1,238 matches
-
Consolidarea puterii fiecărui stat luat individual era în același timp parte a procesului general de formare interstatală (Giddens, 1985, p. 91). Pretenția fiecărui stat de a deține o autoritate incontestabilă avea drept corolar recunoașterea și în cazul celorlalte state a îndreptățirii de a se bucura de autonomie și respect în cadrul propriilor granițe. Consolidarea suveranității statului era centrală pentru procesul de recunoaștere reciprocă prin care statele își garantau unul altuia dreptul de jurisdicție în teritoriile și comunitățile proprii. Suveranitatea a instituit îndreptățirea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
îndreptățirii de a se bucura de autonomie și respect în cadrul propriilor granițe. Consolidarea suveranității statului era centrală pentru procesul de recunoaștere reciprocă prin care statele își garantau unul altuia dreptul de jurisdicție în teritoriile și comunitățile proprii. Suveranitatea a instituit îndreptățirea de a guverna un teritoriu mărginit de granițe, deși întrebarea dacă o asemenea guvernare era eficientă adică dacă un stat poseda autonomie suficientă pentru a-și atinge obiectivele în relație cu alți agenți-cheie și alte forțe sociale era întotdeauna o
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ale populației (nevoile sociale fiind de obicei înțelese ca nevoi de asistență). Dintre acestea se pot cita: securitatea socială, sănătatea, locuința, educația și (uneori) legea și ordinea. Totuși, despre o astfel de imagine a politicilor sociale se poate afirma cu îndreptățire că este prea îngustă, întrucât orientează atenția către politici generate în mod specific în acele domenii ce stau, de regulă, sub competența statului bunăstării. Sunt ignorate zone politice esențiale care au și ele un impact profund asupra bunăstării, mai ales
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
fatalmente incomplete și restrânse ca argumentație, judecățile și emoțiile ascunse aici mă reprezintă și dau seamă de un orizont de lectură a realității care încearcă, în ciuda puterilor limitate, a îndârjirii civice și a încrederii naive în valori, să-și găsească îndreptățirea. Am lăsat acest text aproape neprelucrat, cu anumite accente umorale și cu câteva omenești subiectivități pe care, din principiu, le evit în eseistica mea, doar pentru a nu contraface efectul de real pe care acest jurnal ad-hoc încearcă să-l
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Fundația Cioran" de la Paris). Astfel încât, desigur, mahalagiii valahi din presa centrală vor tăia, ca de obicei, frunza la câini, cu presupuneri asupra misteriosului cumpărător (cin' să fie? Patriciu? Vântu?), sau vor glosa la nesfârșit, de data asta nu chiar fără îndreptățire, despre impotența blamabilă a autorităților românești, dezinteresate de recuperarea adevăratelor valori (că asupra întregii afaceri cu recuperarea, pe sume fabuloase, a pretinselor brățări dacice - despre care Dan Iosif lăsa să se înțeleagă într-un interviu labeunuteve că ar fi o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
librărie Humanitas pe strada Lăpușneanu, scriitorul Gabriel Liiceanu a făcut câteva considerații despre starea actuală a culturii românești și despre cum percepe domnia sa imaginea Iașului care au stârnit o adevărată furtună de reacții publice. În esență, domnul Liiceanu deplângea, cu îndreptățire, starea catastrofală a difuzării valorilor culturale la televiziuni și, întrebat de reporteri despre șansele Iașului de a deveni "capitală a culturii europene", se arăta neîncrezător, plecând de la o realitate urbanistică neeuropeană (monumente impozante alterate de vicisitudini și de griul ucigător
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
valori, așa cum cu finețe observa Cătălin Ștefănescu, era nu numai o formă de supraviețuire onorabilă, ci și un mod de a depăși analfabetismul cultural la care propaganda ne îndemna activ. Deși conservatorismul care a decurs de aici (sesizabil, după cum cu îndreptățire observa conferențiarul, atât în atitudinea snoabă care ne îndeamnă să facem paradă de referințele culturale în loc să degustăm, relaxați, jazz-ul ca atare, cât și în lipsa de deschidere către formele noi de expresie sau către alte mode actuale) ar merita totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o propunea pe Alina Mungiu-Pippidi ca europarlamentar din partea organizației Iași - asumat de mine ca atare, cu fairplay, în rubrica din Ziua de Iași, e timpul să mă mai declar, încă o dată, bătut: Ion Iliescu îi ia apărarea, cu decență și îndreptățire, Maiestății Sale Mihai I, Regele Românilor. Îndemnat cu parșivenie, de către Ion Cristoiu, la televiziunea "mogulului bun", să se identifice cu mareșalul Antonescu, cu ocazia împlinirii a șapte decenii de la târârea noastră în război de partea puterilor Axei, președintele Traian Băsescu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fi poate de adăugat e că astăzi, din cauza unor judecăți părtinitoare, figura lui Noica este redusă doar la dramaticele sale încercări de supraviețuire, la omeneștile sale cedări, la compromisurile dureroase asumate și pe care mă tem că nimeni nu are îndreptățirea de a le judeca de sus, nici din punct de vedere moral, nici intelectual, în lipsa experiențelor concentraționare trăite de cel în cauză. Așa cum se desprinde din dosarele Securității, din miile de file de la CNSAS sau din cele două volume masive
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Când eram student, gîndindu-mă la revolta studențească din Mai '68 de la Paris - ai cărei demni urmași au fost studenții români de azi -, îmi repetam: libertatea și democrația se cuceresc! Se învață pas cu pas și se poate spune, cred, cu îndreptățire: adevărata democrație e rezultanta unui proces de restructurare, nu ipoteza lui! Din haos și ebuliție nu există decât o singură ieșire: reinstaurarea societății civile - singura în stare să fundamenteze, de acum înainte, un dialog cu puterea. Structurile acestei societăți civile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
R.T. Am înțeles, domnule Stoica, dar vă era dor de ce se discuta în Biroul Permanent? V.S. Nu mi-era dor, dar, în acel moment, era nevoie de un punct de vedere foarte clar în legătură cu strategia partidului. Și credeam că aveam îndreptățirea morală să-mi exprim punctul de vedere în legătură cu strategia partidului. R.T. Domnule Rușanu, mai aveți ceva de adăugat? D.-R.R. Expresia corectă, sintagma a fost, la vremea respectivă... R.T. Dumneavoastră ați fost martor la discuție? De unde știți sintagma corectă
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
blue]? 2. Partitive: [The youngest of their children] was still at school. 3. Speciale: [The French] don't take these things too seriously (unde the French are o interpretare specială, însemnând "francezii, poporul francez în general")". Aceiași autori observă cu îndreptățire că "modificatorii nu fuzionează cu capul la fel de ușor ca determinanții", iar modificatorii cei mai capabili de fuzionare aparțin următoarelor categorii: "determinativele folosite în funcții de modificator, însoțite de un determinant (de ex. these two), superlativele și comparativele (de ex. the
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
câmp de aplicație adecvat valorilor și normelor unei comunități democratice. Capitolul 1 Despre câmpul educativ școlar Trăim într-o perioadă în care autoritățile par să fi luat locul Autorității, fără a se observa că această substituire pune sub semnul întrebării îndreptățirea acestora. Indiscutabil, afirmația lui Bochenski "trăim în epoca autorității" nu este mai adecvată decât afirmația că trăim o perioadă de contestare a autorității, deci de criză. Semnul crizei pare a fi, după Hannah Arendt, faptul că în procesul contestării a
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Ce ar justifica un astfel de autoritarism? Conținutul însuși al învățământului care, la litere sau științe, trebuie să permită elevului să escaladeze toate pantele pe care umanitatea le-a urcat cu greu vreme de 25 de secole. Autoarea afirmă cu îndreptățire că elevul nu va face de bunăvoie această terifiantă ascensiune și că trebuie, deci, constrâns la a o face66. La această perspectivă, criticată de John Dewey, ne-am referit mai înainte. În contextul acesta este mereu reiterată o problemă cu
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
grade diferite, în funcție de cât au primit (și primesc) de la societate. Reiese că datoria de a învăța nu este justificată în mod mulțumitor nici de autonomia de sine și nici datoria socială, așadar nici responsabilitatea elevilor pentru această activitate și nici îndreptățirea profesorilor de a-i pedepsi pe aceia care nu-și asumă această responsabilitate nu-și găsesc o justificare cât de cât mulțumitoare. Rămâne de analizat dacă poate fi vorba însă de o datorie față de alte persoane decât el însuși, deși
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
urma abia simțită a conexiunilor originare), iar această înaintare se realizează în variate fațete, conform unor principii de coroborare, adică potrivit unei strategii generale de unificare. De aceea, la principii diferite se obțin coroborări diferite, ceea ce explică divergența și egala îndreptățire a diverselor tipologii ale conștiinței (obținute de fiecare disciplină științifică umanistă în parte sau pliată pe fiecare opțiune axiologică în parte). Ele facilitează, o dată asimilate, adaptarea într-un mediu provocator și conduc curgerea propriei existențe în deplină lumină spiritualizată. Tematizată
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
prin control efectiv). În plus, cunoașterea de sine eliberează, la scara efortului psihologic individual, multiple tensiuni și blocaje care ar putea amâna o schimbare care și-a întrunit deja condițiile. Această virtute a negativității sferei volitive face parte cu egală îndreptățire din instrumentarul personalității autentice și intră oricând în tandem dialectic cu reflexia participativă pozitivă, regăsindu-se printre sensurile auto-constructive ale unui proces reglator al actualității acestei reflexii. Cele două dimensiuni apar îngemănate atunci când vine vorba de acțiunea promptă a discernământului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o justă inserție în datul spiritual, cu o proiecție legitimă. Relația "extremă" între atribute și entități pare extrasă din domeniul considerațiilor pur teoretice, lipsită adică de suflul viu al unei procesualități spirituale. Acolo unde obiectul este fluid, apare cu deplină îndreptățire logică menirea constituantă a structurii. Dacă materia cogitațiilor este statică, organizarea ei devine prea facilă și infinit mai lipsită de opțiuni. Dacă găsește legicul, invariantul, într-o realitate curgătoare, reflexivitatea a instituit o structură, a marcat un fir posibil al
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
orice caz și pe sine într-însa. În fața marelui criteriu aplicat, dispare pînă la urmă contrastul acut dintre mare și mic. În cazul marelui humor, participăm noi înșine, cu întreaga personalitate și toată strădania noastră, la ceea ce-și găsește îndreptățire în vorbele poetului: "Chiar și cel mai mărunt lucru Se justifică în cununa vieții". x) Putem găsi un exemplu pentru acest aspect al pozițiai humoristice în poezia lui Kaalund "Plînsetul naturii". Natura tînjea după copiii săi, care se închiseseră acum
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o Constituție europeană, dar după eșecul acesteia în Franța și Olanda, sunt pesimist, mă tem că vom continua să ne târâim și să ne mândrim. În speța de care vorbim, Curtea Constituțională va putea spune da sau nu, cu egală îndreptățire. Până atunci nu putem decât spera și chibița. Marea întrebare este dacă negocierea dintre Alianța D.A. (PNL-PD) și PSD s-a dus până la ultimele consecințe sau s-a oprit la ușa Curții Constituționale și mai departe Dumnezeu cu mila. Se
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
-ntregul de la izvoarele antichității"*. Trecând în revistă batalionul ușor și aurit al zeițelor legendare, Lado și Mano, Zînele, Doina, pe care o deifică, Drăgaica, o Ceres valahă, Stafia, păzitoarea ruinelor, Frumoasele, nimfe aeriene, Miazănoapte, Strigoaicele, Ursitele, Legătura, el conchidea cu îndreptățire: "Transmise din generație în generație, păstrate din teamă, respectate aproape ca și cultul, superstițiile popoarelor sunt, poate, arhivele lor cele mai vechi"**. Sunt în firea românească aceste drăgălășenii ațâțătoare care caracterizează doina, aceste mici vorbe dulci, aceste diminutive prețioase, aceste
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
slabă în privința discurilor pianiștilor, singurul reținut de critici la categoria instrumentală, cu sonate de pian de Haydn interpretate de Marc-André Hamelin, situându-se doar pe locul al treilea. O categorie la care cel mai bun disc a fost ales, cu îndreptățire, setul cu Suitele pentru violoncel solo de Bach, înregistrate de Steven Isserlis. Un disc de ascultat cu prioritate în pletora de înregistrări actuale a suitelor lui Bach. Fără discuție însă, pianiștii de clasă internațională nu lipsesc și criticii au ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
în mod exclusiv cu ce alte limbi se înrudește o anumita limba"38. În lingvistică limbilor uimitoare este individualizarea limbilor în interiorul universalității limbajului: Căci atît de admirabila este, în limba, individualizarea în interiorul concordantei universale, încît se poate spune cu egală îndreptățire și că întreaga specie umană deține o singură limba, dar și că fiecare om deține o limbă proprie"39. Din această perspectivă, limbajul se materializează întotdeauna că limba sau, altfel spus, "că limbaj care s-a dezvoltat în istorie și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mod cu totul inexplicabil, lingviștii români specializați în lingvistică limbilor au utilizat mult prea puțin distincțiile teoretice și aplicațiile practice coșeriene: "Este curios cît de puțin cunoscută este concepția tipologica a lui Eugeniu Coșeriu chiar în rîndul romaniștilor, - observa cu îndreptățire Cristinel Munteanu 105 - deși ideile sale privind o nouă tipologie a limbilor romanice au fost prezentate de către marele lingvist român (și publicate) cu diverse ocazii, începînd din 1965"106. De fapt, opiniile lui Coșeriu erau cunoscute lingviștilor români, mai ales
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
din țara aceasta știe că există serioase probleme în învățământul românesc. Unii dintre ei au și soluții. Dar de aici până la declarațiile prezidențiale populiste, lipsite de orice întemeiere, este un pas pe care șeful statului n-are dreptul și nici îndreptățirea să-l facă. Înainte de toate, sistemul Bologna în care funcționează școala de filosofie românească are, pe lângă incontestabile avantaje, și mari carențe, neajunsuri. Unul dintre ele vizează principiul finanțării pe student. Pe românește spus: "ai studenți, ai bani. Mai mulți studenți
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]