7,890 matches
-
aduc. (iese. Sunet ridicol, de dop sos de la o sticlă. Revine cu buzduganul) Poftește! Și-acu' gata, zvârle-l, că nici eu n-am timp de prăpădit. DĂNILĂ: Aha, vorba asta de la mine ai învățat-o. Te grăbești, hai? Mai îngăduie oleacă, tartorule, că nu te trag plozii de coadă. Stai așa până pe-nserat, că am eu un gând. CODÂRLIC: Oi sta, ce să fac? (se așază amândoi) Și cam ce fel de gând îi fi având, dacă nu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și tată, fiindcă binevoiești să mă întrebi, îndrăznesc să-ți spun că-s încă nevârstnică și prea neștiutoare ca să-mi pot lua zborul de sub mâna ta ocrotitoare. Bucuroasă am să fiu la nunta surorilor mele mai mari, iară pe urmă îngăduie să mai rămân lângă Măria Ta o vreme, ca să nu-ți pară casa pustie. Nu m-am gândit încă la soț și la plecare. PRICINĂ: Însă m-am gândit eu. Și să nu cutezi a te împotrivi hotărârii mele, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
toarnă vin și în cana adusă.) LIANA: Luați de bine, Măriile Voastre! GÂND: Mulțumim dumitale, fată frumoasă! (beau) Bun vin! Și bine se potrivește la oameni căzuți de la drum lung! LIOARA: Numaidecât poruncesc și pentru masă, soțul meu. GÂND: Mai îngăduie cu masa. Brăduț, cum facem cu cimilitura noastră? Chemăm sfetnicii sau o lăsăm pe mai târziu? BRĂDUȚ: Timp de amânare nu prea este, Măria Ta și tată; trei zile trec iute. Că tot cu dânsa mă necăjeam și când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
când m-a lepădat calul într-o parte... LIOARA: Despre ce cimilitură vorbiți voi? Că nu pricep nimica. GÂND: Lioară, abia de-aici poate ieși o supărare adevărată, dacă nu ne dovedim ageri la minte. LIANA (către Lioara): Măria Ta, îngăduie-mi să plec. LIOARA: Ba să stai, fată. Dumnealor acuși îi văd că se trag la cămara de sfat cu sfetnicii, și iar rămân singură. GÂND: Nu-i nici o taină, fată dragă. Rămâi unde te afli. Tare mă tem, nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adevărat, încâlcită cimilitură, Măria Ta! SFETNIC III: Ne trebuie table și tibișir, să-nșirăm semne și prepusuri. Greu ne-a fi să ajungem la un capăt numai în trei zile. GÂND: Atuncea cum vom face? LIANA: Măria Ta, dacă-mi îngădui, aș spune că eu am mai întâlnit istoria asta într-o carte veche și m-am veselit atunci de ascunzișurile ei. Cu voia Măriei Tale, pot dovedi că cele arătate nu-s chiar așa de încâlcite, ci mai mult o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din cămările altuia și se cheamă că faci o economie. Acasă la tine-i mânca după pofta inimii... GÂND: Ba nu așa! Eu am voit să-mi știu oaspeții mulțumiți și bucuroși de bucuria noastră. (vine la Pricină) Să-mi îngădui, rogu-te, a gusta și eu din bucatele care zici că nu-ți plac. PRICINĂ: Cum nu? Ia de ici, și-i vedea! GÂND (gustă, pare uimit): Hm! Are dreptate omul! Să vină numaidecât Ceaun, mai-marele bucătarilor! (Rumoare. Mesenii vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să mă otrăvească, așa cum a arătat și Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut mințile? PRICINĂ: Nu ție, bucătarului. GRAS: Așa da, bre! LIANA: Slăvite Gând-Împărat și iubite tată-socrule, îngăduie-mi să vorbesc. LEHAMITE: Ce-i trebuință de-atâtea vorbe? Pe acela să-l taie... istuilalt să-i deie alte bucate... BOLOVAN: Frumoasă nuntă și bine petrecem, ha, ha, ha! GÂND: Spune, fata mea. LIANA: Mai-marele peste bucătari, Ceaun, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Doar n-ai să spui că tu ești... LIANA: Ba da, iubite tată, eu sunt Liana, fiica ta cea mai mică, pe care te-ai supărat odată, de mult, și-ai alungat-o de la mila ta și de sub acoperișul tău. Îngăduie-mi acuma, când ne întâlnim din nou, să vin să-ți sărut mâna. (vine la Pricină, îi sărută mâna) LIOARA: Stau, mă uit și ascult și nu pricep nimica. Oare să fie adevărat ce spui tu acolo? LIANA: Adevărat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mi-l prăpădesc niciodată. Și când dorm, cu el alăturea dorm. SISOE: Parcă eu nu tot cu el alături? Da' uit. Uit să-l iau și mereu mă-ntorc să-l caut. MAVRICHIE: Așa? SISOE: Așa. Și, dacă mi-i îngăduit, ce fel de ceaslov porți sub braț Sfinția Ta? MAVRICHIE: Apoi am mai scris o carte de pilde astă noapte. De mult mă ținea gândul s-o fac și pe asta, și iaca am făcut-o. SISOE: Astă noapte, zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
întrebare! Pentru regi, lumea întreagă se reduce la un singur cuvânt: supușii. Eu sunt rege, deci tu nu poți fi decât un supus. (scurtă pauză. Micul Prinț cască) Păi ce faci? MICUL PRINȚ: Am căscat. REGELE: Datina la curte nu îngăduie să caști când e regele de față. Nu-ți dau voie să caști! Îți poruncesc să nu caști! MICUL PRINȚ: Nu m-am putut stăpâni. Am călătorit toată noaptea, sunt nedormit și obosit. REGELE: Dacă e așa, îți poruncesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
caști! De ani de zile n-am mai văzut pe nimeni căscând. Haide, mai cască! E o poruncă! MICUL PRINȚ: Mi-e rușine... nu-mi vine să casc. Nu pot să casc așa, când mi se cere. REGELE: Eu nu îngădui nesupunerea. Eu sunt un monarh absolut. Așa că îți poruncesc hotărât ba să caști, ba să nu caști! Îți poruncesc să faci imediat așa cum te vei simți îndemnat! MICUL PRINȚ: Aș vrea să mă așez undeva... REGELE: Îți poruncesc să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
întreb ceva... REGELE: Îți poruncesc să întrebi ceva! MICUL PRINȚ: Măria Ta... nu văd pe nimeni pe-aici. Peste cine domnești? REGELE: Peste tot. Eu sunt un monarh universal. MICUL PRINȚ: Și stelele te ascultă? REGELE: De bună seamă! Nu îngădui nimănui nesupunerea! MICUL PRINȚ: La mine acasă, dacă voiam să văd mai multe asfințituri într-o zi, îmi mutam scaunul după soare. Nu i-am cerut Soarelui niciodată să apună într-un anumit loc. Tu, fiind așa puternic, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nimeni nu-i cunoștea. Nu făceau o treabă de toată mâna Apa nu curgea la pompă, la chiuvetă. Pe nicăieri. Nici urmă. Dacă vă spun! Așa că tanti de la dispensar, prevăzătoare până în măduva oaselor, cărase după dumneaei o sticlă. Și ne îngăduia să bem o gură. Maximum două. Cât să se ducă pastila. Era o tehnică specială. Să nu consumi prea mult. Să ajungă la toți. Să te gândești și la colectiv. Așa. E rușinos, dar trebuie să vă spun că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
au cam terminat toate și pe deasupra trebuie să aduc niște leacuri pentru mama și pentru nașul. Nu mergeți și dumneavoastră? Vă iau gratis. Dacă stau și mă gânesc bine, mai că aș merge. Tot am niște treabă pe la Federală. Dacă îngădui puțin, trag o fugă până acasă să-i spun nevestei că plec la târg și ajutorului meu... În scurtă vreme, inginerul s-a întors . S-a așezat în stânga lui Costăchel și a deschis vorba. Sunt gata de drum, dragul meu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
elementară. Urmă un ofițer de la unitatea militară, la care se adăugă apoi copilul șefului de gară, ca în cele din urmă să o caute doctorul Teodoru, șeful secției obstetrică și ginecologie de la spitalul orășenesc, care îi propuse, dacă timpul îi îngăduie, să-i dea câteva ore de engleză fetiței sale Beatrice. Simona nu refuză nici o ofertă. Era un ban adăugat la modestul ei salariu și, în acest fel, își crea câteva relații importante în urbe. Auzise din întâmplare în cancelarie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
curentă. Îi mărturisi că are o șansă unică de a se încadra pe un TIR și că i se cer câteva noțiuni de limbă, fie franceză sau engleză, oricum una din două. N-o să vă supărați, dar timpul nu-mi îngăduie. Sunt foarte ocupată. Totuși insist, s-ar putea să nu mai am niciodată o asemenea ocazie în viață. Vă dați seama, e ca un tren care trece o singură dată prin gara mea. De dimineață și până la ora 8 seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mereu scuze purtătoare de regrete, invocând faptul că îi încurcase poate unele proiecte. Urmară alte două săptămâni în care Gicu făcu progrese simțitoare într-un timp record. Într-o seară, se alătură mai mult de Simona, decât i-ar fi îngăduit decența, chipurile arătând într-un text un cuvânt pe care nu știa cum să-l pronunțe. Simona se prefăcu a nu înțelege gestul său, îi explică și se retrase câțiva centimetri mai departe de el. În altă seară, îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care Simona avea atîta nevoie. A doua zi porni spre gară. Se urcă în tren și duse cu ea parcă toate durerile la care se adăuga cea mai cumplită dintre toate: pierderea mamei sale. Refuzul tatălui său de a-i îngădui să o însoțească pe mama ei pe ultimul drum îi sporiră și mai mult mâhnirile. Ajunse în sfârșit la garsoniera ei, care părea acum mai tristă și mai întunecată ca înainte. Frânt de oboseală, Răducu adormi așa îmbrăcat cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
atâtea lacrimi cu care să plângă alături de sufletul îndoliat al unei mame și a celor care trăiseră o cumplită și de nedescris tragedie. 15 D oina manifesta o înțelegere profundă față de starea deosebită prin care trecea soțul ei. Nu-și îngăduia să fie indiferentă în această situație de cumpănă, dar nici nu putea șterge așa deodată cu buretele uitării, nopțile de nesomn, lacrimile vărsate, zilelele înnorate de-a lungul a luni și luni de zile. Tragismul evenimentului avusese un impact neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
toamnei. Zăpezile iernii au și o notă tonică, ne conferă iluzia că toate rănile pământului au fost acoperite. În zilele prielnice, când soarele lasă spre pământ blânețea unor raze cu o cădură amăgitoare, pacienților din spitalul de neuropsihiatrie li se îngăduia să se plimbe pe aleile marelui parc împrejmuitor, să ia aer curat, să soarbă o picătură de viață dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îl aducă pe făgașul potrivit, după cum se cuvine. Ah, hățișurile vieții culturale de astăzi sunt imposibile! Însă toate acestea sunt doar abateri de la subiect (scrise, totuși, cu un rost). Acum, odată sfârșită introducerea, la treabă! Domnul Eugen - a mi se îngădui să-i tăinuiesc numele cel mare, din respect și din prețuire pentru familia lui, ce poate că-l mai plânge încă - era medic rezident într-un spital, singurul, de altfel, care exista în micul său oraș de provincie. Chiar dacă se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
deloc nu m-am putut abține. Fără să-mi explic cum, am început destul de vioi și plin de entuziasm să îl răsfoiesc, căci este bine știut că omul este ispitit de ceea ce este oprit și poftește la ceea ce nu este îngăduit. Iar acesta avea să fie un păcat pe care să mi-l iert ușor mai apoi, fiindcă ceea ce am citit în acel carnet cu însemnări avea să lucreze în mine și să-mi transforme multe laturi amorțite, schimbându-mă cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
știe să înmoaie inima omului îndată, iar asta m a mișcat cu tărie și m-a înduioșat. Mi-a întins mâna spre a-i da ceva, iar eu n-am tut să-mi întorc fața de la ea; nu mi-a îngăduit simțirea să fac un gest într-atât de nedemn și de rece. Într-o lume în care nimeni nu mai privește la lacrima din ochiul celui aflat în suferință, a face un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă cheamă Maria, iar singurătatea și sminteala de care ești pe deplin înconjurat te îndeamnă să-ți cauți uneori, cu orice preț, tovarăși de care să te apropii. Sper că nu te-am speriat și că mă înțelegi și mă îngădui... Această formă neobișnuit de directă de a se explica nu atrase deloc atenția lui Victor, căci la dânsul ajunsese numai sunetul blând și plin de grație al vocii ce îi vorbise, care îi încântase auzul pe loc. Totuși, după câteva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o ține-n frâu și, astfel, ajunge obiectul obsesiei tale. De aceea, de multe ori, el se așeza la masa de lucru exact de cum se trezea din somn și se scula din pat, adică nespălat, nepieptănat, fiindcă nu-și putea îngădui imprudența de a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]