2,340 matches
-
îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci, cu gândul să îmbunez motanul care ne privea din ce în ce mai trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că urmează o poveste nu tocmai veselă, se încruntă Ioana. Aveam șase ani, Suzanne, unsprezece. Eu aveam o pisică adorabilă, de culoare gri, răspundea 40 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE la numele de Pufulon. Suzanne avea doi canari, Mimi și Pipsi, nevastă și bărbat, care se giugiuleau tot
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ne readuseră în cal dul învăluitor al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze ale secolului al XIX-lea, din perioada Belle Époque
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Pâcu. Doar știți și voi asta... Știm. Cum să nu știm, că te-ai măritat cu o fată din sat de la noi - l-a luat la vale Gheorghe Amnar. După aceste vorbe, Cotman s-a oprit din vorbire, privind cam încruntat la Gheorghe Amnar. Spune, Ioane! Nu te opri! - l-a îndemnat Hliboceanu. Păi am să spun eu, dar dacă mă opriți... Așa pățea și Pâcu și nu se mai supăra - a apreciat Hliboceanu. Da! Dar el avea luleaua și se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe marginea patului și a început să-l hrănească, ca pe copii... Când a terminat treaba, l-a mângâiat pe obrajii nebărbieriți, pe frunte și pe pleoapele închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite la el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a ieșit din cămăruță. După plecarea Măriuței, Hliboceanu a oftat adânc... Costache s-a apucat să curățe curtea crâșmei de nămeți. Abia spre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vor merge mâine la târg cu flăcăii iștia - a sărit Puicuță. Și eu o să le țin de urât cu pușca sub nas - s-a arătat gata și Mitruță. Lotrii făceau fețe-fețe. Se uitau unul la altul și amândoi la cărăușii încruntați din fața lor. Costache! Hai să-i ducem la locul lor, iar mâine în zori direcția poliție! Împreună cu mine vor merge Cotman, Mitruță și Puicuță. Restul au să stea pe capul tău până la întoarcerea noastră. Cu asemenea cai avem să ne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ne-ați tulburat tot sistemul. Luminile automatelor ar fi trebuit să se stingă din clipa în care tata a apăsat pe butoane. Asta a făcut când l-am chemat. Dar ele nu s-au stins! E nefiresc și, totuși (se încruntă mai tare), dacă ați fi fost unul dintre ei, cum ați fi trecut prin ușă? E posibil ca savanții ei să fi descoperit ființe umane care nu afectează energiile sensibile, iar dumneavoastră să fiți doar una dintre acestea, trimisă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
șmecherie! McAllister căscă ochii și apoi începu: - Ia ascultați-mă bine. Nu încercați să mă duceți cu zăhărelul. Dacă lucrurile ar fi chiar atât de simple, cum naiba v-aș putea fi de folos împotriva energiei Imperiului Isher? Tânărul se încruntă, negru la față, privindu-l aspru pe Dresley: - Vezi că vorbind de constrângere l-ai făcut să intre la bănuieli? întorcându-se către McAllister spuse: - Planul nostru vizează aplicarea energiei pe baza principiului pârghiilor și punctelor de sprijin. Dumneavoastră urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Costumul este complet echipat, așa că, atâta vreme cât îl porți, ai putea trăi și pe lună. - Ceea ce nu izbutesc să înțeleg, se plânse McAllister, este de ce trebuie să-I port. Am ajuns fără probleme aici, deși nu-l aveam pe mine. Se încruntă. Vorbele îi scăpaseră automat, dar deodată îi veni un gând salvator. - Numai o clipă, zise el, ce se întâmplă cu energia cu care sunt încărcat când mă aflu închis ca într-un borcan în costumul ăsta de protecție? Văzu, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
improvizație ciudată de sunete în aerul acela cald, dar proaspăt. Și Fara văzu că omul spusese adevărul. Arsenalul avea o fațadă de 12 m și ocupa centrul terenului verde, ca o grădină, al zgârcitului aceluia bătrân de Harris. Fara se încruntă. Deștepți sunt ăștia cu arsenale și magazine de arme că și-au ales tocmai proprietatea celui mai antipatizat individ din oraș, flatând sentimentele celorlalți. Dar iscusința lor vicleană făcea ca asigurarea eșecului acestei șmecherii să devină o chestiune vitală. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să vorbească; - Pentru vânătoare. Plauzibilitatea acestei afirmații îi împietri mintea. - Da, fără doar și poate, pentru vânătoare. Aici, mai spre nord, e un lac și... și..., dar nu mai izbuti să-și ducă minciuna mai departe. Se opri și se încruntă văzând cât de necinstit a fost. Nu era dispus să se adâncească mai departe în ezitări. Zise din nou doar atât: - Pentru vânătoare. Între timp, Fara își reveni. Nu-l putea suferi pe individ pentru că-l pusese într-o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Fara se strecură până la locuința polițistului și-i înmână o sută șaptezeci și cinci de unități monetare. Porni spre casă cu conștiința împăcată. A treia zi după aceste întâmplări, ușa atelierului său se deschise cu zgomot și intră un bărbat. Fara se încruntă când văzu cine e: Castler, un pierde-vară de prin oraș. Rânjea cu gura până la urechi: - Ia ascultă Fara, eu zic că poate chestia asta n-o să te lase rece. Azi a ieșit cineva din magazinul ăla de arme. Fara se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
urmă să mormăie țâfnos: - Și presupun că polițaiul l-a luat imediat pe sus, nu? De fapt nu presupunea câtuși de puțin una ca asta, dar, oricum, găsise un mijloc de a deschide conversația. - Nu era bărbat, ci fată. Fara încruntă din sprâncene. Nu-l încânta ideea de a face necazuri unor femei. Dar ce șmecheri erau și afurisiții ăștia! Auzi, domnule, să folosească o fată, exact așa cum recurseseră la serviciile unui bătrân ca vânzător. O viclenie care merita să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de informații, zise ea în cele din urmă. - Cum adică de informații? Ce fel de informații? - A, de toate: unde s-au născut oamenii, câți bani au, ce crime au comis sau comit. Bineînțeles, noi nu ne amestecăm. Cayle se încruntă la ea, pe de o parte nemulțumit, pe de alta fascinat. Nu avusese intenția să se lase abătut din drum, dar de ani de zile îl obsedaseră tot felul de întrebări privitoare la Arsenale. Și iată, în sfârșit, pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
regulă, am să-ți spun. În realitate, ne e tuturora rușine de ceea ce am făcut. Hedrock insistă: - Va să zică aveți și voi sentimentul că McAllister nu trebuia sacrificat? Cadron clătină din cap: - Nu, n-am vrut să spun chiar asta - se încruntă și mai tare. Presupun că metoda cea mai bună ar fi să-ți relatez toată povestea, bineînțeles pe scurt. După ce încheie, se așternură câteva momente de tăcere. - Crezi că McAllister mai trăiește? întrebă grav Hedrock. - A, da! Costumul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
coordonare. Munca era viața lui. Mai toate ceasurile de trezie și le petrecea la birou. Acum chemă Comandamentul Central al Forțelor Navale ale Arsenalelor și porunci să se trimită o navă de război ca protecție. Dar tot nu era mulțumit. Încruntându-se, trecu în revistă toate eventualitățile implicate de situația lui Lucy și, în cele din urmă, ceru dosarul ei secret. Peste două minute, prin sistemul de transport interspațial al Arsenalelor, îndepărtatul Centru de informații îi aduse placa sensibilă pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
necruțătoare, o civilizație care, doar în câteva săptămâni, îl despuiase de tot ce poseda. Cu un efort de voință își opri acest nou șuvoi de gânduri. Fața lui virilă se încreți când spuse: - Jude... judecătorul... Fara șovăi în privința numelui. Se încruntă din nou supărat pe sine însuși, apoi continuă... Judecătorul consideră că, pentru a mă reface, va trebui să... - Până ce ajungem la acest subiect, îl întrerupse bătrânul, aș vrea să te uiți la dosarul albastru pe care l-ai adus. - Dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
rugă zeilor săi intimi: "Dați-mi într-o bună zi o glumă ca să mă faceți să rid și un bărbat care să poată conduce treburile statului și care, pe deasupra, să mă și amuze. Ah, de-ar fi aici Del". Se încruntă supărată de calea pe care îi porniseră gândurile. Vărul ei, Prințul Del Curtin, dezaprobase atacul împotriva Arsenalelor. Ce șoc avusese când descoperise prima dată acest lucru! Și ce umilință, când toți tinerii din clica lui părăsiseră Palatul împreună cu el, refuzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în muncă și era alungat cu binecuvântările organizației. Dar Lucy reprezenta un contact-cheie, mai ales în vremurile acestea, de mare criză. Conflictul dintre îndatoririle ei față de magazine și situația personală nu trebuia lăsat să creeze probleme prea mari. Hedrock se încruntă din nou, încercând să rezolve dilema, apoi formă un număr de apel prin teleecran. Apăru fața lui Lucy și Hedrock îi spuse foarte serios: - Lucy, ți-am citit declarația și vreau să-ți mulțumesc pentru ajutorul acordat. Apreciem foarte exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
am pus foarte firesc mâna pe mâna ei design. — „Oi de pripas, încântătoare“... A chicotit și am profitat ca s-o pup discret pe gât. Și-a retras mâna. — Despre ce-ar fi vorba acolo? Ar fi vorba... (m-am încruntat ca să câștig timp). Ar fi vorba despre un cioban din satul meu din copilărie, a cărui poreclă era „Când mă uit, laba sucită“... M-a pus să repet. — „Când mă uit, laba sucită“. — De ce-l chema așa? îi fixam mâinile
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ofere copilului libertatea de a se juca, de a-și reface energiile pentru viitoarea săptămână de muncă. Cu mulți ani în urmă mi-a căzut în mână o cărțulie destinată părinților și educatorilor, cu un titlu interesant: De ce merg copiii încruntați la școală? Broșura semnala o realitate pe care o întâlnim în fiecare zi. Școlarii au suficiente motive să se îndrepte spre școală cu chipurile mohorâte. Părinții și bunicii sunt cei dintâi care știu ce îi determină pe copii să fie
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Îngropa creștinește ca pe copiii lui.Apoi Înălța o monastire spre pomenirea acelei bătălii și spre slava lui Dumnezeu. Dar turcii, că nu degeaba erau turci, veneau iarăși și mai mulți și mai porniți pe rele.Și atunci Ștefan iar Încrunta din sprânceană.Și nimeni nu cuteza să-l supere În acele momente. La curtea lui era un voinic lat În spate, cinstit și viteaz, curajos și neînfricat.Lui Ștefan Îi era tare drag pentru că feciorul avea o fire veselă și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
din joacă În joacă, cei doi copii ajunseră să se certe(așa sunt copiii).La un moment dat , fiul lui Traian i-a spus aniversatei: Nu ești decât o fată mândră și răzgâiată! Cei drept, cam așa era. Fata se Încruntă, strânse pumnii, Îl fulgeră cu privirea pe sub sprâncenele dese, se repezi la el, Îi smulse sabia și i-o aruncă În fântâna lângă care se aflau. Baiatul, care ținea la sabia lui, luă globul de aur al fetei și-l
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ziceam și eu ceva din filme, ca să intrăm în vorbă. Nu m-a băgat niciodată în seamă - privea tot timpul spre granița dintre sus și înainte. L-am invitat să mâncăm ceva la braserie - m-a ignorat. Râdea și se încrunta singur la ce spunea. Prin ’88, nici Cinemateca nu mă mai putea salva. Mă duceam rar, mă așezam și mă ridicam de pe scaunul rabatabil ca un automat, uneori eram atât de beat încât nu-mi mai aminteam ce film am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să-i sară muștarul de atâtea Întrebări, și Încă mai mult când văzu că interlocutorul lui schița un gest spre punga ce-i atârna de centură, dând de Înțeles că orice cuvânt util putea fi remunerat În mod convingător. Se Încruntă, Își răsuci mustața și Își sprijini mâna de pomoul spadei. — Uitați-vă bine la mine, domnia voastră, zise. Arăt eu a om care-și povestește viața cui vrei și nu vrei? Englezul Îl privi fix, cu mare atenție, și sfârși prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste nu voise să ia asupra sa. — Ne plictisești cu conștiința dumitale deplasată, căpitane. Pentru Întâia oară Îi spunea așa. Și era ironie În acest nou mod de a i se adresa, fapt care Îl făcu pe Alatriste să se Încrunte. Nu-i plăcea Întorsătura luată de discuție. — Mi-e indiferent dacă vă plictisește sau nu, replică el. Mie nu-mi place să asasinez prinți În necunoștință de cauză. Își răsuci mustața, prost dispus. Nici să fiu Înșelat și folosit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]