5,677 matches
-
sunt urmașii celui mai de temut partizan din Întorsura Buzăului le-a îndreptățit răzbunarea. Viața este o continuă compensare a întâmplării că existăm. Vine o vreme când tragem linie, ceasul numără la fel creșterea și descreșterea. Ce-i de făcut? Înfigem un țăruș în mijlocul inimii, cadranul indică umbra. Partea peste care urmează să treacă soarele încape până și incertitudinea ploilor. Partea peste care a trecut soarele înghesuie lumina în cochilii de melc pentru zile negre. A venit vremea buzunarelor goale, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piciorul în roata norocului și să te lepezi de toți sfinții, așa cum s-au lepădat în biserică ursitoarele de satana. Să renunți îți vine la propria voință, să o calci în picioare ca pe o ultimă țigară înainte de a-ți înfige chirurgul bisturiul în plămâni, înainte de a secționa aerul pe din două (cel inspirat în cimitire nu-ți aparține). De la o vreme, trâmbiță moartea în vene. Tu le desfaci cu o lamă să audă prostimea glasul sângelui, dar prostimea râde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Tatu, călare pe iapa lui badea Gheorghe, cânta dezamăgit, trist, cu jumătate de gură, despre un loc cu verdeață și răcoare. Hai, di, gloabelor, di, să o ducem pe țața Lențuca și vă sloboade tata în șură până trece potopul! Înfiptă până la brâu în lutul proaspăt, crucea pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o sfântă. Când au ajuns acasă, în tindă, vecina Varvara a pus masa: borșul era sleit, sarmalele crude, mămăliga aburea la fel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o iubire de om simplu și câtă sfințenie încape neputința de a coborî de pe cruce? Iubirea mea este ascunsă sub un șotron desenat cu creta pe asfalt; un șotron fără fereastră este precum un om fără inimă, unde să-mi înfig crucea părinte? Pământul, o vegetare în iluzie, cerul, o amăgire reprobabilă, la ce capăt al incertitudinii să-mi plec genunchii? Mă topește dorul de a număra până la 7; în icoană, memoria închide paranteză pătrată; fără ea sunt un noiembrie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
consolidau convingerile. Câte ceva ajunsese la urechile lui despre sfânta Cătălina, pictată în biserica Fântânele, dar, din superstiție, nu a vrut să aibă de a face cu popii. Și apoi, și-a primit-o în freză de două ori, pizda era înfiptă bine în pula partidului. "Vicii de procedură, domnule procuror! Se mai întâmplă uneori și pești bătrâni să se agațe în undiță, se mai întâmplă!" îl consola jigodia de judecător, așa, mai mut ca să-i pună sare pe rană. Ieremia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru simplu motiv că sforăi când dormi; tu, când o întâlnești (om educat) îți porți sufletul la vedere, ea (curva) se face că îți apreciază disponibilitatea, însă, când îți este lumea mai dragă, îți fură insigna din piept și se înfige în altă erecție de om singur. În moarte trebuie să intri cu bocancii în picioare, cu unghiile netăiate, cu tricoul transpirat, cu blugii rupți, duhnind a alcool, a tutun rusesc, a coaie nespălate. Să intri trântind ușa, dărâmând zidurile, spărgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a înțepat-o cu baioneta în fund, după ce s-a întors din Siberia (bunica îi făcea de 7 ani), i-a pus insigne în piept (la CAP, toamna se dădeau distincții, s-a pișat pe tinichea să lucească, apoi a înfipt-o pe un perete, în cocina porcilor). A dus-o de nas, până când i s-a făcut lehamete. Tătuța a închis ochii ca o umbră de nor peste cer sau poate că Dumnezeu a rămas fără baterii în lanternă. 77
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
XIV, căruia-i plăceau mult femeile, August, primul rege al Poloniei, care împărțea femeile cu supușii lui, toți acești suverani n-au fost urîți din cauza amorurilor lor. Și dacă Cezar a fost asasinat, dacă libertatea romană a făcut să se înfigă atîtea pumnale în trupul său a fost pentru că Cezar era un uzurpator, iar nu pentru că era galant. Voi fi contrazis, poate, amintindu-mi-se expulzarea regilor din Roma din pricina atentatului la pudoarea Lucreției, aceasta pentru a susține părerea lui Machiavelli
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un bostan plin de țepi În vîrf, păzeau o ușă mare deschisă. Am mai văzut și un copil (aici culorile dispă reau, lăsînd locul nuanțelor de argintiu și cenușiu), culcat la pămînt, cu fața În sus și cu o cruce Înfiptă În pîntecele umflat. Poze am Întîlnit și-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală, căutînd să redau cît mai exact castaniul prietenos al ursului din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un tărîm minunat al păt lăgelelor roșii: „Paradicsom, a paradicsomba fogunk jutni“ rostea din cînd În cînd preotul. MÎncasem cu plăcere atîtea „paradicsom“, ba pe unele le și furasem prin gardul grădinilor, le ștersesem de praf cu mîna și-mi Înfipsesem dinții În ele umplîndu-mă de zeamă fără prea multă bătaie de cap, doar pentru că muream de sete după cîte un meci de fotbal. Vocea aspră a preotului nu se domolea, iar noi stăteam smirnă. Nu-mi dau seama dacă ne-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Erica, cea mai luminoasă dintre epidermele noastre greu Încercate de soarele verii. Ne jucam și „de-a irisul albastru“, după cum aș putea numi astăzi distracția, ne luam adică de bărbie cu vorba: „Ia să-i văd dacă sclipesc!“ și ne-nfigeam privirea În ochii Încremeniți În fața noastră. Cu toții Îi aveam albaștri. Chiar și ai mei băteau spre culoarea asta, iar fetele ziceau: „Dacă ne uităm la tine, albastru mai tare e pe partea dreaptă“. Cei mai interesanți erau ai Liei, pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de șapte ori de nouă. Afară de atunci cînd le atingi cu fierul. Dar, dacă recunoști sub Înfățișarea unui cîine ori a vreunei mîțe un suflet de om, adică un pricolici, trebuie să treci dinții furcii prin foc și să-i Înfigi În piciorul vietății. Îndată se preschimbă la loc În făptură omenească, Începe să plîngă și e gata să-ți slu jească atîta vreme cît Îi mai rămîne din ispășirea vrăjii. — Bag samă, zise Floare, că bărbatu’ muierii care ți-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să vorbească În limba locului ca să se facă Înțeleși, nu un gurește. Văzînd că nu era chip să-i convingă și că o țineau pe a lor citînd În maghiară tot felul de dispoziții din niște hîrtii, Floare s-a Înfipt Înaintea lor cu statueta lui SÎnpătruc În brațe și s-a pornit să le turuie englezește. S-a lăsat o tăcere pătrunsă de respect. Bărbatul ei Însă Înțelegea că-i blastămă și-i suduie În felul negreselor de la hanul „Ceapa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu mai voiau ori nu mai Îndrăzneau să Înainteze. Pierduți cu ochii În cer, pe pămînt Îi Înconjuraseră sălbăticiunile. Era un cerc larg, nu-l vedeau, dar Îl simțeau cum se strînge. În cizmele lui căptușite cu pîslă, Gheorghe se Înfipsese În omăt Înaintea cailor și trăgea la răstimpuri cîte un foc În așa fel Încît lupii să nu cuteze a Înainta. Știa că În cele din urmă, lăsînd cîteva leșuri pe zăpadă, vor răzbi pînă la ei. Se gîndeau să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în inima/mintea (kardia are aici sens de „minte”) lui Iuda, fiul lui Iuda Iscariotul, șgândulț de a-L preda”. În timpul spălării picioarelor, câteva versete mai jos, Isus ține să amintească: „Voi sunteți curați, dar nu toți”. Îndată după spălare înfige iar cuțitul în rană: Veți semăna cu Mine, dar nu toți, fiindcă, zice Psalmul: „Cel ce mănâncă pâinea cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea” (Ps. 40,10, după LXX). În fine, urmează lovitura de grație. Isus le mărturisește apostolilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unui câine turbat. Copilul care L-a lovit pe Isus și din care a ieșit dracul cu chip de câine nu era altul decât Iuda Iscariotul, vânzătorul lui Isus; iar în coasta în care Îl lovise Iuda aveau să-i înfigă și iudeii sulița. Actele lui Pilat (datând cam din aceeași perioadă, sec. IV-V) propun două scenarii dezvoltate, cu totul și cu totul speciale, fapt care dovedește interesul crescând față de personaj. Prima povestire sună așa. După ce află de condamnarea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înduplecat de a mia rugăminte a ucenicului pierdut, pleacă o creangă, iar sinucigașul găsește „alinarea în moarte”. A doua zi, soldații lui Pilat intră în grădină ca să taie un lemn pentru crucea lui Isus. Dar topoarele nu reușesc să se înfigă în nici un copac. Doar cedrul multisecular primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase în ajun Iuda. Când ceilalți arbori încep să-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea”, el dă următorul răspuns: Tăceți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fragment ne oferă o caracterizare deplină a tipului de abordare teologică a lui Stăniloae: adevărurile dogmatice (căci el n-a încetat niciodată să fie un dogmatician) sunt mereu așezate într-o perspectivă duhovnicească, în vreme ce experiența duhovnicească își are rădăcinile bine înfipte în solul Tradiției. Dogma și Tradiția sunt cei doi stâlpi ai Bisericii, fără de care mesajul lui Cristos ar fi dispărut sau ar fi fost denaturat cu timpul. Dar numai experiența personală, trăită în comuniune cu întreaga ecclesia creștină, actualizează Dogma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nevoie s-o aibă În viitor față de „burghejii” pe care Îi are În „supraveghere”. „Numai din cauza lor mi s-a Întâmplat ce mi s-a Întâmplat și acum trebuie să mă Înțepe toată ziua și să stau cu <furtunurileă astea Înfipte peste tot. Dacă nu-i băgat În gură sau În nas, atunci Îi În fund și tot Îi găsesc ei un loc undeva. Da’ unde mai pui că mi-au pus și <călușă În gură, pentru că am - cum Îi spuneau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că aveau și pe cine! Bărbat Înalt, zvelt, cu privire de azur, limpede... Dar... „Undeva, În spatele siguranței afișate, se ascunde oarecare timiditate. Să-l ajutăm” - și-au spus ele, ca niște cunoscătoare a firii omului.... ― Bună ziua. Ce doriți? - și-a Înfipt privirea ademenitoare În ochii lui una din frumoasele de dincolo de tejghea. ― Mmm... ― Cu ce vă pot ajuta? ― Am un băiat... ― Să vă trăiască! Ce vârstă are? - l-a Întrebat ea, topindu-l cu jarul privirii și al zâmbetului... ― Păiii... ― Vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi așteptat... Uite așa, zi după zi și Încet Încet, muntele de gheață de lângă mine a Început să se topească... De fapt, a fost un moment care a schimbat totul... Divizia noastră pregătea un atac asupra inamicului, care era bine Înfipt În teren. De data asta, căpitanul a venit la noi În bordei. Când l-am văzut intrând, am sărit drept În picioare. Toader a cam lovit bagdadia bordeiului cu capul În momentul când a vrut să salute pe căpitan. ― Stați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mândru ce era... A doua zi - curios - m-am dus să-i vad cușca, dar... omul ședea pe laiță și plângea. „Ce-i cu tine?” - l-am Întrebat. „Uite aici” - a ridicat el sita. Sub sită, ghemuit, cu o gheară Înfiptă În gât... zăcea pițigoiul, fără suflare... Nu se atinsese nici de o firimitură sau poate nici de o picătură de apă... „Și acum, prin mișcarea lui greu de urmărit, el Îmi dă lecții de supraviețuire În fața glonțului inamicului” - gândeam eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu misiune să le spună gospodarilor cât Îi oara, că la Începutul lumii doar n-o fost ceasuri. ― Întrebarea-i de ce cântă cocoșii numai noaptea, la ore fixe, și nu cântă și ziua? - a Întrebat Despina. ― Ziua te ajută soarele. Înfigi bățu’ În pământ și te iei după umbră - a precizat tata Toader. ― Ba cântă șî zâua, da’ atuncea te anunță că a’ sâț’ cadă musafiri - a adăugat mama Maranda. Odată cu aceste vorbe ale lui tata Toader și ale mamei Maranda
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebat și eu așaaa.... Când totul a fost după carte, infirmiera a Îmbiat-o: ― Acum, hai să mergem, să te vadă doamna soră șefă. Da’ Întâi să punem pe tine halatul aista mai gros, că altfel toți ochii bărbaților se Înfig În tine, ca lupii În grămada de oi... Au intrat la sora șefă, care le aștepta. ― Gata, fetelor? Cum a fost, Stăncuțo? Măi, da’ ce frumoasă ești! - le-a Întâmpinat sora șefă, cercetând-o cu mare admirație pe țigăncușă. ― Eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
făcut baie și ai fost bărbierită...jos. Are să te opereze doctori foarte buni. N-are să te doară deloc. Între timp, s-a Întors infirmiera. ― Hai, fugi În salon. Lenuțo, te rog s-o conduci. Stăncuța, cu ochii plini de speranță Înfipți În ai sorei șefe, i-a apucat mâna și i-a sărutat o, murmurând aproape scâncit: ― Sărut mânuța matali, doamna... sorăăă. Sărut mânuțâli... Sora șefă a mângâiat-o pe creștet părintește. ― Să nu plângi, Stăncuțo. Să nu plângi. ― Hai, frumoasa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]