2,093 matches
-
M. Rokeach (1973), inclusiv unele privind aspecte foarte specifice, cum ar fi abandonul fumatului. Pentru sociologi, conceptul-cheie axiologic strâns relaționat cu manifestările comportamentale este cel de normă, multă vreme cel de valoare fiind total neglijat. Antropologii culturali, în schimb - analizând îndeobște societăți mai simple și uniformizate -, au mizat mult pe „valorile dominante” ale unui context comunitar (incrustate în „personalitatea de bază”), pentru explicarea acțiunilor sociale. Merită reținută în acest sens distincția operată de R. Linton (1968) între modelul ideal al unei
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în față, interpersonală sau de grup presupune aproape cu necesitate schimburi de replici verbale, astfel încât feedback-ul este direct, imediat și realizat într-o formă superioară, de convorbire. 5) Cu deosebire în cazul interacțiunilor nemijlocite, față în față, comunicarea este îndeobște acompaniată de metacomunicare, ceea ce înseamnă că, pe lângă mesajele propriu-zise, se transmit și semnale adiacente, ce consolidează informația oferită și fac posibilă înțelegerea ei mai corectă și rapidă. Aspectul metacomunicativ este dat de comportamentul nonverbal (expresia feței, mișcările oculare, gesturile și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
justeței (echității) sociale (Baron și Byrne, 2000): 1) Justiția distributivă reprezintă felul în care noi percepem că au fost distribuite recompensele (beneficiile) existente în grup între membrii acestuia. Sentimentul de incorectitudine este mai acut atunci când e vorba - așa cum se întâmplă îndeobște - despre resurse limitate, iar indivizii au ocazia de a vedea destul de exact lucrurile; cei ce se consideră nedreptățiți vor milita să li se facă dreptate sau, judecând realist șansele izbânzii în acest sens, își vor micșora pe viitor eforturile (vezi
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Arrow și McGrath, 1995): incertitudinea, interesele conflictuale și limitarea (sărăcia) resurselor. Strategiile de rezolvare a acestor probleme cuprind atenta și realista planificare, negocierea și sincronizarea, alocarea distributivă pe secvențe temporale. Constrângerile temporale înseamnă uneori intense presiuni de timp, care au îndeobște efecte negative asupra performanței. Gândirea de grup - adoptarea de decizii eronate fără examinarea grijulie a informației - este unul dintre ele. Presiunile pot fi atât de puternice încât produc adevărate crize, soldate nu de puține ori cu colapsul definitiv. Oricum, studiile
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
pentru că, pe lângă problemele obișnuite determinate de acomodarea la noile exigențe sociale, dintre care învățarea limbii, ajustarea sau reprofilarea profesională necesită eforturi deosebite, imigranții trebuie să facă față și atitudinii de respingere mai mult sau mai puțin mascate din partea populației autohtone. Îndeobște mișcările de dreapta, dar chiar și opinia publică majoritară din aceste țări vede în minoritățile etnice o gravă amenințare la adresa culturii naționale și, mai pragmatic, la slujbele și salariul lor. Imigranții sunt făcuți „țapi ispășitori” însă și pentru alte necazuri
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dezvoltat două abordări: ipoteza atracției din cauza existenței similarității și teoria autocategorizării. În ceea ce privește teoria atracției ca urmare a perceperii similarității, s-a observat că perceperea acesteia din urmă reduce disconfortul psihologic care poate apărea din inconsistența cognitivă sau emoțională. Oamenii sunt îndeobște tentați să investească o energie minimală în multe dintre relaționările lor deoarece, așa cum observă unii cercetători, posedă oricum o energie limitată și astfel investiția ei este realizată cu greutate. Din acest punct de vedere, este evident că noi toți căutăm
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
obiect, o persoană ori un fenomen care există în spațiu (spre exemplu, dacă cineva descrie un apartament, va dezvolta subiectul astfel: „Imediat după ușă se află un hol din care intrăm în camere; în prima cameră se află...”). Ea este îndeobște utilă atunci când dorim să prezentăm un aspect sistemic, cum mai multe părți împreună produc un tot/întreg. Ordonarea de tip cauză-efect recomandă categorizarea materialului pe care îl folosim în probleme și efectele pe care le au acestea. Se poate urmări
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
persuasiune cu acestea din urmă); - folosirea unor principii ale influenței, cum ar fi consistența internă (dacă am făcut anumite lucruri într-un mod, vom dori să rămânem în concordanță cu această direcție) și mărturia socială (cu toții răspundem la ceea ce este îndeobște acceptat de toată lumea; Cavett Robert subliniază că, în condițiile în care 95% din populație este formată din „imitatori” și doar 5 procente din „inițiatori”, putem folosi cu succes mărturia socială în acțiunea de persuasiune); - alegerea scenariului sub care va fi
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
calitate și pe lângă abilitatea dialogului, reține atenția capacitatea de a reconstitui, ca într-o frescă, amuzant, colorat, o lume specifică, făcând observații substanțiale asupra ei. Sunt, de asemenea, surprinse cu aplomb figuri caracteristice, personajele cele mai semnificative - chiar dacă minți simple, îndeobște - având o dimensiune interioară. Departe de a fi niște farisei, monahii trăiesc sincer - dar cu efecte ilare din cauza contrastului între aspirațiile nobile și modalitățile derizorii alese spre a le împlini - condiția ascezei, lupta între spirit și trup. Acolo unde prozatorul
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
etc.. În prima categorie s-au încadrat trei premii anuale (primele două pentru poezie și pentru proză, al treilea fiind uneori pentru debut, alteori pentru traducere ori pentru sonet etc.), iar în cea de-a doua categorie intrau alte premii, îndeobște mai substanțiale: Premiul „I. Al. Brătescu-Voinești”, pentru roman (20 000, apoi 25 000 lei), Premiul „C. A. Rosetti”, instituit de ziarul „Viitorul” în anii 1924-1930 (20 000 de lei), Premiul „Socec”, pentru poezie (10 000 lei), Premiul „Regele Carol II
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
doi redactori-șefi adjuncți: Teofil Bușecan și Aurel Rău. Odată cu numărul 1/1959 este numit redactor-șef Aurel Rău, care îndeplinește această funcție până în 2001, fiind urmat de Adrian Popescu. Revista nu și-a precizat programul de activitate, așa cum se procedează îndeobște. Abia în numărul 1/1971, când S. și-a schimbat formatul și periodicitatea, Aurel Rău semnează un mai mult poematic decât programatic Nou început de drum: „Înțelegem să contribuim la mai bine și la mai frumos, nu numai prin munca
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
Stat pentru Căruța cu paiațe, Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1978). Imaginea curentă, în posteritate, a fecundului dramaturg Ș. este cea a unui tehnician stăpân pe inventarul procedeelor menite să asigure succes compunerilor destinate reprezentării scenice. Talentul lui e considerat îndeobște a fi fost totuși unul „minor”, limitat de o viziune fără profunzime, de complacere în frecventarea subiectelor facile, „de salon”, ori convențional-oportune, precum glorificarea unor personalități din panteonul cultural ori istoric al națiunii, prin reconstituiri evocatoare desuet-naive, în genul unor
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
alături de fragmente desprinse din poeme de mai mari dimensiuni, poate constitui, pentru ochiul expert, o provocare. Sonetele, atîta vreme lăsate în umbră de faima poemelor ample se vădesc, la o lectură atentă, mai interesante și mai actuale, decît au fost îndeobște considerate. Camões și Eminescu, studiu de Mircea Eliade și antologie poetică, prefață de José Augusto Seabra, Editura Libra, București, 2000, 224 pag., f.p.
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
românească a anilor ’50-’60. Se dovedește cu acest prilej că lui R. i-ar fi stat în putere să reconstituie, cu pătrundere, finețe și discernământ, peisajul cultural al momentului, mai complicat și mai plin de nuanțe decât se crede îndeobște. Oricum, a ieșit nealterat din acea epocă, încât a putut apoi să dea, începând cu monografia despre Rebreanu, măsura marelui său talent. Principala calitate a lui Lucian Raicu, pe care o posedă într-un grad excepțional și care ar putea
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
LILIPUTANA, publicație apărută la București, lunar, din noiembrie 1929 până în decembrie 1930, sub conducerea lui V. Niculescu și N. Roșianu. Gazeta nepretențioasa, fără o selecție riguroasă a textelor, R.l. găzduiește o poezie epigonica eminesciana, cu tuse simboliste, si o proza (îndeobște scurtă, de dimensiunea tabletei) urmând în general linia psihologist-declarativă. Ultima pagina cuprinde rubrică intitulată „Caleidoscop liliputan”, în care se fac scurte cronici și comentarii. Se publică sau se retipăresc versuri de N. Roșianu, Eugen Ionescu, proza de Virgil Popescu ș.a.
REVISTA LILIPUTANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289224_a_290553]
-
blagiene, și cerința percepției genuine („Nu rupeți flori -/ Nu sfâșiați catifeaua din nori”, „Fiți blânzi cu raza hăituită, /n-o despicați în lungime de undă, /frecvență /și-atâția metri secundă”, Nu rupeți flori). Versurile nu trimit la ceea ce se înțelege îndeobște prin lirică feminină, aici nu se află receptivitate senzorială și tonalități intime, dacă nu chiar minore, semnificativ fiind faptul că erotica e practic absentă. Preocuparea pentru proză la S. se mărturisește, într-un fel, încă din 1982, prin traducerea cărții
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
nouă - capacitatea de a‑i amăgi pe creștini. Autorul folosește aici alternativ și fără o distincție clară cele două forme - pluralul (©ϑ4 Β≅88≅ℜ Β8ς<≅4) și singularul (® Β8ς<≅Η 6∀ℜ ® <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Η). Α8ς<≅4 se traduce îndeobște prin „amăgitori”, „înșelători”. În unele texte antice, el apare cu sensul de „șarlatan”, „individ care are obiceiul de a trage lumea pe sfoară”. Dar, sensul primordial al cuvântului conține ideea de „rătăcire”, de „îndepărtare”. Verbul Β8∀<ςΤ, în sens denotativ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în el” (11,1). Curtea exterioară a templului (numită „cetate sfântă”) nu trebuie măsurată deoarece ea va trece pentru un timp - patruzeci și două de luni - sub stăpânirea păgânilor. Contextul ne obligă să vedem în expresia „cetate sfântă”, care desemnează îndeobște cetatea Ierusalimului, un simbol al întregii lumi locuite. Astfel, păgânii vor domina lumea timp de patruzeci și două de luni, adică trei ani și jumătate sau o mie două sute șaizeci de zile (ca în Dan. 7,25; 12,7). Doi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trei ani, șapte luni și douăzeci și șapte de zile, adică o mie trei sute treizeci și două de zile, dublul lui 666. La finele acestui interval, Domnul cel adevărat va coborî din cel de‑al șaptelea cer - unde este așezat îndeobște Tronul lui Dumnezeu, potrivit tradiției apocaliptice iudaice - și îl va arunca pe uzurpator în gheenă. Urcarea la cer a lui Isaia ridică o problemă teologică delicată, pe care o vom reîntâlni la Chiril al Ierusalimului și la Pseudo‑Hipolit (De
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să părăsească totul și să se retragă, cu un fel de disperare mută, la o fermă. Comentatorii vor aprecia proza lui S. ca fiind anecdotică, dar izvorâtă dintr-o „cunoaștere a eternului omenesc atât de ascuțită”, încât sintetizează „drama și îndeobște tragicomedia închisă în câteva linii dure”, cu o sobrietate însoțită de un „lirism discret, delicat”, într-un „stil limpede și elegant” (G. Călinescu) ori vor remarca „sarcasmul rece, profesional” (Dragoș Vrânceanu). Memorialistica lui S. cuprinde atât evocări ale unor fapte
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
permite interpretări noi, în funcție de epocă, mediu sociocultural, talent regizoral și actoricesc) și „cultura rolului” (pregătirea culturală a actorului, cunoașterea epocii în care evoluează personajul interpretat etc.). Lucrările secvente, deși dominate de același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții: de exemplu, supralicitarea lui Aurel Baranga - și sunt deschise la inovație - studii despre teatrul experimental în Prezența teatrului (1968) și, tot aici, despre viziunea regizorală a lui David Esrig, iar cu altă ocazie despre
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
viziune, care va da o fizionomie originală operei sale, eliberată treptat de clișeele literaturii sămănătoristo-poporaniste. Ochiul unui mare poet al naturii înnobilează și conferă grandoare până și celei mai anodine întâmplări, unor expediții cinegetice, mese rustice, întâlniri cu oamenii locurilor, îndeobște vânători, pescari, pădurari, plutași, ciobani, inși care, prin îndeletnicirile lor, duc o viață singuratică, departe de așezările populate, fie ele chiar sate sau cătune, și se dovedesc adaptați perfect peisajului frust și sălbătăciei lui virgine. E o umanitate care încearcă
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
genere) a eliminat semnul „absenței sexului” din preajma istoriografiei (o absență ce însemna, de fapt, dominanța masculinului) și a plasat sexul („genul”) lângă celelalte categorii - popor, clasă, meserie etc. - cu care operau învățații. Luptând cu puținătatea informațiilor („privatul” feminin a fost, îndeobște, tăcut, mai cu seamă alături de gălăgiosul și orgoliosul masculin „public”, suveran într-un „mediu androcentric”7) și încercând să ajungă la un adevăr mai mereu disimulat („nu trebuie să ne lăsăm înșelați, noi istoricii, de ceea ce spun izvoarele scrise” - nota
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și opera de înzestrare, donarea unor bunuri materiale, dăruirea obiectelor de cult și chiar așezarea unei mănăstiri sub ascultarea unui complex monastic din țara Sfântă, de la Athos, din Sinai etc.1) includea întotdeauna și o componentă ce aparținea ansamblului numit îndeobște praeparatio mortis. Mormântul unui stăpânitor sau al unui reprezentant al elitelor trebuia să impună, să le conserve și după moarte starea privilegiată (sepulcrul își avea, prin urmare, sediul într-un spațiu sacru, ad sanctors), să declare contemporanilor și urmașilor nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
complot boieresc la 2 ianuarie 1529, ideea unei „praeparatio mortis” prin pregătirea mormântului nu prea își are locul, deși războaiele evocate avuseseră loc până în anul 1524 97) atunci avem de-a face cu o materializare absolut remarcabilă a procedeului numit îndeobște „vorbirea morților” (cu o etopee adică, expresivă și convingătoare formă literară ce viza „nemurirea numelui”). Ruxandra, soția îndurerată, nu poate fi, cred, desprinsă de apariția acestui text, datorat - probabil - unui cărturar de la Curtea lui Radu de la Afumați 98. Războaiele - mereu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]