13,154 matches
-
a doua jumătate a secolului al XX - lea!... Scriitorul și publicistul creștin Răzvan Codrescu atenționează și subliniază faptul că „Viața lor merită cunoscută, nu pentru slava lor pământească, ci ca oamenii din zilele noastre înnegurate de atâtea rătăciri, urmări ale îndepărtării de Dumnezeu, să știe că au existat în veacul al XX - lea asemenea aleși care s-au ridicat la puterea de credință și de jertfă a primilor martiri creștini”. Știind, din propria-mi experiență, că fiecare întâlnire cu Părinții Sofian
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” DE LA TEMNIŢĂ SPRE SINAXARE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII? de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/384831_a_386160]
-
Ionescu a pregătit cu dibăcie opinia publică pentru întoarcerea Prințului Carol. În anul 1930, când Prințul Carol devine Rege, Profesorul, aflat în grațiile regale, este considerat de contemporani un om forte al regimului. Constituirea Camarilei regale însă va duce la îndepărtarea lui Nae Ionescu. Din prieten, el va deveni ostil Regelui Carol al II-lea și regimului instituit de acesta. Din această perioadă datează și polemica sa cu Patriarhul Miron Cristea. Dacă Profesorul îl încondeia în ziar pe Patriarh cât se
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
deformează sinele nivelic apare respingerea, cănd reflectarea este identică sinelui oglindit, apare atracția. În toate relațiile de intercomunicare ne căutăm propriul sine, oglindit în celălalt, retușați, remodelați prin tatonare continuă; când însă diferențele nivelice sunt foarte mari, intervine repulsia, respingerea, îndepărtarea nivelica. Cuplul interpersonal se naște și se sudează în timp, prin acomodare reciprocă, prin compensația nivelica a celuilalt când deosebirile nu sunt fundamentale, în opoziție, sau când structurile caracteriale permit flexibilitatea, acomodarea. Firile chei universale, acomodabile la orice tip de
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
cu altul, cea a asimilării, când se realizează un transfer reciproc de gusturi și mentalități, partenerii gândind și comportându-se aproximativ identic, cea a stratificării, cănd partenerii se ierarhizează în funcție de statutele deținute de ei, cea a alienării, echivalentă cu fugă, îndepărtarea de celălalt, ruperea relațiilor. Pentru ca să nu se ajungă la această alternativă, pentru ca să se mențină prietenia sau chiar dragostea este nevoie de o continuă menținere a acestor prime tipuri de relații : cooperare, competiție constructivă, acomodare și asimilare. Concluzii Filosofia idealist - obiectivă
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
generator de grâu, pâinea țării. De aceea mănâncă preponderent cartofi care schimbă omul. Dar de când generalizarea comerțului le-a adus franzela pe masă parcă Ardeleanul nu mai este Ardelean. Nu numai franzela de grâu a schimbat mentalitatea și, în special, îndepărtarea de Europa. Cum? Doar toată țara face parte din continentul european. De câțiva ani chiar am intrat în comunitatea Europei. De unde aberația că Ardealul s-ar îndepărta de Europa? Ce a adus România în marea comunitate europeană? Ce a avut
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
istoria este ciclică, la felul în care ea se repetă, fiindcă, iată, asistăm la pervertirea unora dintre noi cu maladia secularismului care evidențiază ora de religie ca fiind un instrument al stressului și al discriminării și care, în consecință, invocă îndepărtarea și înlăturarea acesteia din preajma copiilor noștri căci ar putea fi contaminați de duhul îndoctrinării, te pomenești, și de cel al bigotismului ori al pietismului!... Și acest fapt ar fi în opoziție cu starea modernă a tânărului asaltat de alte discipline
ORA DE RELIGIE DIN ŞCOLILE ROMÂNEŞTI – FACTOR AL DISCRIMINĂRII SAU MIJLOC ŞI OPERĂ CULTURALĂ A SPIRITUALITĂŢII?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384619_a_385948]
-
cădere în idealism sau idilism. “Puterea mea se desăvârșește în slăbiciune”, zice Hristos (după Sf. Apostol Pavel, II Corinteni 12, 9). Diferențiatoare rămâne raportarea la limbaj. Forma de îmbrăcare a cuvântului poate determina o apropiere de mesagerii celești sau de îndepărtare, printr-o malefizare a formulării expresivității de redare, omul căzând astfel în determinism și dezrădăcinare. Inocența umană poate fi detașată prin maleficizarea cuvintelor, ca o rupere prin foamete metafizică și astfel se poate determina moartea sa interioară. Omul, când s-
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
acestuia, în anii regimului dictatorial stalinist. Ca fost student premiant al Facultății de Drept de la Universitatea „Alex. Ioan Cuza” și discipol doar pentru scurt timp, al distinsului, reputatului magistru, Octavian Ionescu, februarie-martie 1950, întrucât s-a produs actul inuman al îndepărtării sale de la catedră (la decizia unui grup de alogeni, de intruși în viața universității ieșene), am citit cu emoție acestă lucrare care vine să restabilescă adevărul, să pună în lumină valoarea autentică a marelui jurist și pedagog universitar ieșean, Octavian
IN MEMORIAM OCTAVIAN IONESCU (1901-1990), PROFESOR DE DREPT CIVIL LA UNIVERSITATEA DIN IAȘI MEMBRU AL CONSILIULUI LEGISLATIV AL ROMÂNIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384133_a_385462]
-
nici un evreu. Am ajuns în momentul când pleca ultima mașină cu turiști. Silueta elegantă a Bisericii din Deal, de la începutul secolului al XVII-lea, se profila pe colină în lumina dulce a amurgului. Jur împrejur, țipenie de om, privirea cuprindea îndepărtări, dealuri și văi, așezări. O măicuță se îndreaptă spre noi, intrăm în vorbă. E de trei luni aici, singură, nu, nu îi e frică, se simte bine, în primăvară vor mai veni 2-3 maici. Înainte a fost la Timișoara, la
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
nu provoacă uimire, nu provoacă fiori, în timp ce dorința de împărtășire mai deasă provoacă teamă, opoziție, rezistență? Cum a putut să apară această ciudată doctrină de primire a împărtășaniei o singură dată pe an? Cum a putut fi considerată "normă" orice îndepărtare de la ceea ce-ar putea fi nu mai mult decât o excepție? Cu alte cuvinte, cum a devenit înțelegerea Bisericii atât de profund individualistă, atât de detașată de învățătura Bisericii ca Trup al lui Iisus Hristos, atât de adânc contradictorie
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
țării, New York, Londra, Paris, Romă, Madrid, precum și Model Metodologic, așa cum era în timpul Directoratului General al Angelei Popescu-Brădiceni, pentru Bibliotecile României. Cum să fie dacă nici catalog on-line nu există ? O altă greșeală mare a conducătorilor BNaR de dupa 1990 a fost îndepărtarea rapidă a ”bătrânilor” bibliotecari și împânzirea Bibliotecii Naționale cu absolvenți de Biblioteconomie Dacă prin anul 2000, în Biblioteca Națională bibliotecarii cu studii medii îi depășeau pe cei cu studii superioare din cauza perioadei de relaxare ”dolce farniente” și de hăhăit despre
Agonia continuă și programată a Bibliotecii Naționale a României, la 60 de ani de la înfiinţare! Dezvăluirile unei bibliotecare( III ) [Corola-blog/BlogPost/92751_a_94043]
-
din Bibliotecă Națională și au pensionat și forțat pe mulți bibliotecari care ar fi ajutat la o funcționalitate de secol 21 a Bibliotecii Naționale. Nu s-a vrut ! S-a dorit, ca de altfel și în alte sectoare ale României îndepărtarea tuturor indezirabililor. Greșeală imensă pentru Bibliotecă Națională. Este foarte adevărat că nimeni nu este de neînlocuit, dar sunt profesii și profesii, aici intra categoric și bibliotecarul, unde experiență, cunoștințele, dăruirea sunt necesare, binevenite, inspiră și dau trăinicie profesiei. Însușiri care
Agonia continuă și programată a Bibliotecii Naționale a României, la 60 de ani de la înfiinţare! Dezvăluirile unei bibliotecare( III ) [Corola-blog/BlogPost/92751_a_94043]
-
pădurii îngemănîndu-se astăzi strâns cu istoria poporului român. Această îngemănare se pare că a produs, prin profunda ei semnificație, și celebru dicton: ,,codrul e frate cu românul”, al cărui adevăr din păcate constatăm că se risipește azi, încet, încet, odată cu îndepărtarea pădurii de viața și de sufletul nostru. Lumea antică, din motive controversate astăzi, a cunoscut mai puțin abilitățile poporului din zona Carppădurea, nu trăiește, căldura soarelui, ploaia cerului, roua inimii româneștiato-Danubiană, acest teritoriu fiind cunoscut de antici mai mult ca
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
și foc, un timp când spiritele pământului și cerului pășeau printre oameni. Puteau fi găsite comori îmbelșugate în aur, iar zânele și vrăjitoarele erau mai prezente decât în orice altă perioadă a anului. Peste câmpuri erau purtate torțe în scopul îndepărtării bolilor din grâne, iar vitele erau trecute prin foc pentru a se izgoni fapturi asemănătoare vampirilor. La români, solstițiul de vară este apropiat și legat de sărbătoarea Sânzienelor, marcată pe data de 24 iunie. Sânzienele sunt fapturi magice, aeriene și
SOLSTIŢIUL DE VARĂ 2014 are loc AZI, SÂMBĂTĂ 21 IUNIE. Este ziua cea mai lungă din an [Corola-blog/BlogPost/93070_a_94362]
-
a încreștinat, iar pe 1 decembrie este Ziua noastră Națională. Care sunt provocările creștinismului de astăzi și cum acționează Biserica pentru rezolvarea lor? Sunt multe provocările care stau astăzi în fața Bisericii. Cea mai des pomenită este secularizarea, adică o oarecare îndepărtare a oamenilor de preocupările religioase. „Secularizare” vine de la „seculum”, de la veacul acesta. Omul este foarte legat de cele trecătoare, de cele pământești, de cele seculare. Omul devine tributar banului, trupului, demnităților. Iată cele trei patimi dezordonate care l-au robit
Interviu inedit al Asociatiei „Salveaza o inima” cu Mitropolitul Clujului, de Sf. Andrei [Corola-blog/BlogPost/93339_a_94631]
-
acesteia pământești, din a doua jumătate a secolului al XX - lea!... Scriitorul Răzvan Codrescu atenționează și subliniază faptul că „Viața lor merită cunoscută, nu pentru slava lor pământească, ci ca oamenii din zilele noastre înnegurate de atâtea rătăciri, urmări ale îndepărtării de Dumnezeu, să știe că au existat în veacul al XX - lea asemenea aleși care s-au ridicat la puterea de credință și de jertfă a primilor martiri creștini”. Știind, din propria-mi experiență, că fiecare întâlnire cu Părintele Gheorghe
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
noi! Și cum să nu te înfiorezi când vezi cum se oferă flori jandarmilor iar jandarmii - bomboane copiilor; când vezi puterea iubirii care i-a pus în genunchi pe caldarâmul rece, înghețat, rugându-se și sperând în schimbarea politicii, pentru îndepărtarea corupției materiale dar și a celei sufletești; când auzi imnul țării tale cântat de toată mulțimea și fluturând steagul țării tale? Am văzut, am simțit cum fiecare empatiza la rândul său cu Celălalt, empatia însemnând altruism, transfuzia doleanțelor și speranțelor
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
fel, / Pățit-a și iedul acel. Din cei doi iezi, în acel ceas, / Doar capetele-au mai rămas. Lupul le puse în fereastră, / La fel ca florile în glastra. Rânjiți ai lor dinți se vădeau, / De parcă vesele râdeau Privind afară-ndepărtare, / Să vadă capra când apare. Cu sânge, lupul a mânjit / Pereți-apoi, căci a voit, Caprei, pe lângă necaz mare, / Să-i facă multă supărare. Molcom ca peștele tăcea / Iedul cel mic și-n horn ședea, Că frica îl încremenise / Și parcă
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
să își piardă o labă. Filozoful e supărat, dar nu și descurajat, pentru că, într-un fel, demonstrația fusese făcută; acum este sigur că peste câțiva ani, nu prea mulți, va izbuti. Numai că - deocamdată - iepurii rămași nevătămați au început, după îndepărtarea fiarei, să se sfâșie între ei. Cu greu au fost despărțiți. Pe viitor, vor sta în cuști separate. Odată instalat, canibalismul nu mai are leac. Dar nici acesta nu este un necaz prea mare, pentru că îmblânzitorul i-a strigat unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
societăți secrete. Femeile deslușeau viitorul anterior. Castelanul, când era de-o șchioapă, îndoia lingurițele cu privirea. Distingea culori cu buricul degetelor. Spărgea - c-un țipăt - geamurile. Trimiterea lui într-un loc ferit - de către părintele său - a fost mai mult o îndepărtare; hotărârea a venit după ce odrasla, tot mai imprevizibilă în manifestări, i-a luat unei guvernante - care-l pedepsise - glasul doar c-un gest. Povești exagerate, cărora Magistratul le dă o importanță surprinzătoare. Habar nu are că e vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Chestia cu Intendentul încurcă și mai mult lucrurile... Sfânta Treime! Pătrime; nu știu câți într-Unul! Astrologul e mort, iese din calcul; Romancierul e viu, uneltește zi și noapte. A luat pulsul plebei, îl accelerează sau îl încetinește după cum vrea. A hotărât îndepărtarea mea, apoi m-a readus în scaun, după ce l-a înlăturat pe Castelan. E ceva care îmi scapă; cei doi, poate, nici nu au fost adversari. Au făcut doar un joc. Nici Romancierul nu este de prin părțile astea; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ca vinovați pe francezi sau pe lombarzi era ca și când nu ai fi acuzat pe nimeni. Și apoi, de ce să fi ales imaginea unui bătrân, dacă trădarea era subiectul mozaicului? Vârsta reprezentase dintotdeauna un semn de Înțelepciune și de virtute, de Îndepărtare de patimi. De ce ar fi trebuit Ambrogio să Întoarcă pe dos acest simbol? Și de ce să Îl Îndrepte către Roma? După primele momente de entuziasm, În jurul său conversația Începuse să lâncezească, fără să fi ajuns la nici un rezultat. Dante i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a pervertit omul, cât de adânc l-a ticăloșit, cum i-a luat mințile și i-a Îmbăloșat vederea instinctul diabolic al posesiunii... nu, nu impulsul, pentru că e ceva organic, sădit În suflete de Însuși Creatorul, instinctul, zic, nebunia, paranoia Îndepărtării de propria esență, de gratuitatea și adevărul existenței În sine și pentru sine a tuturora și a fiecăruia În parte... omul social, animalul politic a Învins omul natural... biruință tristă și costistitoare... nimeni nu vrea să vadă cât de scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-i ierți. Să-i crezi cel mai puțin pe cei care-ți vor povesti că ei au fost conducătorii, chiar mai mult, strategii vreuneia din vestitele bătălii. Iar între timp vorbesc despre război ca despre o operație, ca despre îndepărtarea cu succes a unei tumori. Ei folosesc pluralul amestecând războaiele între ele. Le dau nume ca nou-născuților și le numerotează ca pe scaunele de la cinematograf. Dar tu să nu crezi decât că le e teamă și că sunt foarte nefericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
așa-numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un dualism astronomic, un tip de afinitate astrală (de unde și versul: „Stelele care se ating cu fruntea, cu fălcile“), prin care stelele se Înghit una pe alta În Îndepărtări Încețoșate, undeva Înspre Calea Lactee. Asta i-a provocat o primă revelație, a doua fiind Întîlnirea noastră. Aceste două episoade se vor armoniza Într-o unică imagine. Cum poeții glăsuiesc precum profeții, poezia despre stelele canibalice va deveni profetică, Întrucît viețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]