8,189 matches
-
ar putea să fie chiar și numai cea a obiectului ieșit acum de sub teasc, frumusețea măgarului cu care se împodobesc și cărțile, care durează până când coperta începe să se îngălbenească, un val de praf depunându-se pe muchii, dosul copertei îndoindu-se la colțuri, în toamna rapidă a bibliotecilor. Nu, tu tot speri să întâlnești noutatea adevărată, care, fiind noutate o dată, va continua să fie așa întotdeauna. După ce vei fi citit cartea abia publicată, îți vei însuși această noutate a primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la ora aceasta, doctorul Marne închide dispensarul și comisarul Gorin își termină orele de serviciu la comisariatul de poliție, și trec totdeauna pe-aici, mai întâi unul sau celălalt, dar ce importanță are asta? — Oricum, nimeni nu pare să se-ndoiască de faptul că doctorul va încerca s-o evite pe fosta doamnă Marne, îi spun eu. Fosta doamnă Marne sunt eu, răspunse ea. Nu da crezare tuturor poveștilor. Atenția ta de cititor s-a îndreptat acum complet către femeie; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în serpentină. Irina apucă în ambele mâini două capete de șarpe, care reacționează la strângerea ei, exacerbându-și propria capacitate de penetrare rectilinie; ea, însă, pretindea dimpotrivă ca maximul de forță conținută să corespundă unei flexibilități de reptilă ce se îndoaie, ca s-o ajungă în contorsionări imposibile. Acesta era primul articol de credință al cultului instituit de Irina: să abdicăm de la verticalitate, de la linia dreaptă, de la urmele prost ascunse de orgoliu masculin, încă prezente, cu toate că acceptasem condiția noastră de sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de plastic: abia ajungea la gâtul lui Jojo, iar capul rămânea afară. Alt sistem era să-l bag în sac cu capul în jos, dar nu-mi rezolva problema, căci rămâneau afară picioarele. O soluție ar fi fost să-i îndoi genunchii, dar oricât am încercat lovindu-l, picioarele devenite rigide rezistau, iar când am reușit în fine să-i îndoi picioarele și sacul în același timp, era și mai greu de transportat, iar capul ieșea mai mult ca înainte. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu capul în jos, dar nu-mi rezolva problema, căci rămâneau afară picioarele. O soluție ar fi fost să-i îndoi genunchii, dar oricât am încercat lovindu-l, picioarele devenite rigide rezistau, iar când am reușit în fine să-i îndoi picioarele și sacul în același timp, era și mai greu de transportat, iar capul ieșea mai mult ca înainte. Când voi reuși să scap cu-adevărat de tine, Jojo? îi spuneam și, de câte ori îl răsuceam, părul fixat cu briantină, nodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ludmila, începi să citești cartea trimisă de Marana. Într-o rețea de linii ce se leagă Prima senzație pe care ar trebui s-o transmită această carte e ceea ce simt eu când aud telefonul sunând; spun ar trebui, căci mă îndoiesc că vorbele scrise pot da o asemenea idee, chiar și parțială. Nu e suficient nici să declar că e vorba de o reacție de refuz, de fugă de chemarea agresivă și amenințătoare; dar și de urgență insuportabilă, de constrângere, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
te duci s-o cauți în camera unde turnura bruscă a relației tale cu Ludmila a întrerupt cursul normal al evenimentelor. N-o găsești. (O vei regăsi într-o expoziție: ultima operă a sculptorului Imerio. Pagina al cărui colț îl îndoiseși pentru a avea un semn se întinde pe una din bazele unui paralelipiped compact, lipit, lăcuit, cu o rășină transparentă. O umbră ca de arsură, de flacără eliberată în interiorul cărții, ondulează suprafața paginii și deschide în ea o succesiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
teoriile, fapt pozitiv, desigur, pentru romane, sau pentru teorii, nu știu. Din felul ei foarte circumspect de a vorbi mi-am imaginat o muncă extrem de serioasă: dar cărțile mele văzute prin ochii ei mi se par de nerecunoscut. Nu mă îndoiesc că Lotaria asta (așa o cheamă) le-a citit conștiincios, dar cred că le-a citit numai ca să găsească în ele propriile ei convingeri dintotdeauna. Am încercat să i-o spun. A replicat, puțin jignită: — De ce? Dumneavoastră ați vrea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avea nici o relevanță în problema pe care o discutam... N-ar avea nimic de-a face cu autorul Silas Flannery, ale cărui romane le citesc... Cum am mai explicat, sunteți două persoane distincte, ale căror relații se interferează... Nu mă-ndoiesc că dumneavoastră sunteți în mod concret această persoană și nu alta, oricât mi-ați părea de asemănător cu atâția bărbați pe care i-am cunoscut, dar ceea ce mă interesa era celălalt, Silas Flannery care există în operele lui Silas Flannery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acceptat cazul, sfatul meu obișnuit este să te întorci la început. Începe cu începutul.“ Începutul, presupunea ea, se află la ferma unde puseseră bazele proiectului Burkhardt și prietenii lui. Nu va fi greu să găsească locul în sine, deși se îndoia că va descoperi ceva. Cel puțin, însă, îi va oferi o perspectivă asupra cazului și ăsta, știa, era începutul. Locurile își au ecoul propriu, iar o persoană perspicace poate să perceapă niște semnale din trecut, să-și facă o impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
domnul J.L.B. Matekoni de fiecare dată. Dacă te impui cu forța, metalul ripostează. Ține minte măcar asta, dacă nu reții nimic altceva din tot ce te-am învățat. Totuși, ucenicul continua să demonteze bolțurile învârtind șuruburile în sens invers și îndoia flanșele dacă nu se aliniau ca lumea. Nici o mașinărie n-ar trebui tratată în felul acesta. Fetița, însă, era altfel. Înțelegea sensibilitatea unui motor și, într-o bună zi, fără urmă de îndoială, va ajunge un mecanic pe cinste. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
până acum care să dea în același timp din toate membrele, ca girafele alea de lemn și sforicele care, când apăsai sub coada lor, începeau să se clatine în toate direcțiile, să se culce, le cădea capul și li se îndoiau picioarele. Mă bate gândul să-i spun că, dacă Hitler nu era trântit la examenul la Arte Plastice și-a doua oară, Oświęcim-ul rămânea un cătun oarecare în Polonia. Și ce dacă era bâtă la Istoria Artei? Și ce dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la socru-meu și s-o las primului cerșetor întâlnit în cale, mi-era și lene s-o car, nici nu mă osteneam să mă uit înăuntru. Nu mă supăr dacă lumea nu-mi mai restituie cărțile, oricum rafturile se-ndoaie, praful se-adună, păianjenii își țes pânze groase pe după ele. Calculatorul? L-aș da dacă n-ar trebui să mai câștig niște bani stând în fața tastaturii și butonând. Bani care, invariabil, se duc pe alte obiecte ce mă vor încurca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu te va diviniza pentru o partidă de sex, oricât de bun ai fost. Oricum, cel mai important organ în amor e creierul... Asta nu-nțeleg, dar poate nici n-au cum bieții oameni, caraghioșii care se laudă, de te-ndoi de râs când îi auzi... Se laudă cineva că are cinci degete la mână, că-i funcționează rinichii? Și-atunci de ce să te lauzi că ai alea? Zi și tu, da’ nu-i normal să fie acolo, din proiectul divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bun, mai curajos, mai șiret și mai Îndemînatic din tot Pacificul. Arunca arma cu forța unui arc de oțel care se elibera, vibrînd, după luni Întregi de prizonierat, Însoțind-o de un strigăt scurt și sec care părea să-i Îndoiască puterea, pentru a sări Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se desfășoare fără piedici, urmărind animalul rănit În fuga lui nebună spre adîncuri. Părea să știe Întotdeauna momentul precis În care balena avea să se răzgîndească și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și neputință... Să vezi cum alerga acel ipochimen, să-ți dai seama că urmează să ucidă și să nu poți face nimic ca să eviți așa ceva, asta mi-a distrus nervii - strînse suportul de argint pentru șervețele În mîna lui uriașă, Îndoindu-l de parcă ar fi fost din carton. Cerule! Niciodată nu m-am simțit atît de frustrat... O sută de bărbați, patruzeci de tunuri, unul dintre cele mai bune vase de război din flota noastră și nu am fost În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spre est. Pentru ei nu mai exista speranță, nici un fel de speranță, căci nutreau convingerea că, orice-ar fi făcut, povestea lor avea să se sfîrșească acolo, legați de acele vîsle care le transformaseră mîinile În carne vie și le Îndoiseră spinarea. Trebuiau să vîslească și continuară s-o facă. Se dezbrăcă pînă la piele și intră În apă fără să se țină de margine, pentru că, deși nu era o Înotătoare expertă și abia dacă reușea să se mențină la suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Era așa o prostie; să nu știu eu ce se-ntâmpla, de fapt. Sari la Brandy într-un scaun pliant, chiar în fața biroului logopedei, pilindu-și unghiile cu banda aspră a unei cutii de chibrituri. Picioarele ei lungi ar putea îndoi un motociclist, și minimul legal din ea, înfășurat într-o bucată de tricot elastic cu imprimeuri leopard, strigă să fie lăsat liber. Logopeda zice: — Ține glota parțial deschisă în timp ce vorbești. Așa i-a cântat Marilyn Monroe Happy Birthday președintelui Kennedy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
capul meu. În spatele unui alt văl, lumea reală e și mai îndepărtată. — Ghici cum fac modelul aurit, zice Brandy. Pânza e atât de ușoară că respirația mea o suflă în față; mătasea mi se lasă peste gene fără să le îndoaie. Până și fața mea, locul unde duce fiecare nerv al corpului, nici chiar fața mea n-o simte. E nevoie de-o echipă de plozi indieni, zice Brandy, copii vegetarieni de patru și cinci ani care șed cât e ziulica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e-un vraf de invitații gravate cu aur. Alea-s de la cei care nu vin. Scuze, dar n-o să ajungem. Par să fie multe invitații returnate. Invitațiile-s frumoase, însă, gravate cu aur, cu marginile tăiate de mână, un cartonaș îndoit în trei cu o viorea presată înăuntru. Șterpelesc una și-i prind din urmă, pe agenta imobiliară Cottrell și pe Brandy și pe Ellis. Nu, zice Brandy, sunt prea mulți oameni pe-aici. Nu putem vizita casa în condițiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
două scobituri că puteai să-ți vîri pumnul în ele, "somn ușor atunci, somn ușor." Dar nu se dădea dus și atunci și-a dat seama că de fapt se uita interesat la ziarul Dimineața din 10 aprilie, care stătea îndoit lîngă celelalte lucruri scoase din bagaj. A luat paharul și a băut lacom. Apa avea un parfum plăcut de trandafir. Și-a turnat alta peste lingurița plină cu șerbet. ,, S-a întîmplat ceva?" Ali Mehmet i-a arătat ziarul, "Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lînă, era destul de cald pentru luna aprilie, puteai crede că vara se năpustise deja peste lume, atârna în dreptul umerilor, mînecile păreau prea lungi. Cravata era desfăcută și un nasture de la cămașă se ițea din spatele ei. S-a sprijinit cu degetele îndoite de tăblia lăcuită a biroului, a pufnit din nou, parcă îl împiedica un fir de praf să respire și fără să-l privească i-a spus: "Frățioare, a venit vremea ta." Inima i s-a făcut mică, abia mai ticăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu vrea nimic. De fapt, de la un timp nu mai dorea nimic pentru ea. Tot ce făcea, poate și faptul că trăia, era numai pentru plăcerea prințului. Poate și pentru aceea a guvernantei K.F. E drept că Radul Popianu se îndoia serios că era vorba de o plăcere cu adevărat, dar măcar viața ei, faptul că mai trăia, constituia absența unei neplăceri în existența lui Șerban Pangratty, îi permitea prelungirea unei obișnuințe. Prima dată cînd a discutat cu guvernanta K.F. altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din acele clipe. Altfel nici nu i-ar fi apărut în minte atît de clară, de parcă i-ar fi fost dictată de cineva care veghea asupra lui și intervenea în momentele mai dificile pentru a-i arăta adevărul. Nu se îndoia că e vorba de intuiție, de talentul său de detectiv, de om al ordinii. Acele cîteva clipe în care totul i s-a lămurit în minte au fost decisive pentru viitorul relațiilor sale cu K.F. Brusc, s-a simțit foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de deosebită cum era K.F. (nici nu s-a observat cînd K.F. a trecut în locul domnișoarei Sofie, morții cu morții, viii cu viii !) nu putea fi decît un "model princiar" de neatins, de neatins. Era, cine s-ar fi putut îndoi de asta, un ideal care strălucea palid și îndepărtat, asemenea unei stele tremurătoare, dar totuși veșnice. Și lui Radul Popianu îi plăceau aceste întîmplări, anecdote, povești, care încet, dar sigur se împămînteneau în lutul galben al Vladiei, încît după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]