1,132 matches
-
mea. Câinele e de prisos! — Pentru Dumnezeu, Eugenia, măcar până când vom avea un copil... Dacă vom avea... — Evident, dacă vom avea. Și dacă nu, de ce nu câinele? De ce nu câinele? De ce nu câinele, despre care s-a spus cu atâta îndreptățire că ar fi cel mai bun prieten al omului, dacă ar avea bani...? — Nu, dacă ar avea bani, câinele n-ar fi prieten al omului, sunt sigură de asta. Îi e prieten pentru că nu are. În altă zi Eugenia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de curiozitatea ei insistentă, dar și amărât pentru că discuția nu fusese, din partea lui, un recomandabil model de loialitate, Am fost loial, da, domnule, protestă în sinea lui, am anunțat-o imediat că e vorba de un secret. În ciuda vehemenței și îndreptățirii protestului lui, Marçal nu reuși să se convingă. Când, după mai bine de o oră, Cipriano Algor, care de abia își revenise din spaimele trenului fantomă, se întoarse acasă, Marta îl întrebă, Ți-ai văzut ginerele, Nu, nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
caracterizează dramaturgul, reușește să devină un „tip abstract” și încetează a mai fi un tip real înjosit: „el se ridică sus și ia proporțiile largi și demne ale unui tip abstract: simbolul unui popor întreg... Uite-l! În schimbul unei închipuite îndreptățiri de sufraj, el este aci îmbrățișat, aplaudat, huiduit, ridicat pe brațe, tăvălit prin noroi, pupat, bătut, îmbătat și mistificat; arareori, parcă și-ar înțelege 48 lucid ciudata soartă, dar e pe loc iar buimăcit de câte i se ntâmplă, mâhnit
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în așa fel că-i ieșiseră din orbite. ― N-o mai recunoști? Era așa de schimbată, încît îmi venea greu să cred în realitatea ei. Cu toate astea nu trebuia să mă mir de nimic pentru că această transformare avea toată îndreptățirea. Chiar de când ne despărțisem, Mihaela începuse să nu mai semene cu ea. Ce luminoasă, fragedă, clocotitoare o făcuse dragostea mea. Numai cu mine reușea să se realizeze, fără mine se dezagrega ca într-un mediu neprielnic, nociv. Dovada fusese făcută
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cât de fină. Nu este menirea filozofiei de a afla pe "Dumnezeul științei", nici raportul dintre științele exacte, nici nemurirea sufletului, nici principiile moralei. Judecata face cu toate acestea, tabula rasa, ele sunt pentru ea probleme a căror natură și îndreptățire le cercetează făr a se preocupa câtuși de puțin de rezultatele la cari va ajunge. De aceea orice idee preconcepută trebuie înlăturată mai dinainte. De aceea vom și observa, la orice cugetător serios, metodul genetic. Maxima cutare sau forma cutare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a încurcat pe sîne însăși și mai mult. Aceasta e viața vizionară a ideilor noastre. Singura filozofie justă e aceea care fundamentează și scuză, ca firești, toate formele gândirii umane, care consideră ca egal îndreptățite o formă oarecare sau alta. Îndreptățirea relativității. Eu cred că dezbinarea noastră provine din neștiința noastră; ne certăm cu furie și ură, dar rămânem complet nelămuriți cu privire la obiectul disputei. În timp ce noi, asemenea lucrătorilor de la turnul Babel, încercăm zadarnic să ne lămurim unii altora părerile, construcția - grație
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
distruge acest plus al populațiunii. Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în față ș-a recunoaște adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el folosește. Thiers, Gambetta, Faure au frică de a recunoaște îndreptățirea cestiunilor soțiale. Victor Hugo știa prea bine că acea mână a părinților întinsă din mormânt către fii e o frază. Împăratul a știut, [a] recunoscut, nu s-a speriat și, fără să confeseze profundele adevăruri ce treceau ca niște umbre
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
avut și eu o soție și o fetiță. Ce-ați zice dacă ați afla că le-am citit nenorocita aia de poezie într-o seară, ca să le adorm? Ipotetic vorbind, desigur - dacă le-am ucis? zic. Ăsta e genul de îndreptățiri de care are nevoie? Își întinde buzele în sus și în jos, ca să atingă cu rujul rujul care e deja pe ele. Mă apropii de ea cu un pas, șchiopătând, și o întreb: Oare acum sunt suficient de rănit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de Charles Baudelaire și reunite sub titlul Pictorul vieții moderne. Portretul dandy-ului trasat cu geniu de către Baudelaire, extraordinara forță de șoc a paginilor sale Îi fac pe toți istoricii să afirme că din acel moment se poate vorbi cu Îndreptățire despre apariția unei doctrine a dandysmului, pe care o vom amănunți ceva mai Încolo. Marelui poet i se datorează celebrele formulări: „instituție vagă, la fel de ciudată precum duelul”, „o instituție În afara legilor”, „doctrină”, „cult de sine”, „castă”, „religie”, „eroism Înlăuntrul epocilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-ul e, prin urmare, născut, nu făcut. Cel puțin, așa crede Balzac, În Fata cu ochii de aur, descriind prototipul dandy. Se mai adaugă Însă acestui refuz de a munci pentru a face bani și o componentă antisemită, detectată cu Îndreptățire de aceeași Michelle Perrot. Sursa o constituie aversiunea dandy-lor pentru parveniți și, În genere, pentru „manipulatorii de bani”, preponderent evrei. Acest fapt Îi separă definitiv de boemi. Celibatarii trândavi tc "Celibatarii trândavi " Pe de altă parte, deși Își transformă trândăveala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
iluzii. Este plăcerea de a uimi și satisfacția orgolioasă de a nu fi niciodată uimit”3. Ar fi important de adăugat aici și ceea ce observă Emilien Carassus atunci când pune În balanță vanitatea cu egoismul dandy-ului. El se Întreabă cu Îndreptățire dacă, În cazul dandy-ului, cultul de sine se poate confunda cu vanitatea și găsește o diferență nu lipsită de semnificație Între caracterul oarecum pasiv, contemplativ al vanității („o autosatisfacție scutită de neliniște și stagnând În beatitudinea confortului intelectual”) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
narcisism strict În modernitatea vieneză de la răspântia veacurilor al XIX-lea și XX, fără un interes anume pentru dandysm, ne-am Îngădui o extensie a ideii care dă titlul unui mic capitol, Narcis, eroul vieții moderne. Am putea scrie cu Îndreptățire Dandy, eroul vieții moderne. Subiect tentant pentru un Întreg volum. Dacă ar fi să Îl compunem, am porni de la premisa că dandy-ul (real, biografic, dar și cel imaginat de artă) de la finele secolului al XIX-lea până după primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
accepțiile noțiunii. Atunci, firește că, pentru Barthes, Moda a ucis dandysmul, În timp ce pentru ceilalți ea Îi e Încă suport. Animale de stofă tc "Animale de stofă " Primilor dandy li s-a spus chiar așa: „animale de stofă”, poate nu fără Îndreptățire, Însă cam malițios. Doar că erau niște animale nobile, de „interior”, nu de scos În junglă. Erau Leii. În Privilegiile, Stendhal spune fățiș că animalul „pursânge” e un dublu perfect al omului. Iar rolul veșmântului ar fi atunci de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
unui prânz, pentru pauzele de conversație ori de tăcere. Statul la masă și mâncatul În public se supun unor reguli stricte, de ceremonial aproape sacru. Însă menținerea siluetei devine pentru dandy nu numai o chestiune estetică, ci, după cum susține cu Îndreptățire G. Matzneff, și una morală. Un corp stăpânit, ținut sub control, dovedește o dată În plus că dandy-ul se supune total propriilor exigențe. Așa cum Își cenzurează emoțiile, neliniștile, suferința, un adevărat dandy trebuie să-și strunească și stomacul și mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
optsprezece ani. Acel „sunteți dumneavoastră” și tot ceea ce ea adaugă acestor teribile și delicioase cuvinte nu deformează nici un minut masca de incredulitate a lui Lauzun. Îi spune că „ Își bate joc de el”, iar ea răspunde cu mult mai multă Îndreptățire că, dimpotrivă, el „Își bate joc de ea”. Rolurile sunt inversate. De obicei, bărbatul convinge, iar femeia trebuie convinsă. De data aceasta, prințesa e bărbatul! Cadetul familiei - o femeie. Și ce femeie! Célimène și Tartuffe combinați! Cu cât Își revarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de Georges Blin. Și asupra lui Mateiu influența „divinului” marchiz (nepusă În lumină până astăzi) s-a exercitat pe cele mai diverse filiere: Baudelaire, Barbey d’Aurevilly, Huysmans etc. Iritarea lui Al. George, Însoțită de precizări malițioase, Își găsește Însă Îndreptățirea În tonul de căuzaș al dandysmului care străbate articolul lui Liviu Petrescu. Dar să nu uităm că riscul de a vedea În dandysm o coordonată definitorie a personajelor din Craii de Curtea-Veche și l-a asumat, Înaintea lui Liviu Petrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mă-nșel, a descins În satul Rennes-le-Château pentru a-și lua În primire postul. Avea În jur de treizeci de ani - treizeci și trei, mai exact, vârsta de cumpănă a vieții tuturor muritorilor, după cum se spune cu mai multă sau mai puțină Îndreptățire. În cazul lui, oricum, zicerea se verifică. Junele preot moștenește Întru păstorire o colectivitate de credincioși redusă numeric, plus o biserică În paragină. Spirit Întreprinzător, Bérenger Saunière Își propune să reabiliteze sfântul lăcaș. Totul decurge normal până Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oarecare merit, poftim... Unul mic și neînsemnat, măi, dragă, dar decât nimic, mai bine ceva, acolo, cât de cât... Am lăsat-o să-și consume jubilația până la capăt. Era, În fond, clipa ei de grație, de triumf și avea toată Îndreptățirea s-o prelungească oricât și oricum. - Îmi dai un pup dacă-ți spun secretul? m-a Întrebat ghidușă și (mi s-a părut mie?) provocatoare. Am afectat sobrietatea, așa cerea momentul: - Detest... ba nu, urăsc să mi se pună condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sclipire, de lumina adevărului. Mi-e ușor să scriu astfel de lucruri acum, când viața mea se apropie de sfârșit. Când se desprinde de mine, întrupându-se într-un text oarecare. Unul din multele texte ale Lumii, a cărui singură îndreptățire este aceea că pare adevărat. Textul acum mă izbăvește de minciunile umbrelor printre care trec, dăruindu-mi iluzoria sclipire a timpului în care am fost scris. Coborârea mea în text este doar această fascinantă chemare a unei lumini care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care încercăm să alcătuim o memorie a trecerii noastre pe aici. Adevărurile noastre nu se impun în fața naturii, ne confirmă transpirațiile spirituale și atât. Cât mai avem de filozofat ca specie, o vom face pentru ca lehamitea să nu își arate îndreptățirea. Vom crea principii și concepte pentru orice neghiobie, capriciu sau viciu, vom merge până la capăt în a ne confirma pe noi înșine. Ne vom investi astfel gândirea în gol până când golul va deveni divinitate, un zeu care știe totul de la
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sofistă - și în primul rând libertatea spirituală a scriitorului care se crede încă stăpân pe propriile-i gânduri. * Vei muri încrâncenat că nu poți să uiți ce ai vrut să fii pe lumea asta - nimic mai mult decât o simplă îndreptățire spirituală. * „Peste morminte, înainte.“ Acestea au fost cuvintele prin care a întâmpinat Goethe vestea morții fiului său. * Patruzeci de ani... visând la o glorie pe care să o refuz. Aspirațiile mi-au fost împlinite cu vârf și îndesat: refuzul mi-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
opresc, închid ochii: mă voi întoarce să mă îmbăt groaznic. * Dacă filozofii nu mai gândesc metafizic, asta vine din grija de căpătâi care îi împinge să rezolve în argument și terminologic probleme care nu poartă nevoia justificării și a căror îndreptățire devine artificială, gratuită, exasperantă. Chomsky vorbea de o necesară și cât mai grab nică serendipitate filozofică, de rătăcire, de pornirea pe un drum invers... * Divinul - sau împlinirea imperfecțiunii: numai imperfecțiunea poate pretinde așa ceva, o fără de sfârșit autocorecție și cizelare, o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Chiar când nu mai reușea, parcă, să stăpânească ironia dintre cuvinte. Tocmai acest joc îl tulburase, simțea, și pe el. Suprapunerea chipului vizitatoarei cu portretul știut îl emoționa cu-adevărat, nu ținea s-o ascundă. Mai curând își găsea, astfel, îndreptățirea de-a continua ; ceea ce și menținuse surdina fierbinte a glasului, gonit și ascuțit de ironie. Tot amplificase pretextul inițial, deviind mișcarea. Se supraveghea, conștient că începea să piardă el însuși, ca și cei la care se referise, faptul brut, real
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dezbateri ale cercului Hariga - mai ales dacă pornise de la gazdă, bărbatul emoționat într-un mod aparte de apariția Siei. Hariga ar fi putut, cu siguranță, să fie dintre cei care aveau cunoștință de ciudatul tablou. Având deci și o sporită îndreptățire, nu numai de a gândi la Simonetta, la Pollaiuolo și Cosimo, ci și de a se lăsa prins și aprins în vârtejul interferențelor : imaginație, memorie, realitate. Cosimo, sărac și sălbatic, pasionat, răzvrătit, până în ultimii săi ani, de când ar data portretul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sofisticată și că un enoriaș din popor, se poate mântui, fără să intre în asemenea finețuri de om cu carte. În definitiv, dacă duce o viață decentă, dacă merge regulat la biserică și dacă respectă datina, poate spera, cu oarecare îndreptățire, să fie bine privit la Judecata Finală. Vorba lui ne Grigore: la sfârșitul vremurilor nu te întreabă nimeni câte cărți ai citit... Deci, vă rog să mă înțelegeți bine, nu mă grăbesc, prin urmare, să condamn ignoranța oamenilor simpli, deși
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]