4,088 matches
-
din cap până-n picioare și bău iar. Considine sorbi o gură, apoi arătă cu degetul mare în spate, spre Harlan „Buddy” Jastrow. — Upshaw, cine-i tipul? Și de ce ești atât de pornit să rezolvi asasinatele alea cu poponari? Danny își încrucișă privirea cu cea a lui Jastrow. — Buddy e tipul pe care voiam să-l prind, tipul cel mai dat dracului și dementul cel mai greu de prins, pentru că nu era de găsit niciunde. Iar acum a apărut cazul ăsta. Teroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-ți un tuciuriu să joace cu ea, să pretindă că și-o pune cu Audrey. Negroteii sunt întotdeauna buni de panaramă. Tot nimic. Mickey zise: — N-am nevoie de tuciurii și n-am încredere în tuciurii. Știi ce iese când încrucișezi un evreu cu un negru? Buzz făcu pe prostul: — Nu știu. Ce? Mickey lansă un hohot de râs. — Un om de serviciu care-i proprietarul clădirii! Johnny chicoti, apoi se scuză și plecă. Buzz aruncă o privire fotografiei cu Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
secunde și plec să-l sun pe judecător. Vandrich zâmbi. — O să cânt, domnule Polițist. Și îți voi oferi o observație introductivă gratuită. Dar mai întâi am o întrebare. Ți-a povestit Felix despre mine? — Da. Vandrich jucă un pic teatru, încrucișându-și picioarele și frângându-și mâinile, ca să tragă de timp. Danny îl interpretă ca pe o ofensă la adresa autorităților. Simți cum începe să transpire. Țoalele astea de stânga erau un pic prea fierbinți. Un pic cam mult. — Știi ce? Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai răspândită printre albi, iar amicul tău tocmai a declarat că nu mă mai număr printre suspecți. Amicul meu e mai delicat. Cunoști un trombonist pe nume Marty Goines? — Nu. — Pe Duane Lindenaur? — Nu. — Pe George Wiltsie? Semnal: Loftis își încrucișă picioarele, apoi și le desfăcu iarăși și-și linse buzele. — Nu. Buzz zise: — Nu pe dracu’! Varsă tot! Am zis că nu l-am cunoscut niciodată! — Atunci de ce vorbești despre el la timpul trecut? — O, Doamne... Mal îi arătă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nimeni. - Dacă e cu măria sa am să urc chiar acum, spuse Erina. Mai apoi avem de vorbit, bine, Pietro? Să nu pleci nicăieri. Erina descălecă, lăsă calul În paza lui Ionuț și urcă repede treptele spre camera voievodului. Două străji Încrucișară halebardele În fața ei. - Măria sa e În sala Sfatului, spuse unul din străjeri. Erina se Întoarse și parcurse coridorul În capătul căruia se afla sala. Alte două străji Îi blocară drumul. - Nimeni nu intră la măria sa! spuse unul din luptători. - Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și o ridică, cu ambele mâini, deasupra capului. Cuceritorii izbucniră În urale, iar mulțimea aplaudă, fără să știe de ce. Un grup de cincizeci de ieniceri din garda sultanului Își făcu loc spre linia de Cuceritori. Cei aflați În primul rând Încrucișară sulițele. - Suntem trimișii luminăției sale sultanul! strigă comandantul grupului. Penelul lui Alexandru continua să lucreze, dar sufletul Îi era cuprins de o frenezie pe care nu și-o explica. Prezența tânărului cu ochi albaștri Îi provoca din nou un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
raza săgeților mongole! Să coboare imediat! Giuliano transmise semnalul de anulare a misiunii. Privi reacția observatorului și nu-i veni să creadă. - Commandante... stegarul Girolamo refuză executarea ordinului... - E nebun? tresări Angelo, Încruntat. Să coboare imediat! Observatorul continuă transmiterea semnalelor, Încrucișând steagurile roșii În dreptul pieptului și coborându-le vertical. - Cum? Cuceritorii transmit atitudinea de non-combat? Brațele jos, armele În teacă? E real? - Se pare că da, commandante... Observatorii Cuceritorilor au intrat În dialog prin steaguri cu observatorul nostru. Girolamo a considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sonore de semnalizare. Ordon tăcere totală. Din acest moment, mecanismul Apărătorilor funcționează singur, fiindcă e alcătuit din oameni inteligenți și antrenați, care știu să evalueze situația din teren și mai știu ce aștept de la ei. Giuliano, semnalizează „tăcere absolută”. Giuliano Încrucișă brațele. Observatorul transmise ultimul ordin al comandantului, Încrucișând steagurile. Tăcere absolută. Câteva secunde, care părură ceasuri Întregi, nu se auzi decât ritmul marșului ienicerilor, apropiindu-se primejdios de linia Apărătorilor. Pe creasta opusă, Mihaloglu Își reglă neliniștit luneta. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
moment, mecanismul Apărătorilor funcționează singur, fiindcă e alcătuit din oameni inteligenți și antrenați, care știu să evalueze situația din teren și mai știu ce aștept de la ei. Giuliano, semnalizează „tăcere absolută”. Giuliano Încrucișă brațele. Observatorul transmise ultimul ordin al comandantului, Încrucișând steagurile. Tăcere absolută. Câteva secunde, care părură ceasuri Întregi, nu se auzi decât ritmul marșului ienicerilor, apropiindu-se primejdios de linia Apărătorilor. Pe creasta opusă, Mihaloglu Își reglă neliniștit luneta. În mod cu totul neașteptat, cea mai rapidă reacție fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi spuse apoi lui Angelo, care urmărise totul fără să spună nimic. Avem multe de vorbit. Cei doi salutară garda moldoveană și linia căpitanilor italieni, apoi urcară scările care dădeau spre sala tronului și spre spătăria mică. În urma lor, străjile Încrucișară halebardele. Era o convorbire la care nimeni nu avea acces. 5 mai 1476, Albești, Moldova Mitruț deschise ușa cu sfială. Înainte de a pleca să scoată herghelia pe pajiștea de pe malul Jijiei, domnița Erina Îi poruncise să vegheze somnul căpitanului Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acum 1.500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici, vioi, și gâtul gros. Mâinile harnice le ținea bine încrucișate pe pântece. Fetele, mai sfioase, le împleticeau stângaci, urâțele și sperioase de a se vedea "închipuite pe pînză"; fratele defunct părea ofticos. Mini ar fi vrut să întrebe de portretul doamnei Calliope și de pianul de la moșie, dar nu cuteză
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i sugerează că dacă nu mai vrea război și nu vrea nici să se întoarcă la orgiile, trădările și asasinatele de la Delhi, ar trebui să-și întemeieze propriul său regat. Planul i s-a părut interesant și astfel (cu degetele încrucișate), Ala-U-din Khan a început prin a șterge de pe fața pământului coliba sfântului, numind locul Fatehpur („orașul izbândei“) și s-a autoproclamat Nabab. Primul secol al Fatehpurului a fost destul de tulburat. Ținutul avea o poziție nefericită, pe drumul invaziei din Afganistan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ferm pe podea. Cel mai important este să vă țineți picioarele pe podea, pentru că împreună acționăm ca o baterie, care se încarcă de energie psihică. Picioarele pe podea fac legătura cu pământul. Așadar, nu le ridicați, vă rog. Nu le încrucișați, nu le ridicați. Este foarte important. Puteți vorbi dacă vreți, dar dacă vreun spirit vi se adresează prin intermediul meu, vă recomand să fiți politicoși. Nu cred că avem printre noi persoane care să-mi ia vorbele în derâdere, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deosebit. Tânăra sa soție înflorea. Părea un izvor de energie. Era o ființă care pulsa de viață, dar care îl nega. Era a lui de drept. Era imposibil. Imposibil. Gelozia lui deveni un fel de ființă vie. Europenii s-au încrucișat cu fiecare rasă umană cunoscută pe parcursul cuceririi lumii. Încrucișarea între rase, a dus la o masă inexplicabilă de oameni amestecați, cum se întâmplă cu câinii din stradă sau pisicile de pe acoperișuri. Fututul. Rostește cuvântul cu gura ta roșie. Cu buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
băiete? — Sincer, nu știu, domnule. Pagină separată La Londra, străzile sunt pavate cu aur - lumina electrică reflectată pe dalele ude. Trecătorii lasă urme puternice în urmă, aminitirea fulgurantă a impermeabilelor și picioare stropite care se grăbesc. În piața Piccadilly se încrucișează puteri moderne, cu un scop bine determinat, ca acela al mașinilor într-o fabrică și chiar și porumbeii grași, cenușii, asemănători șobolanilor. Par să capete un aer imperial și spectaculos, o esență porumbelică, care le potențează mersul țanțoș și curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din Chopham. Tutorele lui Jonathan i-a spus că ar avea o înclinație gravitațională spre astfel de locuri. A fost asigurat că Chopham Hall va avea efectul unei cure asupra băiatului. Revine asupra orhideelor sale explicându-i intenția de a încrucișa anumite specii de Cattleya. Rezultatul îl va prezenta la Kew. Hibridul se va numi C. Haldaniensis sau poate C. Emiline, după numele unei fete pe care a cunoscut-o la Oxford. Când pronunță numele universității, revine la subiectul educației lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
semnul că ești un bărbat cult. Va trebui să le înfrunți înțepăturile cu stoicism, crede-mă că este pentru binele tău. E adevărat că albinele din grădină transferă polenul fără a face deosebire între flori, însă n-o să găsim dalia încrucișată cu delfinium sau geranium cu gențiana. De ce? Pentru că sunt atât de diferite în esența lor. La fel și băieții. Fiecare are felul său de a fi, iar ție, domnule Bridgeman, ți se potrivește istoria. Fără doar și poate, ca observatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este începutul verii, diminețile la Oxford sunt umede și pentru că domnul Bridgeman a crescut la tropice, simte că-i este frig. Willis a aprins focul în birou și el se apropie, târându-și picioarele, să stea la foc, cu brațele încrucișate țâfnos peste halat. Valetul său face zgomot cu cănile și bolurile de apă și treptat domnul Bridgeman este convins să se bărbierească și să se îmbrace. Pe la opt fără cinci este așezat, cu privirea încă încețoșată, la masa rotundă acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unor tineri angajați într-o discuție, de fapt o comparație despre meritele de tragedian ale lui Middleton și Marlowe. Sunt îmbrăcați la fel, în pantaloni gri de flanelă, cămăși deschise la culoare, veste și jachete de tweed. Își țin picioarele încrucișate elegant. Trag cu intermitență din pipele de lemn, pe care le folosesc pentru a sublinia punctele importante ale dezbaterii. Un observator întâmplător ar avea probleme să-i deosebească. Un expert, pe de altă parte, ar observa unele trăsături care deosebesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le obțin aici sunt derizorii. Dacă le-am arăta cum să cultive pământul și i-am muta pe soluri mai bune, cine știe, poate în douăzeci de ani ar putea cultiva recolte pentru export. Nu este imposibil. Dacă și-ar încrucișa caprele cu rase europene le-ar crește greutatea. Ar obține lapte mai mult. — Chiar trebuie să vorbești de capre? oftează Gittens. Dacă n-o să mai văd capră în viața mea, tot nu va fi de ajuns. — Din întâmplare, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a unui fulgurant ferăstrău de senzații de-a lungul întregului trup...". - Mai ai de trăit încă cinci secunde, începu să rostească pe tonul tehnic ai comenzii unei lansări spațiale Zeul Vitezei, în timp ce raze detectoare, unele policrome, și altele invizibile se încrucișau avide pe corpul lui Homer. "Vocea umană", care reproducea glasul interior al omului crucificat pe brațele metalice, nu mai avea nimic dintr-o voce umană: era ca o bandă magnetică desfășurată vertiginos. Dacă ar fi fost încetinită, ar fi ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
toate relele care se petrec sub soare. 4. Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt. 5. Nebunul își încrucișează mîinile, și își mănîncă însăși carnea lui. 6. Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă și goană după vînt. 7. Am mai văzut o altă deșertăciune sub soare. 8. Un om este singur singurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
spre stânga și spre dreapta. Ochi strălucitori, în formă de migdală, cu o singură pleoapă, piele fină, nas drept, gură superbă și trup zvelt. În mod sigur hainele sunt cele care ți-au diminuat frumusețea. Lăsând lumânarea jos, Fann își încrucișează brațele. Se plimbă încoace și încolo prin cameră, ca un greier în borcan înaintea unei lupte. — Doar n-o să arăți așa atunci când vei intra în Orașul Interzis, Orhideea. Își pune mâinile pe umerii mei și zice: Haide, lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
furișai către dânsa o ochire. Tot trupul ei se zgudui atunci ca o mimoză. În zadar m-am străduit să refac vechile legături. Insistențele mele o făceau să roșească. Schimbă locul așa fel încît privirile să nu ni se mai încrucișeze. Eram zdrobit, gelos, plin de orgolii; înțelesei că sînt părăsit. După ce furia mi s-a potolit, nu m-am putut dumeri ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
teren. Ultima oară trecuse pe la școală în urmă cu două săptămîni ca să iscălească condica. În tot acest răstimp își adusese lemne din pădure dar, în dreptul său, directoarea nota cu consecvență: „Muncă de lămurire pentru GAC”. Într-o dimineață m-am încrucișat prin burniță cu domnișoara Cornelia care era însoțită de un bărbat sprințar și subțiratic, cu figura șoltică. Domnișoara făcu prezentările: în sfîrșit îl cunoșteam pe Costică. Cu trăsături de maimuțică, bot ieșit și ochii înfundați, capabili de o expresie concentrată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]