1,776 matches
-
Eve van Cauter, endocrinolog la University of Chicago, s-au obținut rezultate similare. Cercetătoarea a observat că numai În timpul somnului - cel fără vise - corpul Își pune În funcțiune uzina fizică, reparând pielea, Întărind oasele și mușchii și pregătindu-se pentru Înfruntările din noua zi. Cu alte cuvinte, este nevoie de un somn bun noaptea pentru a ne readuce energia și sistemul imunitar la nivelul adecvat. Somnul de bună calitate poate reprezenta și tratamentul suprem Împotriva Îmbătrânirii. El repară organele, oasele, țesuturile
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
depresie; deranj; dezmăț; distrugere, violență; distrugeri; dreptate; duel; durere, frică; era; eră; eveniment; explozie; fapte; femeie; film; foame; foamete; fortărețe; frate; fulger; fum; Galia; gălăgie; genocid; Germania; gîlceavă; gloanțe; glonț; greutate; independență; interes; a irosi; istorie; ițe; împușcături; îndurare; înfricoșător; înfruntare; înțelegere; lacrimi; lege; lupta; luptă, pușcă; luptător; marți; masacru; mereu; metal; minciuni; mizerie; model; mulțime; muniție; nazism; necazuri; nedreptate; neevoluat; neînțeles; nenorocire; nevăzut; nimic; patrie; patriot; pericol; pistol; plînsete; prăpăd; pretext; primul război mondial; problemă; probleme; pușcă; Putin; răscoală; reglare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care le înregistrează subordonații, etc. • Respectarea inițiativelor subordonaților de către manager, adică încurajarea asumării de inițiative și responsabilități în cadrul limitelor stabilite. Crearea acestor condiții presupune ca managerul să accepte că subordonații vor comite greșeli, cel puțin la început, dar numai prin înfruntarea și depășirea dificultăților aceștia își vor sporii încrederea în sine. Prin încurajarea inițiativei individuale de către manager subordonații își vor putea atribui succesele grupului, ceea ce le va spori încrederea în sine. Pe de altă parte, pentru ca acest proces să aibă loc
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
vinovați fuseseră găsiți doi comisari, Manuel Marín, comisar de cooperare pentru dezvoltare, și fostul prim-ministru Cresson, comisar de cercetare (BBC News, 1999a; International Herald Tribune, 1999). În urmă cu câteva luni, pe 14 ianuarie 1999, Comisia Europeană supraviețuise unei înfruntări fără precedent în Parlamentul European, sub acuzații de fraudă și proastă administrare. În primul rând, deputații europeni au votat împotriva cenzurării celor doi comisari din centrul acuzațiilor, franțuzoaica Edith Cresson și spaniolul Marin, (357-165, 364-155). Deputații au respins în continuare
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
2004f). Pe 18 iunie 2004, șefii de stat și de guvern ajung la un acord. Pentru noul ministru de externe, Miguel Ángel Moratinos, cel mai important lucru a fost că Spania și-a schimbat atitudinea: În loc de poziția de blocaj și înfruntare" a guvernului lui Aznar, Zapatero a adoptat "o postură de bunăvoință și dialog în apărarea intereselor spaniole. Două luni de negocieri au fost de ajuns pentru ca rezultatele să-i permită Spaniei să-și îmbunătățească situația în ceea ce privește Convenția" (El Mundo, 2004d
by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
prelungirea sloganurilor futuriste și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvântului culoarea pe care n-o găsești în dicționar. INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe”. În fine, această frază care măsoară patosul angajării în înfruntarea convenționalului și afirmarea absolutei disponibilități a spiritului creator: „lepădarea formulelor purgative și când formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi în aerul anesteziat”... La fel ca și adeziunea la „pulsul epocei”, tema rupturii, în conjugare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
faptul că nu ierți. Doar cuvântul libertate e tot ce mă mai exaltă. ș...ț Singură imaginația îmi dă socoteală de ceea ce poate fi, și e destul pentru a ridica puțin teribila interdicție”. Deoarece și pentru poetul român imaginația înseamnă înfruntare a legii interdictive, transgresare a constrângerilor, eliberare; și, în nu mai mică măsură, reconstrucție de sine și înnoire a lumii, - însă sub semnul unei permanente tensiuni. Valoarea imaginației e apreciată, înainte de orice altceva, în funcție de refuzul, într-un prim moment, al
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nou sfărâmă cu târnăcopul temperamentului său legile cunoscute” - scria deja poetul „constructivist”) și al limbajului perpetuat prin tradiție („gramatical”, „logic” etc.). „Sângerarea imaginației fecunde” - despre care se vorbea în articolul Tudor Arghezi - fierar al cuvântului, - apărea drept rezultatul unei asemenea înfruntări a lumii încremenite în formule și convenții. Sub acest unghi, apelul la imaginar e semnul unei rupturi. E elocvent, bunăoară, faptul că și în etapa mai nouă a scrisului său „alunecarea într-o cale lactee de imagini”, care, după Voronca
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
intelectual, oglindește talentul literar și redutabila luptă cu ideologia comunistă. Etica pe care o predică e influențată de întâlnirea cu "istoria", pe când talentul este moștenit și apoi cultivat în medii culturale europene. Cu toate că resimte presiunile politicului înainte de plecarea din țară, înfruntarea regimului comunist îi este vocația născută pe podul de la Ensdorf și desăvârșită în exilul parizian. În drum spre Paris, la punctul de control dintre zona sovietică și cea americană, pe podul de la Ensdorf, este dată jos din tren de soldați
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
asumării generale a acestui stil: "reînghețul ce amenință din nou tărâmul literaturii, și nu numai al literaturii, riscă să facă tardivă și polemica dintre evazionism și literatura de reacție și de conștiință"77. Evazionismul se află pe terenul politicii de înfruntare a comunismului, manifestat în prima perioadă de liberalizare. Dar într-o perioadă de liberalizare, scriitorii nu ar trebui să folosească imaginarul, metafora, sensurile alegorice, nu ar trebui să se citească printre rânduri. Numai că libertatea în această perioadă înseamnă libertatea
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
apare Trandafir și îl constrânge pe neamț să stea de vorbă de la egal la egal cu el, „dezertorul”. Vorbele pe care i le spune, când rămân doar ei doi, vin și de la un soț ofensat, și de la un patriot revoltat. Înfruntarea devine ciocnire între două forțe beligerante, e o părticică din războiul în curs, frontul fiind strămutat lângă o masă cu sticle și pahare pline, într-o casă aparent pașnică, de mahala. Duelul verbal scoate la iveală o trăsătură sufletească a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
primei conflagrații mondiale. Milioanele de victime, distrugerile materiale greu de măsurat sau consecințele politice ale acestei confruntări au determinat căutarea unor explicații științifice cu privire la cauzele care au condus la această catastrofă și cum vor putea fi evitate pe viitor asemenea înfruntări armate. Nu este de mirare că noul domeniu de studiu a pus de la bun început problemele războiului și păcii în centrul preocupărilor sale. Treptat, domeniul s-a extins, cuprinzând toate formele de interacțiune socială care scapă unei voințe supreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Pe de altă parte, când sistemul este multipolar dezechilibrat, în special când există vecinătate pe uscat, realismul ofensiv prescrie contrabalansarea. Pasarea responsabilității este atrăgătoare mai ales în sistemele multipolare, unde se poate găsi o Mare Putere care să accepte responsabilitatea înfruntării agresorului. O astfel de confruntare i-ar putea uza pe ambii combatanți, astfel că statul poate câștiga putere relativă în raport cu ei. În fine, statul poate recurge la această strategie pentru a evita lupta cu mai mulți adversari coalizați. Aflate în
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și irevocabilă. Modificările suferite de ordinea internațională au depășit cu mult intențiile inițiale ale principalilor beligeranți: ele au fost însoțite de puternice transformări de ordin politic, social, economic și cultural în toate societățile din statele sistemului, participante sau nu la înfruntările armate. Conștientizarea de către Marile Puteri a responsabilităților ce le revin și încercarea de a evita o escaladare, chiar neintenționată, a conflictelor le-a făcut să dezvolte în timp mai multe mecanisme de natură să evite confruntările directe, cu consecințe grave
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în conflict de partea părții celei mai slabe cu scopul de înclina balanța de forțe până la echilibrare; și alinierea - intrarea în conflict de partea părții pe care o percepi ca fiind cea mai puternică sau cea mai probabil să câștige înfruntarea, cu scopul de a obține diferite beneficii relative. Pe baza acestor două mari modele de gândire a construcției alianțelor se structurează trei mari direcții de teoretizare a politicii alianțelor. Prima o reprezintă de realismul clasic și modelul balanței de putere
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
expresia scopurilor urmărite de conducătorii acesteia. De aici derivă celebra afirmație a lui Clausewitz conform căreia războiul nu este decât o continuare a relațiilor politice prin intermediul altor mijloace (Ibidem, p. 319). Odată făcute aceste precizări, putem defini războiul ca o înfruntare militară la scară largă dintre două unități politice care urmăresc obiective politice contradictorii. Integrând fenomenul războiului într-o perspectivă socio-politică mai largă, Clausewitz introduce conceptul „remarcabila trinitate” compusă din violența originară a elementului său, ura și dușmănia, care trebuie considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
necesare care duc la declanșarea războiului. Aceasta se bazează pe supoziția că în cazul în care părțile ar fi evaluat corect intențiile adversarilor și consecințele probabile ale războiului, părțile ar fi ajuns la o soluție pașnică, evitând costurile rezultate din înfruntarea militară (Fearon, 1995, pp. 379-414). Dintre numeroasele tipuri de percepții greșite, cele mai semnificative - în sensul impactului asupra deciziei de a iniția declanșarea unui război - sunt cele privitoare la capabilitățile și intențiile adversarilor sau ale unor terțe părți. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ulterior, încearcă detronarea hegemonului. În aceste condiții, fie hegemonul lansează un „război preventiv” împotriva contestatarului ordinii, fie ultimul declanșează războiul pentru a prelua poziția de lider (Levy, 1998, p. 148). În teoria tranziției hegemonice, conceptul central este războiul hegemonic, o înfruntare ce implică aproape toate statele din sistem și care va decide cine va guverna sistemul în următorii ani, ceea ce va determina valorile și ideile predominante (Gilpin, 1981, p. 203). Spre deosebire de teoria balanței de putere, egalitatea puterii și modificări la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Astfel, teama că adversarul va avea de câștigat mai mult din comerț și va converti aceste profituri în putere militară și influență politică, competiția pentru resurse și presiunea internă pot declanșa rivalități economice care, în anumite circumstanțe, pot duce la înfruntări militare (Ibidem, pp. 149-150). În continuare se afirmă că comerțul creează dependență de partener economic, relație care, de obicei, este asimetrică. Când una dintre părți va încerca să speculeze vulnerabilitățile partenerului, se pot provoca acțiuni de retaliere economică, conflict politic
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
au pătruns în societatea mondială” (Friederich, 2001, p. 481), devine posibilă analiza războiului în termenii unui nou medievalism. Fiind cea mai recentă fază a transformării ciclice a naturii și scopului războiului, noul medievalism se prezintă ca o evoluție dialectică de la înfruntări din epoca feudală, trecând prin „războiul trinitar” specific epocii industriale și perioadei confruntării reci nucleare, către războaiele erei postindustriale. Astfel, o viziune dialectică asupra transformării războiului ne va permite să explorăm elemente comune dintre noile forme de război, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
transnaționale, astfel încât și distincția dintre intern și extern, dintre agresiuni și represiuni sau chiar dintre local și global este la fel de greu de definit (Kaldor, 1999, p. 10). Astfel, noile tipuri de războaie par a fi pierdut „simplitatea” obiectivelor - politice -, caracteristică înfruntărilor interstatale. Actualmente, motivațiile „moderne” ale războiului -mișcare secesionistă, de unificare sau de eliberare națională - coexistă cu războaie etnice generate de ură, războaie criminale conduse de bande și organizații paramilitare, toate acestea ieșind de sub controlul strict al statului sau implicând intervenția
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sinceră ne ferește de mândrie, deoarece ne dă șansa ca, fiind sinceri cu Dumnezeu și cu noi Înșine, să descoperim În noi păcatele și gândurile care ne Îndepărtează de sfințenie și de Împărtășirea iubirii lui Dumnezeu. Dar, În același timp, Înfruntarea cu răul din noi În Taina Spovedaniei presupune și mult curaj: curajul de a ne vedea așa cum suntem În realitate și nu așa cum am dori să ne vedem. Taina Pocăinței este, astfel, o depășire a sinelui egoist și mândru pentru
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Alexandra-Andreea Avram () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92294]
-
în rândul românilor adulți, majoritatea ar răspunde negativ, argumentând că filmul este „de copii"sau „o aiureală cu monștri". Însă ecranizarea capodoperei lui J.R.R. Tolkien nu este nici una, nici alta.Dincolo de faptul că este o poveste admirabil spusă despre eterna înfruntare dintre Bine și Rău, dincolo de faptul că reușește să creeze societăți imaginare perfect funcționale, dincolo de interpretarea genială a actorilor și de coloana sonoră absolut tulburătoare, trilogia Stăpânul Inelelor reprezintă un discurs despre valori pe care societatea românească pare să le
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6522_a_7847]
-
află în afara cadrului. Jocul de go al cititorului devine un "simultan": cînd cu ea, cînd cu el, așteptînd nu dez-nodămîntul, ci, pentru că întîrzie, nodul. Lecția de go devine curs de arta războiului care pune față în față două modele de înfruntare: cel macchiavelic al modernității și cel simbolic al tradiției. Cititorul primește experiența unei înțelepciuni pe care scriitoarea a avut șansa, după ce a cules-o, să o poată exprima: nu contează cine învinge, ci încercarea de a cîștiga, tu, împotriva jocului
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
e greu de imaginat ce bătălii ar fi avut ei de dat pentru a-și vedea textele publicate. Chiar dacă „războiul” nu se încheiase în anii ‘80 și pe alocuri devenise mai complicat, cu o cenzură mult mai atentă, totuși, marile înfruntări, literare și politice, subterane, avuseseră loc în anii ‘60. Cu adevărat revelator devine rolul jucat de poezia dimoviană în evoluția literară a generației ’80 odată cu o mărturisire a lui Mircea Cărtărescu, apărută în volumul Frumoasele străine din 2010. E un
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]