2,466 matches
-
acestui proces. 1.1. Scurtă istorie modernă a (in)securității informațiilortc "1.1. Scurtă istorie modernă a (in)securitĂȚii informațiilor" Investind în tehnică sume colosale, firește, oamenii au început să folosească metode adecvate de păstrare în camere speciale, cu uși încuiate prin sisteme sofisticate, bazate pe cifru, ferind, ca și până acum, noua avere de privirile curioșilor. S-a tratat, deci, tehnica de calcul ca și seifurile ce păstrau banii și bijuteriile de familie, uitându-se un amănunt foarte important, și
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Printre ele se află memoria omului, a calculatoarelor, suporturile media, benzile, discurile ș.a. Containerele pot fi incluse unul în altul, cum ar fi cazul documentelor incluse în dosare, la rândul lor incluse în bibliorafturi, acestea depuse în dulapuri și ele încuiate în birouri ș.a.m.d. În cazul suporturilor informatice, datele sunt păstrate în fișiere, ele fiind incluse în directoare. În lumea reală, a avea acces la o informație necesită trecerea peste anumite niveluri de protecție, poate în ordinea inversă a
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
realizate prin alte metode privind accesul în clădire. Ecusoanele trebuie să fie purtate prinse pe rever sau la gât. Sunt la modă ecusoanele inteligente, care oferă informații despre posesor de la distanță. Locurile care nu dispun de uși ce pot fi încuiate trebuie să aibă intrările supravegheate, iar o persoană, ofițer de serviciu, să răspundă de această operațiune, punându-i-se la dispoziție și un sistem de comunicație cu forțele de ordine. Cu același scop poate fi folosită și televiziunea cu circuit
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
a vandalilor. Sunt unele elemente care necesită însă o grijă deosebită. De exemplu, terminalele nu sunt la fel de importante ca și calculatorul central sau serverele sistemului. Echipamentele pot fi protejate împotriva modificării lor astfel: • Birourile ce conțin hardware trebuie să fie încuiate, sigilate cu benzi de hârtie sau cu plumb. Sigiliile vor fi verificate periodic pentru depistarea accesului neautorizat. Cele mai moderne sigilii sunt cele holografice care conțin imagini unice, imposibil de recreat. • Echipamentele trebuie să fie, pe cât posibil, mai dispersate, îndeosebi
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
textura Evangheliilor, subîntinde imnografia Bisericii. Ca un freamăt abia recunoscut, lumina Învierii pătrunde cele mai întunecate și mai grele ceasuri ale Patimii Domnului. Într-un moment paroxistic al procesiunii Crucii, la utrenia Vinerii Mari, preotul vorbește cu „Cel care a încuiat adâncul, dar S-a văzut mort”, rostind cu îndrăzneală cuvintele: „Închinămu-ne Patimilor Tale, Hristoase, arată-ne nouă și slăvita Ta Înviere”. Oricât de solemnă ar fi simbolica răstignirii, în actul comemorării se ivește un moment de anticipație. Învierea nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
șase sau opt luni. Articulația încheieturii dă mâinii flexibilitatea necesară apucării. Când deschidem încheieturile spre exterior, deschidem propriul univers mental. Și atunci când ne închidem mental, tot încheieturile traduc fenomenul, prin închiderea lor. Expresiile „a avea mintea deschisă” și „a fi încuiat”, „a fi flexibil” și „a fi rigid” sunt metafore pe care încheieturile mâinilor noastre le traduc cu o precizie de metronom. (în casetă) Siguranța Madonnei Datorită asemănărilor fizice, farmecul Madonnei a fost comparat de multe ori cu cel al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
acolo încă din vremea Războiului Civil, din care scăpase într-o stare jalnică. ș...ț Am apăsat clanța și am intrat într-o cameră mică și îngustă, cu două ferestre. O măsuță murdară pentru mașina de scris. Pe pereți, casete încuiate cu monede care-și pierduseră lustrul, având sub ele etichete îngălbenite, scrise la mașină. Nici o perdea la fereastră. Un covor gri de praf, atât de jerpelit, încât nu observai rupturile decât dacă te împiedicai în ele. Nu poate trece neobservată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
negre, scorojite: Philip Marlowe... Birou de cercetări. O ușă destul de jalnică, la capătul unui coridor la fel de jalnic, în genul de clădire ce fusese nouă pe vremea când camerele de baie îmbrăcate complet în faianță au constituit baza civilizației. Ușa e încuiată, alături însă e o alta, cu același anunț, dar neîncuiată. Intrați - înăuntru nu-s decât eu și o muscă mare, albastră. Dacă sunteți însă din Manhattan, statul Kansas, vedeți-vă mai bine de treabă. Un început de două ori imprudent
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că le-au mai rămas câțiva gentlemeni, deși nu sunt sigur că au să ți-i dea pe mână, i-am răspuns și am închis telefonul. Era un prim pas în direcția bună, dar insuficient. Ar fi trebuit să fi încuiat ușa și să mă fi ascuns sub birou”). El încearcă - fără succes - să iasă din încurcătură refuzând orice compromis cu haita de „scorpioni” care-l pândesc la fiecare răspântie. Una din performanțele remarcabile ale lui Chandler - de fapt, un risc
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dar cu atât mai stânjenitor, cu servitorul (căruia îi atrage, înțepat, atenția că „Doamna Marlowe nu e madam. E doamna Marlowe”). Mai aflăm, în fine, că Marlowe nu are de gând să rămână prizonierul coliviei de aur unde l-a încuiat Linda, că intenționează să-și continue meseria de detectiv particular, că-și apără proverbiala independență, riscând chiar să fie împușcat de oamenii lui Manny Lipshultz, și că, în general, e prea năzuros pentru a cuceri simpatia cititorului așa cum o făcea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
climat favorabil calității serviciilor de reabilitare psihosocială a deținutelor. Munca trebuie să constituie (reprezinte) unul dintre factorii de bază ai remodelării și socializării progresive a deținuților. Deținuții nu pot fi lăsați de capul lor săptămâni, posibil luni de-a rândul, încuiați în celulele lor, indiferent cât de bune ar fi condițiile materiale în interiorul celulelor. O persoană căreia i se interzice mișcarea devine un puternic simbol al neputinței, al handicapului și durerii. Un program de activități echilibrat, satisfăcător (muncă, educație, sport etc.
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
abătut În poală, la caseta cu termometrul). Mama se ridică de pe canapea. Se Îndreaptă spre scară, ținându-și o mână la frunte, iar posibilitatea apariției mele pare din ce În ce mai Îndepărtată. Acum tata se ridică să Își facă rondul, stingând luminile și Încuind ușile. Pornește În sus pe scări și din nou apare o speranță pentru mine. Sincronizarea trebuia să fie respectată Întocmai pentru ca eu să devin persoana care sunt. Dacă Întârzii actul cu o oră, se schimbă configurația genelor. Mai erau destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încurajări. Își sărutase la plecare soția, pe Toukhie, și fiicele, Rose și Anita, și Îi bătuse prietenește pe spate pe fii săi, Karekin și Stepan, arătând spre tabla de șah și spunând, cu prefăcută seriozitate: ― Să nu mișcați piesele alea. Încuie ușa de intrare după el, verificând-o cu umărul, și o pornise-n jos, pe strada Suyane, pe lângă prăvăliile Închise și geamurile cu obloanele trase din cartierul armenesc. Se opri În fața brutăriei lui Berberian, Întrebându-se dacă Charles Berberian Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
băiat, te omor. ― O fată cu care o să te cerți. ― O fată cu care pot să vorbesc. ― Un fiu pe care o să-l iubești. Balansul lingurii deveni mai amplu. ― E... e... ― Ce? ― Să Începi să pui bani deoparte. ― Da? ― Să Încui ferestrele. ― Da? Chiar e? ― Pregătește-te să te cerți. ― Vrei să spui că-i...? ― Da. E fată. În mod sigur. ― O, slavă Domnului! ...Și un dulap din perete e golit. Și pereții sunt zugrăviți În alb pentru o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rasol de vită, bolurile cu sos și varză roșie, găluștele mari cât mingile de softball. Am vorbit despre Berlin și despre diferențele dintre țările europene. Julie mi-a spus o poveste din Barcelona, când ea și prietenul ei au rămas Încuiați În Parque Güell după program. Uite că Începe, mi-am zis eu. Fusese invocat primul fost iubit. În curând aveau să urmeze și ceilalți. Aveau să se alinieze În jurul mesei, prezentându-și lacunele, relatându-și patimile, arătându-și inimile Înșelătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spus eu, trecând dintr-o dată În defensivă. ― Nu crezi? ― Nu. ― Bine atunci, reginuțo. Tu știi mai bine. Dar acuzația lui Marius mă deranja. După aceea am Început să-l urmăresc pe tatăl meu cu mai multă atenție. Am observat cum Încuia Întotdeauna ușile de la mașină când treceam prin cartierul negrilor. L-am auzit În sufragerie duminica: ― N-au grijă de proprietățile lor. Lasă totul să se ducă dracului. Săptămâna următoare, când Lefty m-a dus la bufet, am conștientizat mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noastră, puteam să uităm de sufragerie și să stăm pe alee În fiecare seară. Milton a pornit motorul. Cu schimbătorul de viteze În poziția de parcare, ne-a arătat minunile. A deschis și a Închis geamurile, apăsând un buton. A Încuiat ușile, apăsând un altul. Cu un bâzâit, și-a mișcat scaunul șoferului În față, apoi și l-a aplecat pe spate până când i-am văzut mătreața de pe umeri. Când, În sfârșit, a băgat mașina În viteză, eram deja cu toții ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să... să... ― Mama! ―...să-l țină! Un țipăt isteric. Piciorușe de doisprezece ani alergând În sus pe scări În timp ce Tessie striga: ― Ia nu mai face atâta circ, Callie. Dacă vrei tu, cumpărăm un sutien. Sus, În camera mea, după ce am Încuiat ușa, mi-am scos cămașa În fața oglinzii și am văzut... că mama avea dreptate. Nimic! Nu era nimic acolo care ar fi putut să țină ceva. Așa că am izbucnit În lacrimi, de frustrare și de ciudă. În seara aceea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
probleme cu somnul. Îmi Înfășuram picioarele În pături electrice, zâmbind la durerea care mă cuprindea. Pentru că, o dată cu noua mea Înălțime, se mai Întâmpla, În cele din urmă, ceva. Începea să-mi apară păr acolo unde trebuia. În fiecare seară, după ce Încuiam ușa de la camera mea, Îmi Îndreptam lampa de la birou unde trebuia și Începeam să număr firele. Într-o săptămână erau trei, În următoarea șase, două săptămâni mai târziu șaptesprezece. Fiind În al nouălea cer, Într-o zi mi-am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alegeam pe cea din mijloc. Ca și celelalte, era din marmură. Marmură gri de New England, de cinci centimetri grosime, extrasă din carieră În secolul al nouăsprezecelea și plină de fosile vechi de milioane de ani. Închideam ușa și o Încuiam. Luam o folie de protecție din suportul de pe perete și o puneam pe scaunul de la toaletă. Protejată de microbi, Îmi dădeam jos chiloții, Îmi ridicam fusta scoțiană și mă așezam. Imediat simțeam cum corpul mi se relaxează, cum mădularele mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atârnat pantalonii pe umerașe. Mi-am dus trusa de toaletă În baie și am pus-o pe poliță. Îmi adusesem luciu de buze și parfum. Nu eram sigură dacă ieșiseră din uz sau nu. Am Închis ușa de la baie, am Încuiat-o și m-am aplecat spre oglindă ca să-mi examinez chipul de aproape. Două fire Întunecate, Încă scurte, se vedeau deasupra buzei mele de sus. Mi-am scos penseta din trusă și le-am smuls. Mi-au dat lacrimile. Hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al mesei imense și vru să aprindă lustra puternic împodobită. Nereușind, căci nu era curent electric, mai înjură de câteva ori și se așeză înapoi. Nu avem curent electric deoarece tabloul și întrerupătorul general se află la subsol și e încuiat, iar singura cheie se afla la paznic. Și paznicul nu e. Asta ar fi o problemă, zisei eu. Mai avem multe de rezolvat și puțin timp în care să le dăm de capăt. V-am chemat pentru că fiecare dintre voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unde au intrat. Au fost urmați de o mare parte din grupul șefilor de clasă, cei care au fost luați și târâți de omul cu privirea stranie și de cei câțiva Gardieni care au primit ordine specifice din partea sa. Au încuiat ușile masive din lemn cu mijloc de plumb și au rămas în securitatea temporară dată de interiorul liceului. Câțiva șefi de clasă au reușit să scape de mâinile Gardienilor. Li s-a format o gardă protectoare și au fost escortați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care era uluită... — Charlotte? — O menajeră tînără care venea la domnișoara Lange În fiecare dimineață, la nouă, să facă ordine În camere. Vine cu bicicleta dintr-un sat aflat la vreo zece kilometri și e cam naivă. „Toate ușile sînt Încuiate”, le-a spus ea soților Maleski. De obicei, cînd sosea, ușile și ferestrele de la parter erau deschise, pentru că domnișoara Lange spunea tot timpul că n-avea aer. „N-ai cheia? — Nu. Dacă nu-i aici, mai bine plec...” Maleski a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
a sunat la poliție, de la același bar de unde soția lui ia cafea. Asta e aproape tot. Locotenentul de poliție din Vichy a sosit curînd cu un lăcătuș. Cheia de la ușa salonului lipsea. Celelalte uși — de la bucătărie și de la dormitor — erau Încuiate pe dinăuntru, cu cheia În broască. În acest salon, exact aici, pe marginea covorului, Hélène Lange zăcea, chircită, și nu arăta deloc frumos, pentru că fusese sugrumată. Încă avea pe ea rochia mov, dar Își scosese șalul și pălăria, găsite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]