3,787 matches
-
elevi, ce presupune un efort de adaptare socială. Așadar analiza lecției reprezintă o discuție, prin prizma reperelor didacticii aplicate, asupra unei prestații concrete. În această discuție studentul nu are motive să fie surprins de eventualele reproșuri ale asistenței (colegi, mentor, îndrumător de practică), el însuși fiind capabil, după încheierea demersului didactic, să inventarieze eventualele lipsuri, greșeli etc., sau să trăiască un moment de mare bucurie pentru realizarea unor momente excepționale în colaborarea cu clasa de elevi. Lecția este un exercițiu cu
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
didactic la Catedra de literatură română a Universității ieșene, cu excepția perioadei 1978-1981, când funcționează ca lector la Institut National de Langues et Civilisations Orientales din Paris. Debutează în 1966 la „Cronica”, iar editorial în 1984 cu lucrarea Ion Heliade Rădulescu, îndrumătorul cultural și scriitorul, la origine teză de doctorat. De la întâia sa carte, Ț. se dezvăluie ca un exeget informat al fenomenului literar, demersul critic parcurgând cel puțin două direcții de investigare: personalitatea lui Ion Heliade-Rădulescu și orizontul sociocultural în care
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
contextul literaturii europene, de la Villon la Goethe, de la Uhland la Pușkin. Istoricul literar consideră balada romantică un moment semnificativ în edificarea literaturii române moderne cu fond autohton și o consolidare a romantismului în datele sale esențiale. SCRIERI: Ion Heliade Rădulescu, îndrumătorul cultural și scriitorul, București, 1984; Scriitori români de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Iași, 1990; Interpretarea textului poetic, Iași, 1997; Balada romantică, Iași, 2001. Repere bibliografice: Gabriela Drăgoi, O nouă carte despre Heliade, CRC, 1984, 51; Constantin Pricop, Același Heliade
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
Iași, 1997; Balada romantică, Iași, 2001. Repere bibliografice: Gabriela Drăgoi, O nouă carte despre Heliade, CRC, 1984, 51; Constantin Pricop, Același Heliade, CL, 1985, 1; Al. Piru, Pionier al literaturii române moderne, FLC, 1985, 4; Antoaneta Macovei, „Ion Heliade Rădulescu, îndrumătorul cultural și scriitorul”, AUI, literatură, t. XXXI, 1985; Daniel Dimitriu, Un ghid al lecturii, ATN, 1998, 3; Adrian Tudorachi, „Interpretarea textului poetic”, ST, 1999, 2; George Bădărău, „Interpretarea textului poetic”, CL, 1999, 12. S. D.
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
2003; Proști, dar mulți, București, 2003. Repere bibliografice: Adrian Bota, „Noiembrie viteză”, CNT, 1976, 1; Valeriu Cristea, Sursele omenescului, RL, 1976, 2; Nicolae Manolescu, „Noiembrie viteză”, RL, 1976, 9; Val Condurache, „Noiembrie viteză”, CL, 1976, 3; A. George, „Noiembrie viteză”, „Îndrumătorul cultural”, 1976, 3; Voicu Bugariu, Fals roman polițist, LCF, 1978, 10; Mircea Scarlat, „Banda lui Möbius”, RL, 1978, 20; Iorgulescu, Scriitori, 254-257; Nicolae Manolescu, Istorii perfecte, RL, 1981, 17; Adriana Iliescu, „Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai”, RMB, 1983, 12
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
a șaizeci de ani de viață și a patruzeci de activitate „pe terenul cultural național”. Istoricul este recunoscut nu doar ca savant și profesor, ci și drept „cel mai mare apostol al neamului românesc, cea mai cuprinzătoare minte românească [...], genialul îndrumător și animator al nației sale în toate domeniile ei sufletești” (At. Necula-Vrânceanu, Eroul Nicolae Iorga). În numărul 4/1930 se anunță înființarea la Chișinău a Ligii pentru Apărarea Românismului în Basarabia, în fruntea ei aflându-se Ștefan Ciobanu, Nichifor Crainic
UNIREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290351_a_291680]
-
acceptabilă. Din perspectiva subiectelor, dar și a construcției și scriiturii, textele au o diversitate marcată, întruchipând un caleidoscop cu o mare varietate cromatică: piesa titulară, Prunele electrice, este cronica aventurilor unei formații neprofesioniste de muzică rock, confruntate cu obtuzitatea mărunților îndrumători culturali ai sistemului. Țuică de prună consemnează ca un ritual inițiatic participarea unui adolescent la distilarea, după rânduială, a țuicii, soldată cu o beție cumplită; în Ispitirea e istorisită pățania unui țăran matur care, pus - printr-un concurs de împrejurări
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
1984) și ediția academică dedicată scrierilor istorice reprezintă punctul de plecare obligatoriu al oricărei noi abordări științifice a activității marelui înaintaș. Imaginea de arhitect inspirat, de constructor temeinic, într-un cuvânt de fondator al României moderne, ca și aceea de îndrumător al culturii și literaturii se configurează cu pregnanță. De o tratare similară se bucură și ceilalți doi oameni de cultură, pe care Z. îi readuce în actualitate deopotrivă prin evocare, analiză și editare. Cartea Vasile Pârvan. Efigia cărturarului (1974; Premiul
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
V. Pascaru. I-a primit cu aceeași dragoste și le-a împărtășit din știința sa, pe arheologii români C. Beldiman, Em. Alexandrescu, ori pe unii membri ai Școlii de arheologia paleoliticului de la Târgoviște. Tuturor le-a fost apropiat prieten, sfătuitor, îndrumător, le-a oferit cu generozitate informații și materiale arheologice, pe care le au valorificat în studii care au îmbogățit accesul la cunoașterea realităților arheologice din Preistoria întregului spațiu carpatonistrean. Specialistul Ilie Borziac a făcut cunoscute realizările sale în domeniul întregii
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
ale instalațiilor care au intrat sub tensiune în mod întâmplător. Toate instalațiile electrice vor fi prevăzute cu izolații și apărătoare reglementare, precum și cu tăblițele avertizoare. Lucrările de laborator și aplicațiile practice se vor efectua de către elevi sub directa supraveghere a îndrumătorului sau a unui cadru medical specializat. Elevii vor trebui să cunoască și să respecte regulile de funcționare ale spitalului sau unității sanitare - loc de învățământ clinic. Se vor cunoaște și respecta circuitele funcționale ale spitalului sau unității de practică. Se
Caiet 1 () [Corola-publishinghouse/Science/395_a_775]
-
instructor împreună cu asistenta șefă vor evalua necesitățile de formare ale fiecărui elev în parte. Asistenta răspunde de elaborarea și completarea evaluării eficienței pregătirii elevului practicant la terminarea stagiului clinic. Asistenta va participa la evaluarea teoretică și practică a elevului practicant. Îndrumătorul de practică răspunde de activitatea de planificare și supraveghere a îngrijirilor, care dau posibilitatea elevului practicant să-și realizeze obiectivele propuse. Bibliografie recomandată 1. Albu Roxana Maria Anatomia si fiziologia omului București Editura Corint 1996 2. Angelescu N. Propedeutica medico-chirurgicala
Caiet 1 () [Corola-publishinghouse/Science/395_a_775]
-
dar mi-ar plăcea să învăț să le fac. PROIECT DIDACTIC Școala : Școala ”Ștefan cel Mare” Vaslui Clasele : a III-a ; a IV-a Număr de elevi participanți : 57 elevi Disciplina : Consiliere și Orientare Tema : EU. Cine sunt, cum sunt? Îndrumători : Inst. Liliana Cozma Înv. Valerica Profire Scopul : posibilitatea de cunoaștere și autocunoaștere; Obiective operaționale : să descopere imaginea pe care o au colegii despre el; să raporteze propria imagine la imaginea lui oglindită de ceilalți; să înțeleagă obiectivitatea aprecierii celorlalți; să
Ceea ce sunt eu înseamnă ceva by Liliana Cozma, Valerica Profire () [Corola-publishinghouse/Science/405_a_954]
-
limba maghiară (din poezia lui Ady Endre ș.a.). S. a rămas în amintirea contemporanilor ca o fire contemplativă și timidă, un om cu existență extrem de discretă, „marginală”, cvasiboemă. A fost funcționar, desenator tehnic, corector etc. la diverse instituții, redactor la „Îndrumătorul cultural” (1955-1960), apoi, spre bătrânețe, paznic la Oficiul Farmaceutic al Capitalei. Trimite sporadic, în special traduceri, la „Flacăra”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”. Debutează editorial târziu, în 1969, cu volumul Cântec pe zare. S-a spus că versurile de început ale lui
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
testat terenul), dar în cele din urmă a renunțat, temându-se de represaliile asupra familiei. După revolta muncitorilor și a celor care li s-au alăturat în marș și după risipirea demonstrației, zona a fost invadată de securiști, milițieni, activiști, îndrumători și orice alt tip de supraveghetori. Orașul a intrat în stare de necesitate, fiind intens supravegheat pe străzi de trupe și patrule; sediile politice, la rândul lor, erau păzite de armată. Convorbirile telefonice cu alte localități din țară sau cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pot să candidez. Mi s-a răspuns afirmativ, am depus dosarul, dar, când m-am prezentat la examen, dosarul meu nu era de găsit. Am mers la rectorat, dar nimeni nu știa de soarta dosarului meu. La îndemnul profesorului șerban, îndrumătorul meu pentru teză, m-am dus la regiunea de partid, unde secretar cu probleme de cultură și știință era un profesor universitar... A.N.: Un istoric? N.I.: Nu, nu Loghin, era Tudosia. Nu era zi de audiență. O rog pe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Brădățeanu, Istoria, I, 74-75; Baruțu T. Arghezi, Casa Vissarion, „Albina”, 1970, 49; Victor Petrescu, I.C. Vissarion în corespondență, „Studia Valachica”, 1970; Micu, Început, 557-559; Ciopraga, Lit. rom., 520-523; Lucian Ionescu, Un scriitor militant pentru ridicarea spirituală a satului: I.C. Vissarion, „Îndrumătorul cultural”, 1972, 9; Victor Petrescu, Date noi asupra nașterii și activității literare a lui I.C. Vissarion, „Acta Valachica”, 1972; Rotaru, O ist., II, 138-139; Ștefan Popescu, Cu armele lor au susținut răscoala, „Albina”, 1973, 2; Alex. Ștefănescu, „Lupii” (1915), LCF
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
propriu-zis se produce în 1972 la „Astra”, iar cel editorial odată cu prezența în volumul colectiv Caietul debutanților (1978), tipărit de Editura Albatros. Prima plachetă personală este Rondelul orei fermecate, apărută în 1995. Mai colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Orizont”, „Transilvania”, „Îndrumătorul cultural”, „Viața românească”, „Saeculum”, „Glasul națiunii” (Chișinău), „Dorul” (Danemarca), la Radio România Cultural ș.a. A făcut parte din redacția revistei „Cronica Fundațiilor”, editată de Fundația Internațională pentru Cultură, Știință și Morală Civică „Mihai Eminescu”. A mai semnat Claudia Ilie și
VOICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
și cu ceilalți, rezistent la ucazurile promulgate de sus. Dimensiunea paideică, pregnantă în cartea despre Slavici, flerul elevat didactic al celei care nu scapă din vedere articulații și schimbări de turnantă ale istoriei creatoare s-au exprimat plenar în eforturile îndrumătorului literar care a fost P. Literatura română îi datorează în bună parte apariția în arena sa a promoției de scriitori optzeciști. SCRIERI: Slavici, București, 1977. Traduceri: Petru Dumitriu, Omul cu ochi suri, I-III, București, 1996; Paul Ricoeur, Despre interpretare
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
Timotei Cipariu „Organul luminărei”, apoi la „Învățătoriul poporului”, unde publică Viața năciunei române, dulceața limbei și a simțemântelor ei (1848). La evenimentele din timpul revoluției de la 1848 a participat intens, influențând și acțiunile tinerilor intelectuali români din Blaj, al căror îndrumător spiritual era. El a redactat proclamația în vederea adunării populare de la Blaj și a fost ales membru al Comitetului Permanent de la Sibiu. Pus sub urmărire de către autoritățile maghiare, fuge la București. Aici Guvernul Provizoriu îl numește comisar de propagandă. Din București
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
1930, Oltenești, j. Vaslui), prozator. Este fiul Mariei (n. Stan) și al lui Dumitru Rațiu, funcționar. Urmează Facultatea de Pedagogie-Psihologie a Universității din București, absolvită în 1952. Debutează în 1948, la „Revista elevilor”, în același an devenind redactor al publicației „Îndrumătorul cultural”. Apoi va activa în cadrul Consiliului Național al Pionierilor de la înființarea acestui organism, ocupându-se, printre altele, cu editarea a numeroase broșuri de propagandă și de popularizare. A fost textier al multor cântece adresate tineretului. A înființat, după 1990, revistele
RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289146_a_290475]
-
de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, absolvită cu magna cum laude (1938). E angajat încă din timpul studenției de Sextil Pușcariu ca documentarist la Muzeul Limbii Române din Cluj. Se orientează mai mult spre literatură, avându-i ca îndrumători pe G. Bogdan-Duică, D. Popovici și Ion Breazu, alături de care se formează, și își susține doctoratul în 1948, cu o teză despre preromantismul românesc. Debutul îl face în revista „Gând românesc” cu articolul Studiul limbii române în Transilvania (1939), căruia
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
Sanzio, E. Serea, Silver sau Sirius. Către sfârșitul vieții și-a reluat activitatea de critic literar, întreruptă aproape două decenii, alcătuind câteva monografii despre scriitorii și artiștii pe care îi cunoscuse. Ambiția lui P. era de a fi socotit un îndrumător al literaturii române de la sfârșitul secolului al XIX-lea, căreia intenționa să îi dea, după propria-i expresie, o „nouă orientare”. În critică a debutat în 1887, în paginile „Convorbirilor literare”, cu un articol foarte drastic la adresa lui B. Delavrancea, iscălit
PETRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
literar. Este fiul Mariei (n. Ghimiș) și al lui Vasile Nițescu. Urmează Liceul nr. 12 din București, absolvit în 1951, și Facultatea de Filologie a Universității din București (1951-1955). Lucrează ca pedagog la Școala Profesională „23 August” din București (1949-1950), îndrumător cultural în Pitești (1955-1956), pedagog la diverse școli profesionale (1956-1958), învățător și profesor (1958- 1963) și îndrumător principal la Centrala Editurilor și Difuzării Cărții din București (1964-1969). Refuzând să devină membru al Partidului Comunist Român, în intervalul 1969-1972 șomează. Din
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
absolvit în 1951, și Facultatea de Filologie a Universității din București (1951-1955). Lucrează ca pedagog la Școala Profesională „23 August” din București (1949-1950), îndrumător cultural în Pitești (1955-1956), pedagog la diverse școli profesionale (1956-1958), învățător și profesor (1958- 1963) și îndrumător principal la Centrala Editurilor și Difuzării Cărții din București (1964-1969). Refuzând să devină membru al Partidului Comunist Român, în intervalul 1969-1972 șomează. Din 1972 până în 1984, când este pensionat, lucrează ca redactor la „Viața românească”. Se retrage în comuna natală
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
și Săgetătorul (1967), devenit în 2002 Cenaclul Național Junior al Uniunii Scriitorilor. În 1967 a inițiat concursul național anual pentru elevi „Tinere condeie”, apoi concursul revistelor școlare (împreună cu Augustin Z. N. Pop), din 1969 fiind fără întrerupere președintele juriului și îndrumătorul taberelor școlare de creație pentru laureați. A creat și a coordonat suplimente literare pentru elevi pe lângă publicațiile „Scânteia tineretului”, „Fețele culturii”, „ABC”, „Adevărul”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Tribuna învățământului”, „Examene”, „Viața școlii”. Este unul dintre fondatorii revistei „Limbă și literatură română pentru
OPRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]