1,401 matches
-
împărat pământesc! Oare noi nu vom jertfi viața aceasta pentru credința în adevăratul Împărat? Câți făcători de rele n-au suferit moartea, pentru că au fost surprinși săvârșind nelegiuiri? Oare noi nu vom suferi moartea pentru dreptate? Să nu ne dăm îndărăt, camarazi! Să ne luptăm cu diavolul! Trupurile noastre nu sunt decât trupuri! Să nu le cruțăm! Pentru că trebuie negreșit să murim, să murim ca să trăim!»”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX-a, VI, în PSB
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
lui Dürer". Datoria sa față de pictură depășește simpla referire la acești artiști: ea înglobează principiile lor estetice în narațiuni 6. Imaginația scrierii lui Yourcenar era extrem de vizuală: folosea cuvintele ca un pictor, aplicând întâi vopseaua pe pânză, apoi dându-se îndărăt și comentând asupra celor pictate. De exemplu, sesizezi fără efort cum clasicismul lui Dürer simțul proporțiilor și perspectiva acestuia dă naștere propriilor sale personaje. Personajele sale, mai ales cele masculine, sunt geometric perfecte, chiar dacă statice. Yourcenar a știut de asemenea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
îngreuiaseră, că parcă nici nu le mai putea mișca să rostească vreun cuvânt. Numai ochii i se roteau; harnici și neosteniți, pânditori, ca ochii șoimului, spre toate zările. Gloanțele soldaților împărătești secerau tot mai mulți dintre țărani. Nimeni nu da îndărăt. Toți năzuiau din răsputeri să intre în oraș, să se răfuiască acolo cu nobilimea. Ningea tot mai des și lui Onuț îi venea să chiuie de bucurie când văzu că ai iui dobândesc izbânda. Și chiar ar fi chiuit dacă
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
ochi. LEAR: Pe-Apollo-acum... KENT: Pe-Apollo, rege,-acum, I-nvoci pe zei în van. LEAR: O, sclav! Necredincios! ( Pune mîna pe sabie) ALBANY ȘI CORNWALL: Drag domn, reține-te! KENT: Ucide-ți doctorul și plata-ți da Infectei boli. Ia-ți darul îndărăt, Ori, cît pot scoate strigat din gîtlej, Îți spun: faci rău! LEAR: Asculta, trădător, Pe jurămîntul de vasal, ascultă-mă; That thou hast sought to make uș break our vow, Which we durst never yet, and with strained pride To
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rugi, Storc milă. Biet Turlygod, biet Tom! Mai sînt ceva: că Edgar, nu-s nimic. (Iese) SCENĂ 4 (În fața castelului lui Gloucester. Kent în butuci. Intra Lear, Bufonul, Un curtean.) LEAR: Ciudat, să fi plecat de-acasă-așa, Far' să-mi trimită-ndărăt solul. CURTENUL: Cum aflai, Seara-n ajun nici nu aveau de gînd Să plece. KENT: Fii slăvit, nobil stăpîn! LEAR: Ha! Îți faci rușinea asta joacă? KENT: Nu, milord. FOOL: Ha, ha, he wears cruel garters. Horses are tied by
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Dacă pîn' la expirul lunii tale Te-ntorci și locuiești la sora mea Și-ți lași jumate-alai, la mine vin'. Acum acasă nu-s și nici nu-s pregătită Cu ce-i de trebuința să te țin. LEAR: La ea-ndărăt? Cincizeci din ei să-i las? Abjur mai bine orice-acoperiș, prefer Să lupt cu dușmănia din văzduh, Să mă-nsoțesc cu lupi și cucuvăi. Al lipsei bold cumplit! La ea-ndărăt? Why, the hot-blooded France, that dowerless took Our youngest born
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ce-i de trebuința să te țin. LEAR: La ea-ndărăt? Cincizeci din ei să-i las? Abjur mai bine orice-acoperiș, prefer Să lupt cu dușmănia din văzduh, Să mă-nsoțesc cu lupi și cucuvăi. Al lipsei bold cumplit! La ea-ndărăt? Why, the hot-blooded France, that dowerless took Our youngest born, I could aș well be brought To knee hîș throne, and, squirelike, pension beg To keep base life afoot. Return with her? Persuade me rather to be slave and sumpter
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
number? How în one house Should many people, under two commands, La craiul frînc, ce fără zestre-a luat Mezina noastră, aș putea fi dus Să-ngenunchez la tron, tain de scutier Să cer, viața să-mi țin. La ea-ndărăt? Convinge-mă mai bine rob, vită să fiu (Arătînd pe Oswald) Acestui hîd rîndaș. GONERIL: La voia voastră, șir. LEAR: Față, te rog, nu fă să fiu nebun! Nu te-oi mai stînjeni, copila,-adio, Nici întîlni, nici nu ne-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
vorbesc, Ca minți! EDMUND: Prudent ar fi de nume să te-ntreb, Dar fiindcă te-arăți mîndru și războinic Și vorba-ți are suflul bunei-creșteri, Tot ce precaut aș putea pretinde Prin legi cavalerești, zvîrl cu dispreț; Ți-arunc trădările-ndărăt pe cap, Minciună infernală-n inima ți-o vir; Dar fiindcă trec pe-alături nerănind, Aceasta spadă-ndat le-o face drum, Unde-or rămîne-n veci. Trompeți, vorbiți! (Trompete. Ei se bat. Edmund cade.) ALBANY: Îngrijiți-l! Îngrijiți-l! GONERIL: E
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rușinoasă, și, văzând că poetul se complace nepermis de mult în "starea de dorință nerealizată", preia inițiativa și izbutește să-și impună în cele din urmă voința (din glasul ei "țâșnea atâta hotărâre, încât înțelese că nu mai putea da îndărăt: sosise momentul"). Înainte de despărțirea inevitabilă, "fata moașei" îl conduce pe nefericitul ei amant undeva, într-o odaie mizeră, la "hanul lui Năstăsache" (loc rău famat), pentru a-și lua rămas bun așa cum se cuvine unei femei îndrăgostite, gata să consimtă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nenorocita mea soție la București, unde a și murit; pentru a nu muri acolo, am fost nevoit a da Dlui Suykens 200 procent pentru 200 capital dându-i un bilet de 200 [...] am scris 200 lei, iar când am venit îndărăt la Bruxelles voind a-mi lua bijuteriile după ce i-am plătit cum vedeți în acest bilet aci anexat că o chitanță nu mi-a eliberat biletele până nu îi voi da și restul de 200. Fiind chemat telegrafic am anunțat
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
și deschise cu o mișcare smucită ușa. Din câțiva pași se pierdu în noapte. Cantoniereasa se răsuci într-un picior spre ușă făcu un pas și apoi în fața hăului negru ce se căsca în dreptunghiul ușii voi parcă să dea îndărăt. Ploaia suna și mai îndrăcit, miile de picături de apă se spărgeau cu plesnituri mici și seci pe mozaicul de la intrare, numai undeva departe se auzeau pașii grăbiți ai femeii ce alerga tot mai departe în noapte. Strigă la bătrânul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care se vorbește atât în ziua de azi. Al doilea este că, e adevărat, unele tendințe s-au radicalizat, altele, dimpotrivă, s-au moderat. Să luăm de pildă conservatismul. Ceea ce se numește conservatism în Europa este fie ceva ce privește îndărăt spre societatea feudală cu nostalgie eu nici măcar nu critic acest lucru prea mult -, fie ceva ce privește spre un populism fundamentalist, etnocentric. În America, în schimb, ceea ce se numește conservatism e ceva ce privește spre o societate burghezo-liberală așezată, umanistă
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ci din toate punctele de vedere, am bătut pasul pe loc. Să dea Dumnezeu să nu am dreptate!" încheie cu o oarecare îndoială domnul Carp. Trist e că aveți dreptate, confirmă Bidaru fără să vrea; cred că am mers chiar îndărăt! Această intervenție neașteptată a sa declanșă o reacție în lanț, în sensul că toate privirile se îndreptase spre el. Nefiind pregătit pentru un dialog pe această temă și neavând argumente care să susțină cele afirmate, își dădu seama că se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un dialog pe această temă și neavând argumente care să susțină cele afirmate, își dădu seama că se va face de râs în fața celorlalți călători. Îi părea foarte rău că a intervenit așa pe nepusă masă, iar ideea cu "mersul îndărăt" nu era altceva decât o chichiță, exprimată spontan de un om fără rațiune. Intra în contradicție flagrantă cu prognozele enunțate cu atâta optimism de marii conducători ai vremii. În timp ce căuta o ieșire din situație, trenul se opri în stație. Am
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vârsta acestor doi din stânga sa de pe locurile 63 și 65. Da, acum se pare că a găsit răspunsul la întrebarea ce și-a pus-o puțin mai înainte. E vorba de neputință. Ce n-ar face să poată întoarce timpul îndărăt? Acum, când lăsase în urmă șaptezeci de primăveri, plimba cu el, pe lângă puținul bagaj din geanta cu cinci fermoare, un uriaș bagaj al amintirilor din vremuri ce nu se vor mai întoarce niciodată, plus o avalanșă de evenimente, care pe lângă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dau seama că așa ceva nu mai e posibil. Am impresia, că de la colectivizare încoace nu am avansat deloc, că am intrat într-o gaură neagră și că ne-am abătut atât de mult de pe traiectoria normală, încât am mers chiar îndărăt. Discuția a fost întreruptă de o frână puțin cam bruscă, care i-a trezit pe toți la realitate, urmată de o oprire ceva mai lentă a întregii garnituri. Gara Adjud! O gară modestă și liniștită. După un scurt schimb de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rupt aterizând împreună pe o suprafață de teren presărată ici acolo cu prundiș, ici acolo cu spini. Ar fi evitat poate chiar și accidentul, cu patinele, care era cât pe ce să-l plătească cu propria-i viață. Mergând mai îndărăt, devenise pe neobservate istețul de aproximativ șase-șapte ani, cu patinele din picioare de sobă de fabricație proprie cu care, cât îi ziulica de lungă, se dădea pe gheață și pe care le ascundea cu multă precauție undeva, după o stivă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aparent carnavalești, propunând o nouă gramatică a textului, pot fi semnalate la unii dintre contemporani, nu lipsiți de har. Nu o dată, totuși, valurile de enumerări insignifiante cad în gol; redundanța, ticurile, manierismul proliferează. Cu Epica magna, Nichita făcea un pas îndărăt. Intervenise oboseala. Frapează autopastișarea, un anumit funambulism, o vizibilă diluție! În Laus Ptolemaei, trecerea de la concepte la poezie eșuează în prozaic și retorisme. În Necuvintele, câteva solilocvii pe teme existențiale, de genul: Ce este viața? Când începe și încotro se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui Dimov, vorbesc Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese, Povesta acarului și a miraculoasei călătoare, O dimineață în curte, La cinematograf și nu numai. Încălzit, regizorul de spectacole uită ca, din când în când, să stea în loc, să cate îndărăt sau să privească înainte. Ce contrast, bunăoară, între Bacovia, un performeur al dicțiunii simplisime, și truculența lui Dimov, la care discursul trosnește de încărcătură! Își dau întâlnire, la acesta, achiziții ale fostului student (în filozofie, biologie, teologie), neajuns în posesia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
personală, se observă de la primele pagini; dedându-se cu voluptate auscultării înaintașilor ("auscultare" în modul lui Nietzsche), ea intră în rezonanță cu un trecut esențializat, cu reverberații fascinante. Uneori trebuie să stăm în loc ori să ne regăsim sinele autentic privind îndărăt, în originar. Câte un pretext oarecare, bunăoară de ordin naturistic (ploaia, florile, anotimpurile) ori de alt gen (erosul, trecerea) și celelalte, duce în impalpabil; discursul lunecă de la desenul vibratil la reverie și meditație, acestea cu efecte de supra-text. De la concretul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aș vrea, n-aș îndrăzni pe față. / Și-n loc să te blestem și să hulesc, / Te laud, osândită pe viață" (Iubire). În cele din urmă, aceste 13 monologuri, niște scrisori deschise, larg îmbietoare, pun între paranteze situațiile dilematice, lăsând îndărăt trene de lumină, năzuind să sugereze ceea ce adesea ține de informulabil. Monologuri ca instrumente de cunoaștere! Erosul, formă de umanism fortifiant, e ritual în trepte suitoare. Totul e spus cu naturalețe, cu simplitate și concizie, cu candoare și feminitate, totul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rus spre Mediterana. Puterea unei minuni Târgoveții s-au zbârlit văzând cum, în zare, se ridica un nor uriaș. Se înălța într-atât de mult încât părea să acopere soarele dogoritor al amiezii. Nu puteau distinge prea bine ce ascundea îndărăt, căci era acoperit de un val imens de praf. Înainta cu iuțeala unui vânt năvalnic. De furia acestui vârtej părea că nu putea scăpa nimeni. Răscolea și înghițea tot ce întâlnea în calea lui. O cumplită spaimă a pus stăpânire
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vlăstărișului. Îi slobozi, lăsându-i să pască oleacă. Se apucă, apoi, să scoată apă dintr-o cumpănă din apropiere și adăpă vitele. Nădușise, simțind cum cămașa asudată i se lipi de piele. Era leoarcă așa că o scoase și o azvârli îndărăt. Din desagă luă plosca din care trase vârtos o dușcă. Își turnă ceva apă și peste grumazul ars. Băgă apoi mâna adânc și găsi un boț de mămăligă, niște slănină, niscai brânză și o ceapă pe care o crăpă numaidecât
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
L-au ajuns pe Șoseaua Națională, ce duce la Botoșani. Le era greu și oamenilor, văzînd cum se zbate băiatul și cum țipă, cu lacrimi: "De ce nu mă lăsați să merg, unde știu eu?" Oamenii se rugau de el: "Hai, îndărăt, cuconașule, la boier acasă, să te dea tot la Cernăuți, că nu-i chip altfel". "La ce să mă dea la Cernăuți, că eu sunt învățat și fără Cernăuți" -le-a replicat băiatul. Acasă a fost ținut legat toată ziua. El
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]