1,441 matches
-
sânge, dar sângele nu mai curgea din răni, iar bandajul se transformase într-o crustă tare, lipită de piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore, înainte de a se încumeta să schițeze gestul de a-și atinge rana. Mai apoi, reuși să se târâie cu greu până la ploscă, bău pe săturate și adormi din nou. Cât timp zăcu între viață și moarte, între trezie și inconștiență sau între vis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oficiu’ ăsta cât de mult l-a chinuit nevastă-sa și că l-a părăsit și uite-l că și-a luat și el lumea-n cap. Adevăru’ e că toată povestea asta m-a descurajat, nu m-aș mai încumeta așa ușor... — Scuză-mă, că vă știu că erați cei mai buni prieteni, da’ băiatu’ ăla era nerod tare după cum îl vedeam io și după cum a și dovedit-o. Scuză-mă, cum să fi ținut o femeie lângă el dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zidurile. Între munți domnește Șah Rud, poreclit „râul nebun”, care primăvara, la topirea zăpezilor de pe Elburz, se umflă și se năpustește la vale, smulgând, În trecere, copaci și pietre. Nenorocire celui care Îndrăznește să se apropie, nenorocire armatei care se Încumetă să-și Înalțe tabăra pe malurile lui! Din râu și din lacuri se ridică, În fiecare seară, o pâclă groasă, pufoasă, care escaladează povârnișul, apoi se oprește, pe jumătate amețită. Pentru cei care ajung acolo, castelul Alamut arată atunci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lemn de culoare închisă. În Italia barurile erau luminoase și strâmte, la tejghea bărbații stăteau în picioare, beau repede și plecau. Aici, în America, era limpede că oamenii aveau o problemă dacă intră în timpul zilei în bar și, când se încumetau, o făceau cu capul tras între umeri, de parcă s-ar fi ascuns. Apoi, dacă tot izbutiseră să ajungă acolo, rămâneau cât mai mult. Asemenea baruri puteai să vezi și în filmele western, cele cu John Wayne. El pășea în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și am privit de zeci de ori înapoi. Când am ajuns în dreptul mașinii, am stat să mă uit iarăși și iarăși în stânga și în dreapta și numai după ce m-am convins că nu e țipenie de om pe stradă, m-am încumetat s-o traversez și să mă urc în mașină. Cu spinarea încovoiată, burta suptă și fundul tras înăuntru, alergam cât puteam de repede. Nu îndeajuns de repede pe cât mă îmboldea frica mea, asta pot să vă spun. Domnul inginer, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gâfâit. „America. America e undeva dincolo de lună”, a adăugat tata. „Până acum am crezut că noi ne aflăm acolo. Dincolo de orice. Noi”, a spus bunicul. Nimeni n-a mai avut nimic de zis, multă vreme. Într-un târziu, s-a încumetat mătușa: „Marius, povestește-ne și ceva despre Italia. Poate că acolo se poate trăi mai ușor.” Sorin, care între timp ațipise, s-a trezit brusc la cuvântul Italia. „Ah, Italia, asta e altă poveste”, s-a însuflețit tata. Ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
negru. Coroanele copacilor se răsfirau acoperind totul, și pe jucătorii de șah aplecați peste mesele de beton, și pe cei adunați grămadă în jurul lor. Jucătorii de șah erau mai fideli parcului decât mine. Oameni bătrâni, aveau timp. Eu nu mă încumetam să mă apropii de jucători, eram încă prea tânăr. Treceam pe lângă ei privindu-i de la distanță și o luam la dreapta, intrând pe o cărăruie îngustă. După un pâlc des de copaci venea terenul mare de joacă, adâncit ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Medicină din cadrul universității T½dai și într-o bună zi o să preia el activitățile spitalului. Este o familie perfectă. Nagasawa avea întotdeauna mulți bani în buzunar și se comporta excelent. Toată lumea îl trata cu respect și nici măcar șeful căminului nu se încumeta să-i reproșeze ceva. Dacă Nagasawa ruga pe cineva să facă ceva, persoana respectivă făcea tot ce i se cerea. Se pare că Nagasawa avea darul înnăscut de a atrage lumea, de a-i face pe cei din jur să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
termini facultatea? — Chiar, ce ai de gând? l-am întrebat eu. — Păi ce poate să facă un absolvent de pictură? zise el, dând din cap și mestecând. Mai nimic. Dacă stau și mă gândesc bine, nu sunt mulți care se încumetă să facă pictură în ulei și oricum nu faci așa ceva ca să-ți câștigi existența. Ea mă bate la cap să mă întorc la Nagasaki și să lucrez ca profesor. Ea o să fie profesoară de limba engleză. — Am impresia că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întruchipeze standardul de femeie frumoasă. Iar în seara asta, amețită de șampanie și admirată de toți bărbații, parcă nici nu atinge pământul. Și, în plus, joacă un rol, ceea ce îi permite să facă lucruri la care altfel nu s-ar încumeta. Deși e supărat că nu-și găsește prietena - mai ales că bănuiește cu cine ar putea fi - Barney este un bărbat tipic, pe care nu are cum să nu-l flateze atenția acordată de o blondă superbă. Așadar, tușește, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Atunci partizanii urcau pe colinele mai Înalte. Și acolo, iarăși, ei erau cei care cunoșteau trecătorile, cotiturile, ascunzișurile. Iar fasciștii ieșeau să controleze câmpul. Dar În primăvara aceea ne aflam În preajma Eliberării. Aici Încă mai erau fasciști, dar nu se Încumetau să se Întoarcă În târg, pentru că mirosiseră ei că lovitura finală avea să nimerească pe-acolo, cum s-a și Întâmplat de fapt, către 25 aprilie. Cred că interveniseră niște acorduri, partizanii așteptau, nu voiau Înfruntarea, acum simțeau sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din coadă. De-abia în casă, în jurul unei farfurii cu sarmale umplute cu urdă, trimise de Maria, și a unei roți de cașcaval Bobâlna, șterpelită de la fabrică de Florica Zane (sigur o să-l plătim de trei ori cât face), mă încumet să-i povestesc Sabinei cele întâmplate. Mă ascultă uimită. Doar din când în când își dă cu părerea: Doamne păzește! Mă miră înțelegerea de care dă dovadă. Desfacem și un bidonaș cu palincă de la taică-meu, să udăm sarmalele. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
existenței voastre, luminată de Flăcările din Exterior, ale Ideilor! Una la mână! Platon era de toate: și filozof, și fizician, și geometru. Doi la mână: procedurile divine sunt minunate. Sunt expeditive. La maximum. Cam cât ați zice Pater Noster! Țac-pac! Încumetați-vă, muriți și veți vedea! îi încurajează Bursucul. Dar, ca să vă citez, nu chiar acum, nu chiar imediat, că mai avem de lucru! Și dacă noi nu mai dorim, nici unul, ca să participăm la jocul vostru? Ei? Dacă vom refuza să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de Apoi, Timpul se oprește. Sau se retrage de peste tot. Istoria se mută în Eternitate. Mă-ntreb: când trăiești mult, extrem de mult și Dănuț privește în treacăt spre Îngerul tăcut și însingurat devii mai predispus să ierți? Cine s-ar încumeta, oare, ca să mărturisească asta? Frecții! reflectează Fratele, acoperindu-și cu palma, ochii obosiți. Fiindcă, din punctul nostru de vedere, omenesc, nu anduranța, nu durata, nu viața excesiv de lungă, pot să conteze. Contează chiar extincția, contează disoluția, exitus-ul, gongul recviemului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
două picioare, ș-apoi să zvârle din copite până tot l-a zdrobit pe bietul om de I-au scos pe cergă afară. Așa că nu-i chip să mai iasă dânsul cu sania, iar ceilalți vizitii nici unul nu s-ar încumeta să mâie iepele prea buiestre. Grigore era plictisit și pentru Ichim, dar mai cu seamă din pricina Nadinei care, fiind amatoare de iuțeală, nu ar fi mulțumită să o plimbe cu caii de purtare. Atunci logofătul Bumbu își dădu părerea că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i! făcu Antonel cu mândrie, arătîndu-i gologanii strânși în palmă. Doamna Dragoș a picat adineaori de la Pitești unde fusese să-și vadă soțul întemnițat. Până la Costești a venit cu trenul și de acolo, cum a putut. Nici o birjă nu se încumetă să plece la țară, de frică, deși învățătoreasa ar fi plătit bine. Se întorcea mai mâhnită de cum s-a dus. A stat toată ziua de luni pe la ușile domnilor, degeaba. Procurorul numai cu mare greutate a admis să-i lase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lor, îngurgitând cantități neobișnuite de cafea, încercând să tragă de timp și să se gândească la cu totul altceva decât la situația dificilă în care se aflau. În privința celor ce se întâmplau afară, pe acea lume înfricoșătoare, nu se mai încumetau să facă extrapolări prea îndrăznețe. Numai Ash părea relativ satisfăcut. Unicul său centru de interes pe moment privea condițiile mentale ale colegilor săi. Nu era chip să te relaxezi pe astronavă. Nostromo era un remorcher industrial, nu o navă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de unsoare. Scurgeri de lubrefianți de când hăul, se gândi, pe jumătate calmată. O navă de linie ar fi fost trimisă imediat la revizie dacă un inspector ar fi descoperit astfel de defecțiuni. Dar nimeni nu era destul de nebun ca să se încumete să coboare în calele lui Nostromo. Lubrefianții nu-i interesau pe membrii echipajului, care aveau destule pe cap. Ieșeau din pasarelă sau spațiile de locuit numai în împrejurări cu totul excepționale. Când vor ajunge la capăt cu bine, Ripley își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
voi putea informa autoritățile la debarcare despre ceea ce-i așteaptă și cum să procedeze împotriva acesteia. Distrugându-mă, riscați să duceți pe Pământ un flagel teribil. Se lăsă o liniște adâncă după aceste cuvinte funebre. În fine, Parker, primul, se încumetă să o întrerupă. ― Genul uman, în persoana Companiei, nu prea s-a sinchisit de noi. Noi ne vom încerca norocul împotriva entității. Noi știm cel puțin de ce parte este ea. (Se uită la Ripley.) Nici o nenorocire nu mă sperie dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fascina în aceeași măsură în care mă înspăimînta. Se afla tocmai în fundul curții, la vreo cincizeci de metri de casă, în capătul unei alei de cărămizi. Profilată în amurg, neagră pe cerul ca purpura, era sinistră. Doar la amiază mă încumetam să intru acolo. Deschideam ușa dând la o parte un ivăr primitiv din lemn și mă cutremuram de oroare: pe toți pereții vegheau păianjeni. Nemișcați, grași, cu corpul sferic și labele filiforme, lungi cât degetele mele, păianjeni de toate felurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui vlăjgan, fața oacheșă cu ochi frumoși, în cearcăne. Un strein, acest camarad al meu, cu care alergasem după atâtea fete și pierdusem atâtea nopți. Viața pe care o începusem mi se părea atât de sacră, încît nici nu mă încumetam să i-o destăinui. Îmi făgădui să mă viziteze într-o zi și își notă cu atenție adresa. ("Pentru vreun eventual mare împrumut", mă gândii eu.) Acasă îi găsii pe toți în sufragerie, luând ceaiul. Erau acolo și Mantu, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ghicisem altceva. Mă apropiai de fereastră și fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând cu multă luare-aminte ușa odăii mele și ușa, mai grea, a coridorului, ieșii în verandă. Nu mă încumetai să cobor în stradă, căci lumina felinarului era prea puternică. Fluierai din nou. ― Allan, Allan! mă auzii chemat din balcon. Îmi spunea întîia oară pe nume. Mă coborâi și o zării rezemată de balustradă, numai cu un șal pe umeri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu mi-ar fi dat să-i păstrez o scrisoare pe care, deși scrisă în bengaleză, o puteam descifra sau puteam ruga pe un prieten indian să mi-o traducă precis. Păstrez și acum acea scrisoare, deși nu m-am încumetat încă s-o citesc. Mă gândesc adesea ce adorator i-a trimis atunci florile, și de ce a mințit Maitreyi, spunând că primise buchetul de la o prietenă de școală care nu putuse veni... Au urmat apoi aceleași zile și aceleași nopți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
restul lumii are ceva împotriva lor. “Asta nu e adevarată! Asta e doar photoshop!” acestea sunt cuvintele unui individ ce se omoară pe sine însuși prin intermediul drogurilor de orice fel. Desigur, chiar dacă niciunul dintre dependenții de drog nu se va încumeta să creadă ce am zis, eu o scriu, dragii mei naivi uitați ce vă fac toate acele “Marijuana”, “Cocaina” și multe altele : apar note mici în activitatea școlară dar asta nu vă va opri... sănătatea va începe să se subrezească
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Danis Claudiu, Iancău Raluca Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2031]
-
în primul rând tehnicilor proiective: Din păcate, interpretarea corectă a unui test proiectiv solicită la fel de multă artă cât și știință, dacă nu chiar mai multă artă. Nimeni nu pune la îndoială rezultatele lui Miner, dar foarte puțină lume s-a încumetat să folosească scala sa proiectivă sau să facă replicări ale rezultatelor sale, în mare parte datorită validității de construct a MSCS și a absenței fidelității în măsurarea scorurilor acestuia. (Latham, 2007, p. 197) Principala critică adusă teoriei rolurilor vizează validitatea
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]