1,396 matches
-
lui Fran alunecă peste pântecele încă plat. Într-un fel, Henrietta avea dreptate. Obținuse ceea ce-și dorise cu disperare. Dar cum putea să accepte lucrul ăsta și să se bucure de el, când se întâmplase în împrejurări atât de încurcate? — Haide, Henrietta își dădu seama după tristețea din ochii prietenei sale că nu era convinsă încă, doar ești ziaristă. În epoca aceasta în a uterelor de închiriat și a clonării, trebuie să se poată afla și cine e tatăl unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-și mențină echilibrul, agățându-se unul de celălalt, însă fără prea mult succes. Fran fu izbită de gândul uluitor că așa ar fi putut fi și ea peste trei ani. Avea să aibă un copil. Oricât de complexă și de încurcată ar fi fost situația, avu revelația acelui adevăr minunat, binecuvântat. Avea să fie mamă. Porni înapoi spre Gara Liverpool, lăsându-și răgaz să cumpere câteva ziare. În comparație cu Woodbury, chioșcul de ziare de la intrarea în gară era ca un magazin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
locuiesc unde vezi și tu, și-mi câștig existența ghicind soarta oamenilor. Le mai scriu femeilor scrisorile de dragoste și le ascult necazurile. Sunt foarte dezgustat de Japonia de azi. Spune-mi, cum ți se pare Japonia actuală? Gaston zâmbi încurcat, zâmbet pe care și-l arbora când nu înțelegea întrebarea. După cum bine vezi, locuiesc în văgăuna asta, dar îți pot spune ce-i lipsește Japoniei de azi... încredere... încrederea în oameni. Politicienii și intelectualii sunt mai suspicioși decât vulpile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ce ești tu? — Nimic. — De unde vii? — Franța. Răspunsurile lui erau inconsistente precum vata de zahăr. — De ce... de ce-ai venit în Japonia? — Cu vaporul. Gaston confundase cuvântul „cum“ cu „de ce“. — Ticălosule! Te întreb de ce-ai venit? Gaston a zâmbit încurcat și nu a răspuns. — Nu ești actor, nu? Aha, asta era, deci! Omul acesta făcea doar pe prostul. În realitate era un om deștept, abil, care realiza tot ce se petrece în jurul lui. „Așa stau lucrurile, probabil“, gândi Endō. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că nu-l mai doare, l-a abordat direct: — Bara aceea de oțel te-a lovit? — Da. Gaston a dat din cap, dar a evitat să-l privească pe Takamori în ochi. — Ce făceai tu la șantierul acela? Era vădit încurcat, pentru că nu știa ce să răspundă. — Erai cu un asasin de profesie, pe nume Endō, nu-i așa, Gas? — Da. — Am fost tare îngrijorați din pricina ta. Ce noroc ai avut că ai scăpat de el! — Da. — Știai ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
superbi cînd dorm? șoptește Trish, Închizînd binișor ușa. Mergem amîndouă să vedem ce face Amy, care doarme și ea dusă. O pornim În jos pe coridor, către camera mea și a lui Dan, iar Trish se Întoarce către mine, părînd Încurcată. — Șșș, face ea și ne oprim locului să ascultăm. Ce ciudat. Aș putea să jur că se aude o conversație venind din camera voastră, se Încruntă Trish. — Da? Adică, știu că fiul meu e un geniu, dar asta n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mirat, apoi a întrebat: - Porcarule, din ce stirpe crezi că e preotul acesta? Bărbatul și-a trecut două degete groase și bătătorite între piele și cercul de fier pe care-l purta la gât și s-a uitat la mine încurcat. - Mi se pare, a spus înghițind în sec, că e cam din stirpea magistrului. Toți ochii s-au îndreptat spre mine. - Întreabă-l, i-am șoptit din nou lui Rotari, dacă i-a zis să fugă împreună cu el. Răspunsul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iertare. Ca și cum n-ar fi înțeles ce-i spuneam, m-a întrebat: - Cine sunt cei care te însoțesc? I-am explicat cine erau și i-am relatat în grabă ce se întâmplase după ultima și nefericita noastră întâlnire. Prietenii mei, încurcați, rămași mai la o parte din discreție, i-au făcut o mică plecăciune cu capul. Stăteam încă în genunchi și deja mă gândeam să plec, mânios și umilit, când mi-a trecut prin cap să stărui: - Tată, binevoiești să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în fântână, cu pâinișoare cu miere și susan. Tovarășii mei nu mai gustaseră felurile alea siriene și le-au găsit foarte bune. La un moment dat, Ariald, care se tot uita în jur curios nevoie-mare, și-a dres vocea și, încurcat, s-a adresat tatălui meu: - Evangrio, părinte al lui Stiliano, nu te superi dacă îți pun o întrebare, chiar dacă te cunosc de puțină vreme? - Nu, firește, a răspuns tatăl meu cu felul său liniștit de a vorbi. - Casa ducală, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fiecăruia, a spus: - Are vreo legătură tipul acesta cu Pietro? Sau cu Teodolinda? Dar acesta? De fiecare dată îmbrâncea pe câte unul dintre ei spre Teodelapio, care, la rândul lui, îi evita batjocoritor. Deși, bieții de ei, încercau să surâdă încurcați sau să-și ascundă spaima. - Ai văzut? Te-ai convins că nu mai am tutori! Vrei să-l vezi și pe ambasador? Chemați-l! Bărbatul a apărut imediat; văzându-l, am pălit și m-au trecut fiori reci. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tău de încredere mi-a îngăduit să cred că mai am un viitor. În noaptea asta am avut un vis. Deocamdată vreau să-l țin secret, dar te implor să-mi acorzi o favoare. I-am spus să se ridice, încurcat, și l-am poftit să-mi spună ce anume dorea. Mi-a spus să-l iau cu mine la Cividale, căci acolo îl menea visul. Nu l-am scutit de răutatea de a mă preface că trebuia să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
picioare; îl durea cumplit spinarea și greutatea sa la mers nu era cauzată, așa cum bănuisem, de statul exagerat în genunchi. S-a prins de mine, cu o grimasă de durere. - Du-mă până acasă, a șoptit. I-am oferit brațul, încurcat, deoarece prin acel gest îi întorceam spatele împăratului, și ne-am îndreptat spre ieșire. - Unde te pot găsi, medicule? a întrebat Heraclion. Fără să se oprească sau să se-ntoarcă cu fața, Garibaldo a răspuns: - Acolo unde deja m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-a podidit cu întrebări despre el și despre Gaila. La sfârșit mi-a spus: - Deși știi foarte bine să te prefaci, Stiliano, văd că ești surprins de acest interes stăruitor al meu. Uiți că tu mi l-ai recomandat? Încurcat, i-am răspuns: - Desigur, regina mea. Dar, dacă vrei să fiu sincer, mi se pare că tu ai mers cam departe și că ai un anumit plan. Întorcându-mi spatele ca să nu-i citesc gândurile pe față, a răspuns: - Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am întâlnit, spre marea mea surpriză, și cu Leupichi, care, reușind să scape din mâna avarilor, se întorsese acasă după un drum lung și anevoios. L-am întrebat dacă mai știa ceva despre soarta celorlalți, mai ales despre verișoarele Gailei; încurcat, mi-a spus că mai fugiseră și alți bărbați, dar despre femei și copii nu știa nimic, fiindcă stătuse ascuns în pădurea de la Campi Sacri două zile după plecarea avarilor. Nu știu dacă a mințit fiindcă îi era milă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
său aveam răspunsul pregătit: - L-am învățat tot ce mi-a stat în putință. Acum trebuie să se pregătească să devină rege, și doar un rege poate să-l ajute. În ceea ce-o privește pe Gaila, lucrurile erau mai încurcate. Nu eram pentru ea doar un prieten de nădejde, ci și confidentul, protectorul, mijlocitorul între caracterul ei sincer și perfidia mincinoasă de la curte. - Să hotărască ea, i-am propus lui Rotari. De îndată ce m-a văzut intrând, Gaila și-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a avut grijă să-i distreze pe toți copiii aceia, pe mamele lor insolente, astfel Încât familia Fioravanti să pară În același timp intangibilă și la Îndemână, elitiști și totuși milostivi, astfel Încât nimeni să nu se simtă exclus sau disprețuit - chestii Încurcate, arta de a Întreține relațiile publice, artă În care Maja devenise o adevărată maestră. Petrecerea Camillei a fost deosebit de reușită și se va dovedi o investiție utilă. Cine investește mult, cheltuiește puțin. Maja e grandioasă. Pur și simplu perfectă. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de mâncare, ca o noutate, eh? Benia a venit și el în fugă nu mult timp după aceea și ne-am aruncat unul în brațele celuilalt în patul nefăcut ca niște amanți tineri, grăbiți, abia trăgându-ne sufletul. După aceea, încurcați unul în hainele celuilalt, am dormit somnul flămând al iubiților reuniți. M-am trezit la un moment dat noaptea, speriată și zâmbind, închizând cu părere de rău ochii peste fericirea de a fi acasă. După ce m-am întors, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Îi adresă o strîmbătură În chip de scuză. - Atîtea lucruri se Înghesuie acum În mintea mea... Atîta timp cît ucigașul va fi liber, eu... Înțelegi? - Am să mă străduiesc... Numai de l-am găsi mai repede! RÎse sincer În fața aerului Încurcat al Mariei și Își redobîndi pe dată aerul zeflemitor. - Ești o femeie care ține la tradiții, nu e așa? - Păi... - Știi că, În poliție, există un obicei de la care nu ne sustragem niciodată... Ea se Încruntă bănuitoare, Întrebîndu-se În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rău cum am crezut. Oare chiar așa a zis Guy, că am rămas fără serviciu? Va trebui să-l sun și să aflu cât de grav e cu adevărat. Trag aer în piept adânc și-mi trec mâinile prin părul încurcat. Dumnezeule, am luat-o razna de tot ieri. Când îmi aduc aminte cum m-am purtat, cum am ieșit în fugă din birou, cum m-am suit în tren... mi se pare că n-am fost eu. Dacă soții Geiger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu te mai cobori la găinării decât dacă ești prea dobitoc. Spre sfârșit, a dat-o pe vorbe rostite În gând, dar nici chiar așa nu l-am Înțeles prea bine căci nimeni nu se gândise vreodată la asemenea lucruri Încurcate. - Spune-mi atunci ce trebuie să fac, i-am zis atunci lui Moru. - Pornește Într-acolo, Îmi arătă el cu mâna spre Miazăzi. Iar după ce ajungi la o apă cum n-ai mai văzut niciodată, ia-o pe urma soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
una care avea să fie mamă, la marginea unui tufiș des, cu frunze mărunte și cu mulți țepi. Bun Înțeles că am făcut ceea ce niciodată nu va suporta Îndeajuns de multe cuvinte, bune sau rele, frumoase sau urâte, simple sau Încurcate, uscate sau zemoase, rostite de Vindecători sau de șmecheri, spuse prea mult sau negrăite - totul degeaba, pentru că tu ești cel care o să trăiască ceea ce nici eu, nici Moru, nu bănuiam că va fi excesul cuvintelor față de cele de nespus. 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a vorbit În minte nu era Tatăl. Eram eu. Suntem vii pentru că am avut noroc, nu pentru că mi-ar fi ascultat Tatăl ruga. Se trase Îndărăt și clătină din cap. - Nu. Am auzit glasul acela ca tunetul și vorbele acelea Încurcate, ca un susur de ape limpezi. Nu putea să fie decât Tatăl. Și pe urmă, cum de-au venit femeile taman după ce l-ai strigat? - L-am strigat pe Tatăl numai pentru că-mi era frică, măi Enkim, măi! Uite! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sunt numai femei frumoase. - Și crezi că ucigașii ca mine n-au suflet? am Întrebat-o, amintindu-mi de Bodolona. - Enkim nu și-a văzut azi noapte de ale sufletului, mutule. Nu Încurca lucrurile mai mult decât sunt ele gata Încurcate. Zi-mi ce vrei. De ce ai venit la neamul femeilor? De ce ai Întrebat de Vindecătoare? Hai, că doar nu vrei să fiu eu cea care Începe să spună ce are de spus. N-aveam s-o scot la capăt nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
până la noi, ci și cea a vrăjmașilor tăi. - Of, of. Dupna ăsta e dintre cei ce-l ponegresc pe Tatăl? - Păi, Îl cam ponegrește, ce să facă, zise Gupal, Încurcat. Știi, cei din sângele lui Dupna au o poveste tare Încurcată. Sunt mii de ani de când a Început povestea lor și a Început, cum altfel, chiar cu Tatăl. După ce a ieșit din Ceața Adâncă Împreună cu puținii oameni pe care i-a scăpat, a dorit și el femeie. Omul, știi cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
GRUBI își iau fiecare câte o sticlă cu lapte și încep să bea; apoi își continuă lucrul.) MAJORDOMUL: Și eu, domnule, sunt fericit să vă știu. Iar acum, pentru exemplificare, să ne așezăm un moment pe marginea gropii. VIZITATORUL (Vădit încurcat.): Cum? Să nu... disturbăm... MAJORDOMUL: Nicidecum, domnule. Dacă nu ne așezăm pe marginea gropii n-am făcut nimic. Nu există voluptate mai mare decât să stai pe marginea gropii. Vă rog să-ncercați. Eu, când vin de la serviciu, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]