1,020 matches
-
ziarul de duminică al partidului socia list, la care era abonat tata, tainele fecundității și ale evoluției spermatozoidului, ovulului și foetusului uman În matricea nim bată de mistere În imaginația unui puber ca mine. Spre seară, maidanul răsuna de urlete Înfiorătoare: Începea reprezentația la menajeria lui Braun, celebru antreprenor de panorămi, panopticumuri și menajerii, toate luminate electric de la uzina proprie, instalată afară ca o altă senzație pentru public. Reprezentația se anunța cu mare alai demons trativ, scoțându-se mai Întâi sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
parcă i-au amorțit, nu mai era capabil să se gândească la nimic, nu era preocupat decât de cum să scape de frig și de foame. În a patra zi, pe la orele zece ale dimineții, trenul a frânat cu un scârțâit înfiorător, a șuierat locomotiva și curând ușa vagonului s-a deschis, iar un gardian le-a strigat: -Dați-vă jos, gata, am ajuns! Au fost strânși toți în careu. Se adunaseră vreo două sute de oameni: pe parcurs, la garnitura cu deportați se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pentru musafiri de tot soiul. (Soi - ăsta-i cuvântul.) Câteodată erau atât de mulți, încât nu mai știam pe unde să-i mai culcăm... O excursie pe timp dubios în Piatra Mare, în tovărășia unui Licurici de 14 ani... O înfiorătoare, dar delicioasă coborâre prin prăpăstii, pe urmă proaspătă de urs, în valea Gârcinului. Personajul principal - Vally, manifestând o groază plină de haz. Planurile nerealizate de hagealâc la mânăstirea Cheia, la sfinții părinți Macarie și Onanie, care mult se zice că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
luat-o razna. S-a mutat la celălalt geam. Același lucru. Extraordinar! În timpul nopții viscolul depusese zăpada de jos și până sus, dincolo de geam și de streașina casei. Acum înțelesese. Așa se explica faptul că în odaie era o liniște înfiorătoare și un întuneric de catran. Eram sub controlul total și implacabil al forțelor dezlănțuite ale naturii. Totuși, vroia să se convingă pe deplin. Ținând lampa cu ambele mâini ca pe un scut miraculos, pășind încetișor ca și cum s-ar fi aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintre masculi; alții reproduceau cu fidelitate sunetele eliberate de ființele care poartă pe spinarea lor în mod inconștient arhicunoscutul simbol al creștinismului; câțiva dintre ei lansau prin corzile vocale mieunăturile hienelor înfometate în apropierea stârvului apetisant. Peste amestecul eterogen și înfiorător al decibelilor scăpați de sub controlul rațiunii, se făceau simțite rotocoalele sinistre ale maimuțelor urlătoare, din gâtlejul cărora se buluceau spre exterior semnale de alertă înțelese numai de ele. Și toată această hărmălaie și babilonie vocală aveau ca element provocator "sfânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scrie toată presa din lume cu litere de-o șchioapă și despre care se va vorbi la toate posturile de radio și televiziune... "...Patru infractori periculoși, patru teroriști însoțiți de un câine feroce, patru dușmani ai poporului de o cruzime înfiorătoare, au fost, în sfârșit capturați, anihilați, încarcerați. După o luptă prelungită în care cei patru criminali au depus o rezistență îndârjită, folosind un armament sofisticat extrem de periculos de proveniență deocamdată incertă cu răni adânci, sângerânde, sfâșiați sălbatic de mușcăturile câinelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
invidiat pentru metodele lui științifice de cercetare a infractorilor... Poftim! Adio Premiul Nobel, adio statui ecvestre în mărime naturală!... Mircea și Lică s-au apropiat de masă, m-au ridicat și m-au depus ușor-ușor pe dușumea. Mă durea glezna înfiorător; corpul îmi era învinețit de loviturile nemiloase ale bastonului cauciucat. Încă eram în stare de șoc. Umorile o luaseră pe arătură, iar acum eram căptușit în propriile mele reziduuri ale arderilor interne. Primarul s-a uitat la noi cu vădite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
simplă mișcare a degetului mic te expediază fulgerător în rai sau în iad, fie că ești vinovat ori nu. Clar? Unde sunt bunătatea, blândețea, mila și dragostea Tatălui Ceresc față de fiii Săi tereștri?? Vorbe goale!! Vă amintiți de doctorul morții, înfiorătorul criminal nazist Joseph Mengele, procedând la selectarea evreilor pe suprafața peronului de la Auschwitz în momentul coborârii din vagoane a acestor nefericiți? Și el avea o inimă foarte largă și plină de sentimente "creștine". Pe majoritatea evreilor "îi miluia" trimițându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Nu s-a atins de nici un fir de păr din capul lui. Nu l-a trimis la camera de gazare. Nu. De ce, Doamne, de ce ești bun cu ticăloșii acestui pământ și-i persecuți pe cei nevinovați? Dar de Ante Pavelić înfiorătorul și abominabilul criminal croat vă amintiți? Monstruoasa creatură scotea ochii victimelor punându-i într-un coș pe biroul lui drept trofeu. 18 kilograme!! Optsprezece kilograme de ochi omenești te priveau, Doamne, din coșul ăla sinistru. Cum, Doamne, nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de gheață ca la patinoar, neexistând riscul scufundării în zăpadă. Arareori, deasupra capetelor noastre, pe cerul încruntat, se făceau auzite slabele fâlfâituri ale unor grupuri răzlețe de ciori căutându-și cu disperare hrana care scăpaseră ca prin minune de pârjolul înfiorător din liziera de salcâmi de astă-vară. Pentru Mircea, efortul deplasării era cu adevărat un chin. Fiecare pas pe care-l făcea constituia un efort deosebit. Era ca și cum ar fi urcat treptele unui zgârie-nori cu o sută de etaje: fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și putregăiturile dinților, de nefolosirea îndelungată a pastei și a periuței de dinți, pigmentată cu reziduurile fermentate de ceapă și usturoi, respirația era într-adevăr ucigătoare precum pilulele produse de I.G. Farben care alimentau sistematic și profitabil funcționarea la parametri înfiorători a camerelor de gazare de la Birkenau. Era îngrozitor! Aglomerația era identică cu aceea a vagoanelor supraîncărcate monstruos cu evrei, oameni absolut nevinovați mergând pe un drum chinuitor de lung și de greu la capătul căruia îi aștepta o moarte înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
penetrant, răscolitor emis din interiorul unei trompete ruginite și răgușite. În același timp, am zărit pe partea opusă a străzii silueta inconfundabilă a cioclului zootehnist însoțit de cele două accesorii emblematice ale uniformei sale dizgrațioase: trompeta răgușită, epuizată și sarsanaua înfiorătoare asigurând transportul cadavrelor până la ultima destinație. Vecina de peste drum, auzind sunetul binecunoscut, a ieșit în stradă și acum stătea rezemată de unul dintre stâlpii porții, având în brațe o pisică și mângâind-o liniștitor cu palma peste blănița zbârlită. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a început s-o izbească-n cap cu cărămida, sistematic, centimetru cu centimetru până când frumosul ei cap a fost completamente zdrobit, nu se mai distingea nimic: ochi, urechi, nas, gură, totul se transformase într-o materie vâscoasă, lipicioasă, amorfă și înfiorătoare. Gata. Se terminase. Stropi de sânge, de carne sfârtecată și de oase zdrobite îi săriseră pe mâini și pe față, pe tot pieptul. A introdus cadavrul mutilat în traista aia mare și jegoasă îndeplinind funcția de car mortuar și, ștergându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe mâini și pe față, pe tot pieptul. A introdus cadavrul mutilat în traista aia mare și jegoasă îndeplinind funcția de car mortuar și, ștergându-și mâinile de iarba verde și deasă, a plecat mai departe, făcându-și cunoscută prezența înfiorătoare prin intermediul sunetului pe o singură notă emis de o trompetă răgușită. Imaginile terifiante ale supliciului monstruos la care mi-a fost dat să asist fără voia mea s-au imprimat adânc în conștiință, ca un memento asupra celei mai mârșave
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe Apolo la o Întrecere, socotind că fluierul său cînta mai frumos. A cîștigat zeul dar balanța a stat multă vreme În cumpănă Înainte de a se Înclina În favoarea lui. Atunci cei ce urmăriseră Întrecerea au fost martori, la o scenă Înfiorătoare, care a cutremurat pînă și fiarele pădurii. Ca să-l pedepsească pentru trufia de a-l fi Înfruntat, Apolo l-a legat pe silen de crengile unui copac și l-a jupuit de piele. De ce a săvîrșit un teu o crimă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și cu copiii În spate, ca odinioară evreii din frumoasa Palestină ; vom deveni la starea adevăratei ticăloșii, a nu avea unde să ne plecăm capetele, vom umple prinsorile [= Închisorile] sau ne vom stinge de foame și de ale ei urmări Înfiorătoare” (Andrei Mureșanu, 1844) ; „De ce nu faci, o, Doamne, minuni ca și-n pustie/ Cu populul Iudeii, prin Moise, omul tău !/ Să scoți din jug o gintă ce geme În sclavie,/ Cerând Între suspine s-o scapi d-atâta rău !” (Andrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cap. Bătaia la testicule. Această tortură consta În prinderea glandelor Între degete, după care erau bătute cu un bețigaș sau cu o andrea de Împletit până se umflau. În acest fel, cel torturat nu mai putea umbla și avea dureri Înfiorătoare. Bătaia cu sacul de nisip. Deținutul era legat cu mâinile deasupra capului. Imobilizat În această poziție, era bătut cu un sac de nisip, care avea o greutate de 4-5 kg. Loviturile dislocau organele interne, fără a se putea constata, ulterior
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
altele, un film despre barierele de clasă dintre umanitate și șobolanitate, deci e important că șobolanii arată a șobolani și că, în unele momente (atunci cînd roiesc cu zecile printr-un pod sau printr-o bucătărie), nu sînt drăguți, ci înfiorători. Eroul însuși e exact atît de drăguț cît trebuie : suficient de drăguț ca să-l determine pe spectatorul cu slăbiciune pentru animăluțe să și completeze pe loc cererea de adopție, dar nu atît de drăguț încît să-l determine pe spectatorul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se va obține votul bisericii pentru a anula această oră, însă s-au înșelat. Biserica a aprobat ca noi să putem să ne întâlnim în continuare în local. Atunci, Satana a tresărit și tot s-a opus, folosind o strategie înfiorătoare: “Suntem de acord, vă lăsăm să vă întâlniți, dar fiind o grupă a Școlii de Sabat, aceasta întâlnire nu o mai țineți voi (Ionel și Vilson), ci Pastorul și Dirigintele Școlii de Sabat!” Grupa s-a împotrivit, pentru că aveam proiecte
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pe care cu două săptămâni în urmă le pierdusem fără urmă. Bucuroasă că le-am găsit, le strig pe nume: Șpî, Cater, Roxi, haideți acasă să vă dau ceva bun! La auzul glasului meu au început să scoată niște sunete înfiorătoare și au dispărut brusc, parcă ar fi văzut o nălucă. Ce-o fi cu ele? Le crescusem de mici și nu le-au lipsit nici hrana, nici afecțiunea. Astăzi totul îmi este ostil. Casa în care locuiam era o clădire
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
au plecat toți și m-au lăsat acolo, singură și uitată ca pe un câine de pripas. Auzeam câinii cum lătrau și o cucuvea pe acoperișul clădirii. Obișnuită cu luminile din oraș, întunericul mi se părea greu, iar liniștea era înfiorătoare. Îmi era frică și mă întrebam ce caut acolo. La un moment dat, am auzit pași și ușa s-a deschis încet. Dar ce faceți aici...? Am crezut că au lăsat lumina aprinsă, nici nu m-am gândit că mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o săptămână înainte de îngogoșire, era necesară mutarea pe rastele curate. Trebuia să avem grijă să nu perforeze gogoșile sau mătasea să se întindă pe stelaje și nu în gogoașe. Când viermii au început să crească și să se albească erau înfiorători. Apoi s-au transformat în gogoașe albe. Când acestea erau puțin gălbui a venit mașina care le-a luat. Ale mele nu erau atât de mari și frumoase cum erau cele de la școală dar, reușisem să duc la bun sfârșit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
populație mică și cu un standard ridicat de viață materială și spirituală, [297] ca de pildă în Suedia și în Elveția, dar nu în țări cu populație numeroasă și înapoiată. Cine vorbește de democrația engleză, acela n-a văzut niciodată înfiorătoarea mizerie a cartierelor muncitorești din Londra, și desigur din celelalte mari orașe industriale ale Angliei, dar eu mă refer la aceea din Londra, pe care am văzut-o în 1932. De altfel, la întoarcerea din Rusia, după demobilizare, am spus
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
reunește cele două lumi: portretul pictat sau sculptat. Conform textului Apocalipsei, în cazul situării conștiinței mele în rândul celor pierdute întru tentația demonului, și eu mă închin icoanei fiarei. Fiara îmi vorbește din icoana și face semne și acte taumaturgice înfiorătoare. Ea mă vindecă de suferințele și rănile sădite în ființa mea prin îndurarea grozăviilor și traumelor anterioare. Astfel, mă simt ajutat și ocrotit de fiară. Nu resimt nicio fericire, dar o savuroasă plăcere îmi inundă conștiința. Așadar, nu sunt fericit
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
se supunea și se mlădia mecanicește supt ultimele tremurări ale acelui suflet întunecat. Era o neobicinuită frumuseță de sunete în acea împărechere bizară de cuvinte, din care zburase pentru totdeauna ordinea și suflarea unui înțeles. Atunci am înțeles adânc sensul înfiorător al cuvintelor lui de-odinioară: „Unde-s șirurile clare din viață-mi să le spun! Ah, organele-s sfărmate și maestrul e nebun!” Și când, ostenit de acest joc de versuri sonore și pustii, figura lui îmbrăcă iarăși acea expresie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]