2,268 matches
-
pe ce să-ți lichefieze meningele. Nu domnul Aguilar a fost cel care m-a bătut. A fost Tomás. — Tomás? Prietenul dumitale, inventatorul? Am Încuviințat. — Vei fi făcut dumneata ceva. — Bea a fugit de-acasă... am Început eu. Fermín se Încruntă. — Continuă. — E Însărcinată. Fermín se uita la mine năucit. În sfîrșit, expresia lui era impenetrabilă și severă. Nu mă privi așa, Fermín, pentru Dumnezeu. — Ce vrei să fac? Să Împart țigări de foi? Am Încercat să mă ridic, Însă durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să vă deposedăm, asta-i cuvântul potrivit, de răul care sălășluiește În afara dumneavoastră...” De jos, gemetele se Întețiră... Apoi o cămașă de noapte se Înălță, fâlfâind din brațe, de sub scaunul său. Noimann privea Înmărmurit la această apariție. Chiar și ginecologul, Încruntându-și sprâncenele stufoase, privi nedumerit În jur, uitând pentru o clipă de sulul de tifon, acoperit cu inscripții ciudate, pe care Îl ținea În mâini. „A sosit clipa”, exclamă el, pornind În urma arătării. Cămașa de noapte făcu un ocol deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fața de ciudatul personaj. Ochii săi albaștri se oglindiră pentru o clipă În ochii celuilalt. Un damf de alcool amestecat cu parfum ieftin Îi gâdilă nările. „Cu ce drept vă băgați nasul În viața mea intimă?” răbufni el. Piciorul se Încruntă. Fața sa capătă o expresie nedumerită. „Cum de ce?!” făcu el. „Și eu sunt una din obsesii... La drept vorbind, eu ar trebui să vă Întreb de ce nu mă lăsați În pace! Dacă n-ați fi fost dumneavoastră În criză, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sa și mai ales bărbia În formă de pară aminteau de Satanovski. Apucându-l de nasturele de la uniformă, Noimann Își lipi fața de ciudatul personaj. Din nou, un damf de alcool amestecat cu parfum ieftin Îi gâdilă nările. Piciorul se Încruntă. Chipul său capătă o expresie zeflemitoare. Stomatologul dădu să se apropie de dulap, dar piciorul Îi bară trecerea. „Încă un dop de Alexandrion”, spuse, „și apoi fiecare Își poate vedea de drumul lui...” Turnându-i coniac În păhărelul Întins, Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mort nu coincide aproape niciodată cu cea acordată lui de rudele de sânge, spre exemplu. Copilul ăsta trebuie urmărit mai de aproape. Acum Zare scrie cifra patru și se străduiește să dea impresia că-l scrie pe șase. Mușu privește Încruntat spre mâinile lui Zare. Profesorul spune: — În această vară am participat, Împreună cu alți profesori de istorie și cu specialiști În arheologie de la București, la dezgroparea unui tezaur aflat Într-un astfel de tumul În Dobrogea. Vă interesează să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care sosesc și momentul În care intră. Nu mi-ar reține numele dacă m-ar vedea În altă parte, departe de cordonul de catifea. Expresia tristă Îi reveni pe față și am observat cum i se Încrețea fruntea când se Încrunta, ceea ce-l făcea și mai drăgălaș. Oftă și am simțit dorința bizară de a-l Îmbrățișa. — Am așa o gură mare... Uită tot ce am spus. Chiar nu iau slujba atât de În serios, așa că n-ar trebui să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atins capacitatea maximă a avionului, Îmi spuse unul dintre ei. De obicei, Gulfstream Five poate suporta șase bagaje de mărime medie sau patru bagaje mari de persoană, dar oamenii ăștia au Întrecut mult limita. —Cât de mult? — Păi, spuse el, Încruntându-se, media la voi e de patru bagaje peste medie de persoană. O tipă are șapte, inclusiv o ladă atât de mare Încât a trebuit să aducem o macara din hangar ca s-o ridicăm la bord. Ce propui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
coborau din Bentley-ul pe care-l trimisesem să le aducă. —Bună, fetelor, am spus, destul de nepoliticos. Ne bucurăm cu toții atât de mult că ați reușit să ajungeți. Haideți Înăuntru și o să vă conduc eu. Le-am ghidat pe covorul roșu, Încruntându-mă printre flash-uri. Au pozat ca niște profesioniste pentru cele cincisprezece minute convenite, Împingându-și șoldurile Înainte, cuprinzându-se reciproc cu brațele și mergând relaxate pe tocurile lor argintii asortate, de doisprezece centimetri, apoi m-au urmat, trecând pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
priviri. Hangiul scrâșnea pur și simplu, dar a tăcut. Când hangița a așezat ulcica cu vin pe masă, lotrul i-a zâmbit deschis, iar ea i-a răspuns cu aceeași monedă. Faptul nu i-a scăpat hangiului. Drept urmare, s-a încruntat și, cu un glas ce semăna cu un sâsâit de gâscan, a trimis-o la bucătărie... Șerpoaica, însă, a mai zăbovit în fața lotrului preț de o clipită, timp în care i-a spus din priviri: „Mi-i dor de tine
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
legătura între barăcile anexă și clinică, cu o cabină staționată pe rampa de încărcare a crescătoriei de pui. Hai să mergem în biroul tău. Am câteva întrebări despre o femeie care știu sigur că ți-a fost pacientă. Lux se încruntă și se apucă să-și curețe unghiile cu un bisturiu. — Nu divulg niciodată informații confidențiale despre pacienții mei. Știi doar. E și motivul principal pentru care tu și domnul Hughes vă folosiți exclusiv de serviciile mele. — Doar câteva întrebări, Terry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
râse, apoi arătă spre fotografia lui Audrey, fixându-l cu privirea pe Johnny Stomp. — Ar trebui s-o incluzi și pe ea în monolog. Frumoasa și Bestia. Lumea o să se prăpădească de râs. Nici o reacție din partea lui Johnny. Mickey se încruntă, ca și cum s-ar fi gândit la ideea lui. Buzz mai făcu o încercare: — Găsește-ți un tuciuriu să joace cu ea, să pretindă că și-o pune cu Audrey. Negroteii sunt întotdeauna buni de panaramă. Tot nimic. Mickey zise: — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a non-violenței. Am nevoie de cineva care să mă însoțească atunci când merg să-i curtez pe contribuabili. Cred că poți să ajuți la colectarea ajutoarelor pentru văduvele de la CCAA. Danny văzu în „văduvele de la CCAA” o aluzie personală și se încruntă, rănit brusc de amintirea Donnei Cantrell - iubirea lui fierbinte, înecată în fluviul Hudson. Claire spuse: — E vreo problemă, Ted? Norm Kostenz atinse brațul femeii, ca și cum ar fi vrut să-i spună „Chestii de bărbați”. Danny se strâmbă, căci durerile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci, cu gândul să îmbunez motanul care ne privea din ce în ce mai trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că urmează o poveste nu tocmai veselă, se încruntă Ioana. Aveam șase ani, Suzanne, unsprezece. Eu aveam o pisică adorabilă, de culoare gri, răspundea 40 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE la numele de Pufulon. Suzanne avea doi canari, Mimi și Pipsi, nevastă și bărbat, care se giugiuleau tot
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ne readuseră în cal dul învăluitor al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze ale secolului al XIX-lea, din perioada Belle Époque
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
porțiune mai mică sau mai mare decât prima oară. Și iarăși, la reflux, când pleca apa, lua pământul fărâmițat, lăsând uscatul cu alte adâncituri... și formând în felul acesta terasele! Clasa oftă admirativ, ușurată, convinsă că știusem. Dar profesorul se-ncruntă puțin și spuse cu vocea-i cavernoasă: ― Ia ascultă, domnule, ce mă tot duci pe mine cu: vine apa, pleacă apa? Știi, sau nu știi? ― Nu știu, don' profesor! ― Apăi, așa spune! râse profesorul amuzat. O fi interesantă teoria dumitale
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
asta, în fine, uite ce e, te-aș ruga să-mi faci o poezie! ― Să-ți fac o poezie?! Păi nu mă inspiri deloc! mă prefăcui eu a nu pricepe. Cum să-ți fac o poezie, așa, hodoronc-tronc? ― Ah! se-ncruntă el, mâhnit și jignit în același timp că nu-l înțelesesem, nu mie, sigur că n-ar avea nici un rost. Vreau să-mi faci o poezie pentru o fată... ― Așa! Pricep acum, îi răspunsei eu puțin iritat, să-ți fac
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la dreapta lui Alah. - Și cealaltă jumătate? - Cealaltă jumătate fuge spre sud, sperând să nu fie ajunsă din urmă de coșmarul numit Dracula... - Cine sunt acești oameni? Întrebă Vlad, arătând spre Cuceritori. Prizonieri? - Nu. Prieteni, ca și tine. Vlad se Încruntă și dădu un ordin unuia din cavalerii care Îl Însoțeau. Cavalerul Întoarse calul și porni spre armata care aștepta pe creste. - Astfel de prieteni nu sunt pe placul meu, mârâi Vlad. De aceea am să te scutesc de prezența lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ne-am întors de la moșie, urmă Lina, totul era la rost. - Fericită ființă care găsește că totul e la roșii. Despre rosturi!. Ce-ți fac finii? - și surâsul cel mai iscusit tivi buzele subțiri ale lui Nory. - Care fini? se încruntă Lina, strângând ochii miopi. - Nepoții! Progeniturile Elenei și a lui Mika-Le! Triumfătoare, Nory privi pe Mini încremenită, și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte, cercetă efectul cuvintelor ei aspra Linei. Efectul era puternic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cărturăreasă, unde te duci decis să nu dai nici un indiciu și de la prima întrebare spui tot, așa și Lina s-a mărturisit pe contul Lenorei. Doctorul a reținut, îndeosebi, că doamna Hallipa fusese foarte cochetă. Tot aci s-a cam încruntat. Declarase de la început tuturor, în contrazicere cu ceilalți doctori, că-și ia răspunderea vindecărei. Proasta de Eliza nu spusese nimănui că în ultimul timp Lenora nu mai vrea să se pieptene, să se îmbrace, că lăsa cu greutate chiar pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ofere copilului libertatea de a se juca, de a-și reface energiile pentru viitoarea săptămână de muncă. Cu mulți ani în urmă mi-a căzut în mână o cărțulie destinată părinților și educatorilor, cu un titlu interesant: De ce merg copiii încruntați la școală? Broșura semnala o realitate pe care o întâlnim în fiecare zi. Școlarii au suficiente motive să se îndrepte spre școală cu chipurile mohorâte. Părinții și bunicii sunt cei dintâi care știu ce îi determină pe copii să fie
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
dus la hakim, dar se trezește în camera chinezească, unde, ca și prima oară, Flowers îl aduce pe maiorul Privett-Clampe și închide ușa. Pran îl privește năucit din pat, maiorul se îndreaptă amețit spre el, rostește "Băiatul meu frumos!", se încruntă și cade beat pe podea. Se lasă o tăcere apăsătoare. Răsuflând ușurat, Pran își pierde cunoștința. Este trezit de fotograf, care scoate capul prin fantă și-i strigă să-i scoată pantalonii maiorului. Auzind zgomotul, maiorul se trezește și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Montează un aparat de fotografiat pe un trepied, la oarecare distanță, și-i face o serie de fotografii. Băiatul pare să respingă orice încercare de a fi fotografiat, iar Macfarlane trebuie să ridice glasul la el, să nu se mai încrunte atâta. În cele din urmă, se potolește. Prin vizorul aparatului, pielea sa albă ca marmura strălucește pe fundalul negru, de pânză. Nasul delicat și subțire, buzele tăioase i se par ciudat de pure. Incredibil de pure pentru o corcitură. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de reproducere o scobitoare acoperită de polen, luând-o cu binișorul, ca pe o balerină recalcitrantă. Pălăria galbenă cu borul lat este dată pe spate, lăsând să se vadă un scalp osos și o singură șuviță de păr cărunt. Este încruntat de-a lungul nasului sculptural și pare să nu observe sosirea lui Jonathan, fiind concentrat asupra a ceea ce face. Doar când se termină transferul de polen se îndreaptă de spate. Se întinde și își privește noul elev cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atât de diversificate. În timp ce toată lumea vrea să se facă observată, el este foarte atent să se integreze, dar atât. În această ultimă versiune despre sine, a încercat să pună în evidență tot ce este cinstit, adevărat și englezesc. Este văzut încruntându-se la nou, regretând declinul standardelor sociale. În literatură, este georgian, iar în politică, Tory. Vorbește foarte puțin despre familia sa, dar lasă să se înțeleagă că provine dintr-o veche familie de fermieri din Gloucestershire. Este, în orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și ascunzători din piele de zebră. Prezintă importanța eredității în formarea caracterului național, apoi se întreabă cu glas tare dacă Expoziția Imperială ar putea fi un prilej bun ca să studieze subiectul în continuare. În ce zi se duce? Ea se încruntă și spune că nu știe. Depinde de Selwyn, poetul. Apartamentul îi aparține mamei lui. Așa l-a cunoscut. Wembley, crede ea, este un loc ciudat pentru ca să ai ceva. N-a fost niciodată acolo. Nici vreun cunoscut al ei. El vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]