2,013 matches
-
au îmbrățișat în ființă și conștiință, pentru Oana Georgescu, întru nașterea cărții, atunci înseamnă că autoarei i-a fost și greu, și ușor și drag! Florarii autentici nu sunt acei ce seamănă florile, ci acei ce le sărută cu gură înfiorată de mirajul lor și râde cu iubire florilor! Așa a scris Oana Georgescu cartea despre cele trei generații de muzicieni, din care face parte dirijorul Iosif Ion Prunner, ca de altfel, pe toate celelalte, și nu sunt puține: cu iubire
IOSIF ION PRUNNER. TREI GENERAŢII LA ATENEUL ROMÂN” APARIŢIE LIVREASĂ BIOGRAFICĂ, A OANEI GEORGESCU, LA EDITURA „ALL” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379822_a_381151]
-
lângă ea și-a dat seama că nu mai este singură sub duș. - Ești un desfrânat, asta ești, îi spuse Săndica, întinzând mâna pe pipăite să vadă dacă este nud sau în chilot. Îl atinse cu degetele ude și se înfioră de plăcere. Abia mai putea respira. Încet, timid, mâna îi alunecă în jos și mai jos, dar simți numai căldura pielii. Șocuri electrice îi coborau în spirală din vârfurile degetelor până în tălpi și, fără să vrea, își înfipse unghiile în
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
acest zvon trist, ochii trecătorilor nu spun nimic. Or fi și ei cai? Erau blocuri în centru pentru cai. Câinele a rămas un animal de provincie. Ați văzut câine în parlament ? Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram, Ce-nfiorați, acele biete vorbe, fericire, etc., Acum domnim între o zi și-o noapte, Nu te-am zărit în țara vieții, erai? Tu plângi? De ce? Visările - Coloane moarte. Ferește-te de vorbe. De s-ar lăsa tăcerea. Nu am fost niciodată
AM SĂ ÎNCEP de BORIS MEHR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379888_a_381217]
-
De-acum dormi, dormi în zadar; Nu spera la nimic bine, Visul este doar la mine. * În zori se pierde raza-n iarbă Flămândă roua să o soarbă Și urcă-n dulcele cucutei În curcubeul de scântei. * Ecoul umbrelor străbate Înfiorând colțuri din noapte, Eu mă trezesc, străin, în pat Cu-o amintire... mai bogat. Ion Părăianu Referință Bibliografică: CU-O AMINTIRE MAI BOGAT / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1672, Anul V, 30 iulie 2015. Drepturi de
CU-O AMINTIRE MAI BOGAT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379908_a_381237]
-
de tot felul, își murdări pantalonașii. Se apucă ea să le scuture de pământ și de cetină. Plecară mai departe. Când s-au afundat în pădure mai adâncă, mai întunecată, un tropăit zgomotos le atrase atenția. Chiar și bunica se înfioră uitându-se într-acolo. - Ce-s animalele alea ? îndrăzni Ionuț s-o întrebe, cam în șoaptă. - Sssst! E scroafa mistreț, cu patru pui ! Fă liniște. A, uite, s-au topit în vale. Nu stau mult la vedere, să nu le
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
peste mări și țări, la zile lumină depărtare. Ies din desișul codrului și dau peste o poieniță plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică, care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor, fără orizonturi, într-un dans al deznădejdii. Dansează așa cum li se cântă, după ritmul impus de cineva, aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
trad. adapt. Când ticăitul unui ceas mă înfioară, iar nopții hâde i se deda a luminii ziua în palidul lila, un violet să piară a albului iernire în păru-ți negru-nviuă copacul strănutând, isi leapădă verzirea, iar holda-aurie-n hambar va rugini, așa se duce vară, prea veselă mireasă
SONET XII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381854_a_383183]
-
peste mări și țări, la zile lumină depărtare. Ies din desișul codrului și dau peste o poieniță plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică, care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor, fără orizonturi, într-un dans al deznădejdii. Dansează așa cum li se cântă, după ritmul impus de cineva, aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
frunze de alună, Să-ți fie-n vise de noapte -cunună! Un soare doar pentru tine aveam, În suflet el rămase singurul alean, Lângă ochii ce orientează mereu, În văzduhul ce curge și eul meu... Toamna ce deseori ea mă înfioară, Căci n-am eu roade-n crâng afară, Că n-aș avea mângâieri pentru tine, C-aș fi și răul imaginilor din mine... M-am trezit că nu mai știu ce-i viața, Nici de frică n-o văd legată
CUGETARE AUTUMNALĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381872_a_383201]
-
Toate Articolele Autorului E numai pace între noi Când sorbi din razele de soare, Cu trupul tău strivind trifoi, Sub a căldurii apăsare. Chiar gâzele par curioase Linchind sudorile prelinse, O adiere blandă coase Privirile-mi pe tine ninse. Mă înfiori, Evă vorace Cu reliefurile-ți line. În mine ispitirea tace, Te simt a mea și-mi este bine. Deodată, inima-mi tresare. E un moment de nebunie. Mă strâmb la razele de soare, Într-un acces de gelozie. Prea te
GELOZIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381884_a_383213]
-
cântară la marginea orașului prima lor cântare, pierzându-li-se ecoul în văile adânci ale pădurii, două păsări de noapte zburară pe lângă noi ca niște umbre ale nopții, fâlfâindu-și aripile peste pădurea somnoroasă, trezind puzderia de frunze care ne înfiorară... “Mihaly, tu ai văzut ce este bogăția?” “N-am văzut și nici nu doresc să văd!” Deabia acum mi-am dat seama ce mult mersesem noi prin pădure când am văzut ce departe suntem de castel. , În drumul nostru își
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
în graiul moștenit, și-a lăsat dor singuratic, Luceafărul din Zenit. Rapsozi iscusiți prin vremuri i-au pus versurile-n cânt, din care străbat ecouri de dor doinit la mormânt. Iar clinchetul de izvoare îi cântă poezie. Codrul să îl înfioare de tristă nostalgie. Somnoroase păsărele închid pleoapa nopților, să străbată pân' la stele, taină plină de amor. Teiul își scutură floarea pe al său pustiu mormânt, când ploaia-ntunecă zarea și când e bătut de vânt. La mormânt de criptă
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
Legea pământului alb castele albe, grădini albe Curți albe, împărătești Porți de diamant singure se deschid spre cerul alb înfloririle nebănuite splendori devastează plecările, sosirile. Copaci argintați adăpostesc Înlănțuiți în triluri, canarii. Cutreierată de implacabil Stârnit de suflul nemuririi Mă înfioram. Pe cărarea regăsirii Alergam. Ninsori îmi cad pe cuget și pe trup Când Fostu-mi-a dat să aud în graiul gângurit demult cântări. Sub puterea cântului mergeam Prin albul ținut Dar nu la pas, și nici fugind, Dansam. Pe
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382056_a_383385]
-
nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mă uit la tine, te privesc lung, Și nu știu câte zile îmi ajung, Să pot să te cunosc eu bine, Și să-mi pot lua ochii de la tine. Frumusețea ta, tare mă înfioară, Arăți ca o frumoasă căprioară, Ochii tăi căprui țintesc spre mine, Și-mi spun să mă apropii de tine. Buzele tale senzuale îmi spun ceva, Mă cheamă, ce mai stai, vino-ncoa, Sărută-le așa cum știi tu mai bine, Îmbrățișează
O ETERNITATE PENTRU TINE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382114_a_383443]
-
veșnică.” M.-A. Costa de Beauregard Se-aude toaca. Credincioșii se-ndreaptă spre biserici. Începe slujba religioasă. Îngerii coboară blând din cer, întind aripile deasupra capetelor noastre, pregătindu-și glasurile măiestre. Preoții-nalță rugăciuni... Se-aud cântări de cinstire, se înfiorează întreaga fire. Se-aprind lumânări, se luminează inimile și gândurile. Se cântă Prohodul. Îngerii triști cântă cu noi! Clopotul bate. Pe cer trec nori alungați de vânt. Păsări tresar din somn speriate. Printre unde sonore și foșnet de aripi, lumânările
VINEREA MARE A PATIMILOR LUI HRISTOS de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380340_a_381669]
-
Se opri crezând că auzise ceva. Nimic. Apoi, pe un copac, văzu lipit cu scotch un tradafir roșu și un bilet: Bine ai venit iubita mea. Continuă drumul. Mai este puțin și vom fi uniți pe veșnicie. Renn se uita înfiorată în jur, dar nu văzu nimic altceva. Uniți pe veșnicie!? Nu-l cunoștea prea bine pe Mike, dar era sigură că nu el fusese cel care scisese asta. Pe loc realiză greșala enormă ce-o făcuse. Cum putuse ea să
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
la zenit Și frunzele în ruguri de foc se tot aprind, Lumina se topește,în stropi,în lăstăriș, Ceva-mi apare-n cale,sărind din luminiș. Alunecând ușor,pe-o rază ce coboară Din sânul lui Amor,simțirea mi-o înfioară. Ședeam și mă uitam și nu-mi venea să cred, Dar poate că visăm,sau nu eram atent. -Suava-ntruchipare,arată-mi ce s-aleg, -A visului visare,sau ție să mă plec? Vorbi atunci făptura ce aievea se-ntrupa: -Ba
SEARA DE TAINA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380604_a_381933]
-
graiul moștenit, Ne-a lăsat dor singuratic, Luceafărul din zenit. Rapsozi iscusiți prin vremuri I-au pus versurile-n cânt, Din care stăbat ecouri De dor doinit la mormânt. Iar clinchetul de izvoare Îi cântă poezie, Pe codru să-l înfioare Cu tristă nostalgie. Somnoroase păsărele Închid pleoapa nopților, Și străbată până la stele După taină de amor. Teiul își scutură floarea Pe al său pustiu mormânt, Când ploaia-ntunecă zarea Și când e bătut de vânt. La mormânt de criptă veche
ODĂ POETULUI NAȚIONAL de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379510_a_380839]
-
viața lor este un chin, Când locul lor este la joacă Și nu știu de-aici când pleacă? Când sunt copii,n-au păr pe cap, Iar dulciul lor este un hap? Când ei suportă deseori Ce tu privind te înfiori? Când sunt copii și sunt cuminți, Când medicii sunt niște sfinți Cu suflet mare și cu har, Dar tot se-ntâmplă, poate rar, Ca să mai piardă dintre ei C-atâta pot,că nu sunt zei? Și nu-ntreba ce-nseamnă
CE-NSEAMNĂ MULT de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379567_a_380896]
-
dacă te-a atins, devii tot ce poți fi mai bun din ce ai putea fi! Gândul iți fuge, mereu și mereu, ori înainte, ori înapoi, doar prin iubire, poți trăi, prezentul moment, nemuritor! Fiindcă, o atingere de gând poate înfiora, mai mult decât cred brațele că pot simți! Citește mai mult Iubirea ...nu este ce crezi că este,nu este nicice ți-ai dori să fie,dar, dacă te-a atins,deviitot ce poți fi mai bundin ce ai putea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
să fie,dar, dacă te-a atins,deviitot ce poți fi mai bundin ce ai putea fi!Gândul iți fuge,mereu și mereu,ori înainte, ori înapoi,doar prin iubire, poți trăi,prezentul moment,nemuritor! Fiindcă,o atingere de gândpoate înfiora, mai multdecât cred brațelecă pot simți!... XXXIII. LUNA, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2050 din 11 august 2016. Cri-cri-cri lună strălucitoare, ne aprinzi în scăntei - chemare și urzești într-o poveste de la a fost și tot mai este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
că-l voi iubi mereu, mereu. Și nu-mi pare rău. Singurul lucru real bun de care mă mai bucur în viață e dragostea mea neîmpărtășită. La gândul că aș putea să-l întâlnesc vreodată, oriunde, chiar pe stradă, mă înfior. Îl iubesc, îl iubesc cu o dragoste nețărmurită, îl iubesc cu o durere adâncă și totuși dulce.” (Elena-Margareta Ionescu, Jurnal cu și fără Nae Ionescu. Ed. Vremea, București, 2015, p. 46) „Am fost pe hellespontice ținuturi/ eu, poate, Daphnis, tu
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > GÂNDUL 34 Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului diminețile noastre miros a îmbrățișări sub aceleași vechi perdele de întuneric înfiorat în carne furtunile se lovesc între ele fulgerul ne lipește dintr-o singură aprindere apă și pământ noroiul devine flacără doar răsăritul stingându-l Referință Bibliografică: Gândul 34 / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09
GÂNDUL 34 de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381171_a_382500]
-
împreună în buze de crini Citadela iubirii ne cuprinde în haina de crist.ale poeme în adânc viețuind Sanctuar de tăcere ni-i icoana iubirii raze calde din Logos ne cuprind dănțuind într-o horă de aripi candelabre de stele înfiorându-ne dorul de a fi mântuiți Ino.rugi de tămâie se preschimbă în grele lumi.înalte columne de aripi de văzDuh în cereasa cetate ne scăldam în.viere toată ființa din taine ce renaște râzând... Foto tehnica - Art Colaj Media-
POEM HIERATIC XXXVI -INO.ROGI DE TĂMÂIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381221_a_382550]
-
iureșul cotidian...s-admitem Ne-aruncă-n brațele rutinei...banalului perfect. Lăsăm dorințele să se stingă Ca artificiile în noaptea dintre ani Tihna așezării-n sine într-o chingă Ne-nlănțuie cu lacăte și bolovani. Speranțele tinere ce înmuguresc Cu freamăt nou înfiorându-ne ființa Udați-le cu răbdare până cresc Și scuturați temerile, golind conștiința. Pe sub poarta dintre ani să trecem Cu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să culegem Fericirea să abunde-n orice ființă! Sănătatea să ne ... Citește mai
MARIANA STOICA [Corola-blog/BlogPost/381427_a_382756]