929 matches
-
Mortu [Hoțopan] întâlnim o situație mai rară, "embrionul plângând în uter", un tip care are numai variante maghiare. Împărăteasa rămâne însărcinată; la trei luni, "grăiește copilul din foale": ,,- Mamă, - zâce -, oi mere și io pă lume. Numai - zâce - îs tare îngândurat." Când pruncul a-mplinit 6 luni, îi spune: "Mamă - zâce - ț-aș spune gându cel greu, c-amu-s în stare să spun toate - zâce - câte am pân-amu să-ț spun ... Spune-i la tata că pă când oi fi dă-nsurat, să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
legile sale - și acel sentiment de incertitudine, al unei spaime lăuntrice. Revelația cruzimii ascunse în relația omului cu natura va provoca un șoc ce va grăbi procesul de maturizare. Coșmarul mâinilor pline de sânge va reveni în starea de veghe îngândurată a omului matur marcat de conștiința culpabilității morale. Nicio normă, oricât de autoritară, nu e scutită de examenul critic al conștiinței care poate să o accepte sau nu. Tensiunea care se concretizează aici trimite la o pereche polară: cruzime și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
legile sale - și acel sentiment de incertitudine, al unei spaime lăuntrice. Revelația cruzimii ascunse în relația omului cu natura va provoca un șoc ce va grăbi procesul de maturizare. Coșmarul mâinilor pline de sânge va reveni în starea de veghe îngândurată a omului matur marcat de conștiința culpabilității morale. Nicio normă, oricât de autoritară, nu e scutită de examenul critic al conștiinței care poate să o accepte sau nu. Tensiunea care se concretizează aici trimite la o pereche polară: cruzime și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
La curtea cuconului Vasile Creangă. Înainte de a-l cunoaște personal, Eminescu luase cunoștință de opera didactică a lui I. Creangă, atunci când transcrisese raportul redactat de Samson Bodnărescu despre Metoda nouă. În acea vară se întâmplă marea lor apropiere. M. Eminescu, îngândurat, și amărât din pricina înlocuirii din postul de bibliotecar, găsește în Țicăul lui Creangă liniștea de care avea nevoie și căldura unui suflet dispus oricând la sacrificiul de sine în favoarea prietenilor. Aprecierile deosebite pe care i le face Eminescu lui I.
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
aici e o apendicită acută, acum nu știu câți ani am deschis un scriitor și avea diverticulită Meckel și nu numai eu, dar să-l întrebi și pe Marian (Ciurel) și pe doctorul Vintilă etc. Abdomenul e cutiuța cu surprize”. Tăcut și îngândurat, cu fața bătută de vânturi și ascuțită de vreme, șef de echipă de gardă, un pic misterios se așeza tăcut mai în spate, mai modest doctorul Gârbacea. Asculta, privea, ridica din când în când sprincenele. Spiritul bogat și ușor de
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
tot ce trebuie făcut. Lui i se raporta civilizat, dar ușor militărește ce se petrecuse în noaptea albă care se încheiase, o noapte obișnuită de gardă. Chipurile urgentiștilor vorbeau, mimica spunea mereu ceva. Când se încrunta Cezar Petrescu, când devenea îngândurat Dumitru Popescu-Fălticeni, când comenta Richard Florescu la îndemnul cuiva, când înlemneam noi, rezidenții aflând de un stop cardiac pe masa de operație etc., etc... Atât cât am stat acolo m-am convins că va veni o lume nouă, o lume
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Pictorul de război lucrase mai ales la privirea cavalerului din prim-plan, care, fiindcă avea viziera coifului ridicată, era singurul căruia i se vedea fața - mai bine zis, o parte din ea (ceilalți o aveau acoperită de chivărele coborâte): ochi Îngândurați, absenți, Înfipți Într-un loc neștiut, uitându-se la ceva ce privitorul nu vedea, dar intuia. Ochii lui, care priveau fără să vadă, ochi de bărbat hotărât să intre În luptă, rezumau nenumărate amintiri profesionale ale lui Faulques, dar realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe care le făceau În șoaptă. Îi căutaseră un loc destul de comod unde să se instaleze, iar niște tineri Îi dăduseră o cutie cu ananas din proviziile lor. Apoi, pe măsură ce timpul trecea, soldații reveniseră la izolarea lor personală, la tăcerea Îngândurată a celor care sunt aproape de Întâlnirea crucială cu soarta și destinul. Vreo treizeci dintre ei erau aproape niște copii: aveau Între cincisprezece și șaptesprezece ani și se strânseseră În jurul unui profesor de la liceul lor, cu care fuseseră recrutați În bloc
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Închideam ochii, vedeam acele manichini așa cum descoperi un zâmbet crud pe chipul unei păpuși de lemn. Poate că de aceea nu mi-a plăcut niciodată Pinocchio. După ce spusese asta, Olvido se depărtase de tablou și se oprise, privind În jur, Îngândurată. Există două tablouri de Chirico, spusese imediat. Ieșite din comun. Le știi, fără Îndoială, ori ar trebui să le știi, fiindcă unul seamănă cu fotografiile tale: e plin de reguli, escadrile și instrumente; se numește Melancolia plecării. Știi la care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ploaia mai cenușie. Deși nu era o capodoperă, și-a spus, imparțial. Dădea molcom din cap, reflectând la toate acestea. Nu era deloc o capodoperă. Ivo Markovic și Carmen Elsken spuseseră că pictura era stranie. Toate unghiurile acelea etcetera. Surâzând Îngândurat, Faulques s-a Întrebat ce-ar fi spus Olvido Ferrara. Ce-aveau să creadă cei care Îi vor contempla fresca În viitor, atâta vreme cât turnul rămânea În picioare. Nu era o pictură bună, a conchis. Dar era perfectă. 19. A Încuiat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ițea În tăietura falezei, printre crengile pinilor, iar razele sale luminau oblic plaja micuță. A simțit că Îl incomoda ceva Între coaste; durerea se insinua, vestindu-se iar și cerându-și drepturile. Certitudinea l-a făcut să dea din cap, Îngândurat. De astă dată, și-a spus, sosește prea târziu. Înainte de a se Întoarce În apă, a luat una dintre monedele pe care tocmai le pusese pe trunchiul uscat și și-a băgat-o În gură, sub limbă. A intrat În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ce se-mpletește ca o sârmă de aur, făcându-mă să tremur de fericire. Și tare bine, bine ar fi ca niciodată să nu plâng de dorul copilăriei, de dorul părinților de vor avea pletele albe și vor fi din ce în ce mai îngândurați. Să țes, în continuare, amintiri plăcute.
Sfera by Coţovanu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93580]
-
Moartea calului troian, București, 1968; Coloană de-a lungul, București, 1971; Zăpezi fără întoarcere, București, 1973; Scut de etern, București, 1974; Scrisoare în sat, București, 1975; La stema țării, București, 1977; Cu inima curată, București, 1977; Ritualuri intime, București, 1978; Îngândurat ca pietrele munților, București, 1979; Scutier la umbra clipei, București, 1982; Pentru eterna vatră românească, București, 1983; Fabule cu sau fără morală, București, 1984; De veghe la anotimpuri, București, 1985; Drumeț în calea lupilor (în colaborare cu Mihai Stoian), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
buturugă masivă, ținînd într-o mînă un vîrf de lance răsucit pe jăratic și apăsînd cu cealaltă pe foale. Deodată își făcu apariția căpitanul Ahab, cu un săculeț de piele cam mucegăit. La o mică distanță de forjă se opri, îngîndurat și rămase așa, pînă ce Perth, scoțînd în sfîrșit fierul din foc, începu să-l ciocănească pe nicovală; din bucata înroșită țîșneau stoluri dese de scîntei, dintre care unele zburară chiar sub nasul lui Ahab. Ă Ascultă, Perth, aceștia sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ați întors cu pupa spre noi, doar ca să ne arătați coșciugul vostru! Capitolul CXXXI SIMFONIA Era o zi limpede și albăstruie ca oțelul. Văzduhul și marea puteau fi cu greu deosebite în acel azur atotînvăluitor. Atîta doar, că aerul, parcă îngîndurat, era străveziu și pur, ca obrazul unei fecioare, pe cînd marea robustă și bărbătească fremăta, înălțîndu-și valurile puternice, lungi și stăruitoare, ca pieptul lui Samson în somn. Ici și colo, pe sus, lunecau aripile albe ca neaua ale unor păsărele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
partidul lui Maniu era împroșcat de ticăloșii din formațiunile securist-iliesciene cu cele mai mîrșave scorneli? Boierescul palat se afla sub o continuă stare de asediu, mohorît și cotropit de întuneric. Acum, chipul celui care a modificat structural starea țării, chip îngîndurat, dar și lucid vizionar, e mîngîiat de cele două lampioane cu lumină caldă, băncile de sub el sînt gata oricînd să-i primească pe cei ce vor să se reculeagă întru vrednică istorie. Ne-a fost dat să trăim o minune
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trufaș hidalgo printr-un capăt de mileniu mîrșav și minunat. Să mă întorc la ale mele? După momentul astral al picturii? Doar un pic. După expoziția zglobie de la Cupola, deci după danțul prin saloanele și foaierele ațîțătoarelor mondenități, voi reveni, îngîndurat, la pînzele mari, începute cu ani în urmă, cele care vor spune de drumurile spre nicăieri ale desculților lumii, într-o Apocalipsă de nimeni văzută, de nimeni numită. Pînă atunci însă paharul concordiei și al speranței. La mulți ani! 1999
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
suferință au adus omenirii soluțiile impuse, criminal, de utopiile egalitariste. Își va da, oare, seama electoratul de ce pericol este pîndit, mergînd (iarăși) pe descărnata mînă marxistă? Trec, încîntat, pe lîngă stenicul World Trade Center și mă opresc din loc în loc, îngîndurat, să pun cîte ceva în palma întinsă. Atît. 30 martie Poanta mileniului pare a fi disponibilitatea lui Putin ca Rusia să adere la NATO. Nu știi ce să apreciezi mai mult aici: gluma sau cinismul. E de înclinat, mai degrabă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
McCool's"! Revăzînd fotografia cu familia și curtea regelui Carol I, făcută pe una din terasele Peleșului, nu-mi pot decît imagina petrecerea timpului pentru această societate care a infuzat României exercițiul civilității distinse și binedispuse. Dacă pentru cei doi îngîndurați monarhi, Carol și Ferdinand, destinderea însemna mai ales plimbarea calmă pe aleile palatului, pentru cei din preajmă, tinerii mai ales, însemna exodurile vesele, în limuzinele de-atunci, la castele tăinuite de pădurea veșnic verde, seratele consumate discret, în mereu trează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în sine. Și încă una (pentru care cer deja scuze): menținerea frecvenței superlativelor. Explicabilă... Pe bancă, în bulevard Grammont. Pe altă bancă, la oarecare distanță, o femeie... bine, frumusețe franceză tipică, picior peste picior, jambe colosale... Patruzeci, cincizeci de ani? Îngîndurată, posac îngîndurată. O secundă, îi captez privirea, dar masca posacă rezistă. Repet atacul. Aceeași mască. Din spatele ei apare brusc... masculul (observați depreciativul gelosului). Zvîcnetul ei fericit. Acum are douăzeci și cinci. Rămîn (și mai bătrîn) pe bancă. Sacru/ profan. În imensa catedrală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și încă una (pentru care cer deja scuze): menținerea frecvenței superlativelor. Explicabilă... Pe bancă, în bulevard Grammont. Pe altă bancă, la oarecare distanță, o femeie... bine, frumusețe franceză tipică, picior peste picior, jambe colosale... Patruzeci, cincizeci de ani? Îngîndurată, posac îngîndurată. O secundă, îi captez privirea, dar masca posacă rezistă. Repet atacul. Aceeași mască. Din spatele ei apare brusc... masculul (observați depreciativul gelosului). Zvîcnetul ei fericit. Acum are douăzeci și cinci. Rămîn (și mai bătrîn) pe bancă. Sacru/ profan. În imensa catedrală St. Gatien
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mișcării sunt bătuți cu centiroanele și toți „rătăciții” vor trebui să repare ce au stricat și să dea înapoi proprietarilor mărfurile prădate. Răscoala se sfârșește prost. Nu asta - sugerează autorul - era calea. În final, un personaj simbolic, Ion Tăcutu, invocă îngândurat, ca pe o soluție pasămite izbăvitoare, „legea”, legea reformei agrare, așteptată să vină mai degrabă. Cu firea lui blajină, P. nu avea cum să aprobe turbulențele. SCRIERI: Considerațiuni psihologice din viața poporului român, Iași, 1893; Contribuțiune la munca pentru ridicarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
apare la doi contemporani mai tineri ai lui Shakespeare. Robert Burton (Anatomy of Melancholy, 1621, I, 3, 1, 2) descrie oamenii care sînt "humorous": cînd rîd din toată inima, cînd plîng fără nici un motiv din afară, cînd suspină, posomorîți și îngîndurați, cînd cad în niște închipuiri absurde. Ben Jonson, în prologul la comedia Every man out of his humour, dă următoarea explicație: "Cînd o singură însușire predomină într-un om în așa măsură încît îndreaptă toate gîndurile și aptitudinile sale pe
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ușa magazinului se deschide și căpitanul intră. "Unchiul își ridică privire și, în clipa următoare, sări peste tejghea, aruncîndu-se în gîtul celui care intra". După ce i-a trecut emoția, cei de față l-au văzut pe bătrîn măsurînd cu privirea îngîndurată înățimea și lățimea tejghelei peste care sărise cu totul fără voie. Nu se poate conchide, așadar, din liniștea aparentă a sentimentului total, asupra unei lipse de energie în situațiile de o clipă. Cînd vorbim despre tăria unui sentiment, trebuie să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nimeni, să nu-ți pomenească despre problemele companiei. Sau despre spaima lor că e posibil să fie dați afară. Becky... am Încercat să te protejez. Îmi aduc aminte brusc cum l-am surprins Într-o seară la el În birou, Îngîndurat. Asta a fost acum cîteva săptămîni. De atunci, a fost mereu cu capsa pusă și cu mintea În altă parte. Dar atunci de ce-a zis Venetia... De ce-ar fi... — Mi-a zis că vrei să mă părăsești pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]