRE ENERGII) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370054_a_371383]
-
să vin mereu la tine, promise Iuliana în șoaptă, de parcă ar fi știut că este auzită. S-a aplecat mai mult asupra lui, privindu-l de la mică distanță, ținându-și mâna pe frunte și respirând rar și înăbușit. Era parcă încremenită în această poziție, când în salon au pătruns mai multe persoane grăbite, vizibil alertate și îngrijorate, printre care recunoscu doi vecini din blocul în care locuia: un medic cardiolog și un altul, neurolog. A rămas nemișcată, fără să clipească, de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
vezi minune, când au început să-mi crească aripi și m-am trezit zburând de la mare înălțime! Mare noroc, Doamne, să mai pot astăzi povesti, taman lângă un arac. Cum nu înțelegeau ce zburătoare au în fața ochilor, vie sau moartă, încremeniți de “măreția” isprăvii ce săvârșiseră, m-au dus pe brațe, pe furiș, în casă, spunându-i mamei că am adormit. Iar pe ei, unde i-a pălit o hărnicie și o cumințenie de se mirau și tutunul și andreaua ce
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
există oare ? Simt cum puterile mă părăsesc și mă prăbușesc pe fotoliul de comandă. Eu, în naveta asta minusculă, fără destinație, cârpit de griji și de o viitoare moarte. Mai ridic o dată privirile și privesc din nou prin hubloul prăfuit. Încremenesc. Visez. Zăresc o navetă, ciudat, identică cu a mea în zbor paralel cu mine. „Nu m-au uitat !” S-au întors după mine și m-au găsit. M-au căutat atâta amar de vreme, nerenunțând la speranța regăsirii. Alerg înfrigurat
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
se măresc văzând cu ochii. Peste câteva minute urlu ghiont de fericire și mă zbengui ca un copil prin cabina strâmtă și urâcioasă. „Ne-au găsit ! Suntem salvați !” Prin hublou se zăreau două astronave-mamă, perfect identice, care se apropiau. Apoi încremenii. Pe partea opusă apărură alte câteva zeci, sute, poate chiar mii, în timp ce doua navete pierdute de ani și ani în spațiu, cu noi, se multiplicară subit, direct proporțional cu numărul uriașelor nave de căutare din exterior. După care întregul „peisaj
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
sub ochii holbați ai oștenilor, iar la atingerea pământului se transformă în făptură umană învăluită într-o pelerină roșie. Era un bărbat vânjos între două vârste, destul de chipeș, cu fața sobră și doi ochi în care pâlpâiau două văpăi. Cu toții încremeniră. - Nu știam că am musafiri în noaptea asta! - tună glasul său. Dacă ați sosit cu gânduri bune, am să vă pregătesc un ospăț pe cinste! Contele, căci el era, se plimba cu paloșul la șold, mândru și plin de demnitate
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
ziua în care, pentru prima dată după decenii de pace frumoasă în Europa, expresia „ne aflăm într-un nou război rece” a revenit în actualitate prin glasul politicianului rus Medvedev. Difuzată pe posturile de știri, vestea ne-a făcut să încremenim, înghețându-ne inimile. Un motiv în plus să ne aplecăm asupra amintirilor eroului acestui roman autobiografic zguduitor, sasul ardelean dus fără voia sa la război, momit către miezul însuși al celui mai dur nazism, înspre unitățile SS. Nu trebuie să
COŞMAR ÎN BALCANI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370725_a_372054]
-
atunci și erau flori de mai, Câtă risipă albă de petale! Ce minunat, dumnezeiesc alai În urma noastră șerpuind a vale... Ploua și-atunci, îți mai aduci aminte, Răspunsul meu flămând de întrebări? Dar ploaia era caldă și cuminte, Cu fulgerele încremenite-n zări. Ploua și tu râdeai- Copilărie! Acolo, între noi și Dumnezeu, Era în tine-atâta Poezie- Ierusalimul sufletului meu... * * * Mă cheamă drumul înapoi Acasă, Precum îl cheamă pe Adam din rai, Un măr așteaptă ne-nceput pe masă Rămas
NUNTĂ DE MAI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369589_a_370918]
-
ca ochii tăi, un praf de-argint cade din secera lunii pe părul tău incendiat; pe brațul drept, peste oblânc, văd sânii tăi cu ochiul stâng și-am înghețat și e tăcere, simt gust de lut și gust de miere, încremenit în umbra mea, mai c-aș fugi, mai că aș sta, să fie cum a fost și ieri, să gust din bahice plceri, sânt robul liric și străin, și, Doamne, ție mă închin. marți, 3 martie 2015 Referință Bibliografică: îndoială
ÎNDOIALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369606_a_370935]
-
ceva care să facă zgomote puternice. Era zarvă mare la gura cuptorului, dar degeaba... Într-un târziu, Norocel, privi așa...într-o doară, spre ușa cuptorului deschisă și observă gesturile agitate ale căpcăunilor. - Hei, Mărțișor, prințesă, priviți! Dar aceștia erau încremeniți într-un sărut prelungit și într-o îmbrățișare. - Hei, n-auziți? începu să-i smucească Norocel. Treziți-vă odată! Uite! N-am murit! Ușa cuptorului e deschisă și cei de afară ne cheamă! Mărțișor și Primăvara se treziră din toropeală
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
LA FEREASTRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un ger câinos se-așează-n noapte, Și țintuiește stele-n cale. E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului Simone de Beauvoir se întreba cum se iubesc oamenii pe pământ dacă nu luptând și muncind împreună. Viața este un lac întins, în care Lumina unui Om se reflectă , nu numai vremelnic, în pure imagini încremenite de pură frumusețe umană.Azi, ne-a fost dat să strângem palma unei colege , angajata cu numărul 1 de-acum 26 de ani Laudatio rostit de angajatul nr 2 prof univ.dr.Radu Ioan să îi fim alături Corp profesoral academic
VIAŢA ESTE UN LAC ÎNTINS de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362561_a_363890]
-
ultimă psihoza inund cerul Înghesuind amintirile-ntr-un sertar , Stând în aer privind doar aerul Că în obscuritate să te uit iar ... Trec prin timp privind trecutul Și mă strecor timid din gândurile tale, Mă cenzurez în nemișcare că lutul Încremenit în formă de petale ... Îmi caut liniștea între stele Și mă ascund pe-acolo pe undeva , Să devin una dintre ele Până când tu iar mă vei caută ... gabrielenerusu 13 martie 2017 București Referință Bibliografica: Între stele / Gabriela Rusu : Confluente Literare
INTRE STELE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362570_a_363899]
-
luă trusa medicală pentru a pleca împreună, conduși de Gabriel. Au luat-o pe o străduță din spatele Maternității, urcând spre o zonă păduroasă. Omătul acoperise complet crengile copacilor și datorită frigului, înghețaseră, dând un aspect feeric locului. Așa, cu frunzele încremenite în gheață, peisajul părea mirific, încât părea că, oricând, ar putea apărea din tufișurile dese, Zâna zăpezii. Mergeau toți pe poteca mărginită de copaci și arbuști. Se făcuse parcă din ce în ce mai frig. Deodată se auziră niște țipete de fată, disperate. - Am
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
parte a corpului. Restul se înțepenise la intrare. Reuși cu greu să taie cordonul ombilical. Nașterea reușise. Nici mama, o fată de nici zece ani, nici bebelușul nu mai erau în pericol. Voinescu însă, nu putea să se miște. . Rămase încremenit în intrare. . Polițistul sună repede pe mobil, cerând ajutor pentru descarcerare. Echipajul de salvare sosi repede și eliberă medicul speriat, care credea că urma să-și petreacă Crăciunul, încremenit în ușa peșterii. - Este copilul tău? îl întrebă el curios pe
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
erau în pericol. Voinescu însă, nu putea să se miște. . Rămase încremenit în intrare. . Polițistul sună repede pe mobil, cerând ajutor pentru descarcerare. Echipajul de salvare sosi repede și eliberă medicul speriat, care credea că urma să-și petreacă Crăciunul, încremenit în ușa peșterii. - Este copilul tău? îl întrebă el curios pe Gabriel. - Nu, răspunse acesta. Este al lui Mihai, fratele meu... care este acum la pușcărie. A furat o pungă cu covrigi de la chioșcul din spatele Bibliotecii. Îi era foame. Acum
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
puțin, o conspirație universală. Se hotărî să-i lase deoparte. Va găsi ea o soluție pentru ca Marietei să nu-i fie înșelate așteptările... Cine știe?! Și, cu gândul ăsta, se așeză la calculator, reluând scrisul la cărticica despre Bubă. Motanul încremenise lângă scaunul ei, tăcând expresiv, îndemnând-o, parcă, să i se dedice exclusiv lui. Așa și făcu Mira. Nici nu realiză că timpul se scursese, atât de prinsă fusese în definitivarea celor consemnate despre Bubă. De aceea, soneria telefonului o
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
pe spate,predandu-se cu totul întunericului ce o devora și o zidea din neant pentru a o dizolva într-o lacrima a plăceri ce le învăluie trupurile transpirate și le expune neantului.Și tot aceast neant,se cristalizează și încremenește sfarșindu-se într-o ejaculare ritmica a dorinței,consumate în cearceaful mătăsos al întunericului... * * * Și când zbuciumul dorinței înceta,dizolvandu-se în noaptea ce se lipea de trupurile lor transpirate,Iulia închise ochii și îmbrățișa acest trup pe care întunericul îl
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
Un pod peste sinapsele-mi rănite Am ridicat, lipindu-mă de cer Și culegându-mi visele-amorțite, M-am dizolvat, ca umbra în eter. Un pod pe alte poduri năruite, De aș putea, aș drege ne-ncetat, Să mă măsor din lumile încremenite În care, repetat m-am materializat. Referință Bibliografică: UN POD / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1372, Anul IV, 03 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
UN POD de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352805_a_354134]
-
ca ciupercile după ploaie. Au venit toate afacerile și le-au mâncat. Sunt convins că în curând vom fi înconjurați numai de magazine de piese de schimb second hand, pentru organe. • Mă uit la cartiere întregi de blocuri, și mă încremenește un gând: din ce trăiesc oamenii aceștia? Unde lucrează? Ce fac? “Suntem un popor vegetal”, spunea Ana Blandiana. Ce frumos spunea. Poate chiar eram. Mi-e teamă că între timp, florile se autodevorează. Fără rădăcini. Fără lăstari. Ce să fac
DIALOGURI CU ELISE (4) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352807_a_354136]
-
aibă timp și pentru trăiri experimentate de fiecare om de-a lungul vremilor. În raportul cu timpul Elisabeta Iosif folosește și relația Poet -Timp istoric, regăsită în poemul Sfârșit de Timp:La Voroneț Biblia se naște din culoare/....Monumentul a încremenit în vis.../ Cu lapis lazuli s-au scris amintiri în zid/ Înecate în albastru. Timpul a încremenit/ Se numără pașii lui spre judecată. Cine mai ține cadența coridoarelor vremii?!(pg. 47) Dar poetul este un însingurat în epoca această stresantă
VERONICA BALAJ RELAŢIA POETULUI CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353037_a_354366]
-
Elisabeta Iosif folosește și relația Poet -Timp istoric, regăsită în poemul Sfârșit de Timp:La Voroneț Biblia se naște din culoare/....Monumentul a încremenit în vis.../ Cu lapis lazuli s-au scris amintiri în zid/ Înecate în albastru. Timpul a încremenit/ Se numără pașii lui spre judecată. Cine mai ține cadența coridoarelor vremii?!(pg. 47) Dar poetul este un însingurat în epoca această stresantă, ,,pășește singur printre versurile sale” ca în poemul Era Poetului (pag.27): Pășește singur printre versurile sale
VERONICA BALAJ RELAŢIA POETULUI CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353037_a_354366]
-
din lanul de floarea‑soarelui. Îmbrăcată frumos, cu o fustă de piele scurtă și un decolteu care lăsa să i se vadă sânii bogați, fata își unduia șoldurile, provocator, în fața unui tânăr bine făcut și cu aere de vedetă. A încremenit când privirea ei s‑a oprit asupra lui și i‑a zâmbit batjocoritor. După câteva clipe, și‑a plecat privirea spre podea, încruntat și fără să spună nimic prietenilor săi, a ieșit din sală, precipitat, lovindu‑se de cuplurile de
CHEMAREA DESTINULUI (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354391_a_355720]
-
cu puterea rațiunii. Scrie, scrie, scrie...despre ce și cum ??? Azi m-am trezit sub o ploaie de sărutări, mi-ai sărutat fața ca un tată , ca un frate, ca un amant și iubit.Le simt și acum,avide, gingașe,încremenite în visul trăirilor mele: buzele tale mângâindu-mi fața ,obrazul, ochii, tâmplele,fără însă ca buzele noastre să se regăsescă. Căutăm pacea unul în celălălt, fără ca vreodată să ne fi întâlnit. Doar vocea răzbate de undeva din trecut, șoptind mereu
AM NEVOIE DE SUFLETUL TĂU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353825_a_355154]