1,478 matches
-
asupra calității omenești a unei persoane. În principiu, un suflet frumos, un caracter frumos, un comportament frumos se caracterizează printr-o serie de trăsături precum: generozitatea, integritatea, principialitatea, sinceritatea, optimismul, hărnicia, bunătatea, răbdarea, tandrețea, responsabilitatea, consecvența, seriozitatea, candoarea, dărnicia, disponibilitatea, îngăduința, altruismul, sacrificiul de sine, bunăvoința, onestitatea, cinstea, simplitatea, demnitatea, autoexigența, căldura sufletească, discreția, spiritul încurajator, susținător, grijuliu, atent cu problemele celor aflați în criză (existențială), empatic, sensibil. Este, precum știm, tipul de frumusețe persistent în timp. Frumusețea relațiilor interpersonale Este
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în timp ce presupozițiile teoriei Y sunt în concordanță cu presupozițiile culturii A, promovând valorile responsabilității și ale respectului față de ființa umană. 2 Pentru mai multe și mai nuanțate detalii, pentru acolo unde locul a fost mai generos cu noi, recomandăm cu îngăduința și spre curiozitatea cititorului cartea noastră În căutarea educației autentice, Editura Polirom, Iași, 2002. Desigur, avem conștiința crizei de timp în care se află cel preocupat cu dezvăluirea ființei umane. 3 Eul, scrie B. Cyrulnik (2012), "nu există decât în raport cu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mare parte, cea de nesiguranță; d. de validare socială (autodezvăluirea generează un feedback din partea celuilalt: aprobări, confirmări, sfaturi, încurajări, avertizări), îl ajută să se poziționeze în lumea sa. 16 Despre ascultarea activă, cititorul mai poate afla și alte comentarii cu îngăduință și răbdare în Comunicarea interumană, Editura Institutul European din Iași, în anul 2008. 17 În multe cazuri, "soluționarea conflictului este legată de înăbușirea unei importante trăiri emoționale" (negative). (Oglev, Russev, 2005, p. 141, s.n. G. A.). 18 Așadar, ne îndeamnă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
parfum involuntar al conștiinței libere, ca un dar regesc, ca un temei al dragostei omenești. Sufletele curate ajung cu greu să creadă în realitate, în nerecunoștință, iar apoi, când își dau seama de toată stricăciunea omenească, se ridică la o îngăduință care e ultima treaptă de dispreț. Recunoștința îmbracă trei forme: un sentiment din adâncul inimii, o expresie de mulțumire și un dar întors. Recunoștința este cea mai neînsemnată virtute, iar lipsa ei, cel mai mare viciu. Dacă oamenii vrednici nu
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
instituie ca "etică pentru alții". De altminteri, nu văd cum eticul ar putea să nu revină condiției creatoare autentice. Iar când se întîmplă să nu-i revină, această carență trebuie întîmpinată cu milă, și nu judecată. Mila nu este simpla îngăduință care transpare din zâmbetul catolic aruncat peste lume, ci o răsturnare a reacției de primă instanță și un fel de a nu te lăsa prins în jocul faptei condamnabile. De fapt, judecata te coboară, pentru că îți dă o superioritate pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să se retragă, făcând loc cabinetului Dufaure din centrul stâng. Acest întîi cabinet republican au avut a se lupta de la început cu partidul clerical, dar, foarte îngăduitor față cu monarhiștii de orice coloare, a trebuit să cadă din cauza {EminescuOpIX 375} îngăduinții sale și-au făcut loc lui Jules Simon, republican declarat. Atunci toate partidele monarhiste și-au dat mâna în combaterea noului cabinet, pe care l-au și răsturnat, deși pe o cale indirectă. Se vede că într-un consiliu de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
liniștita moarte a drepților economul de la Dancu, Gheorghe Ionescu. Cine nu l-a cunoscut pe bătrânul de 60 de ani, care avea pentru fiecine vorbă bună și inimă deschisă? El era în orașul nostru un tip de înțelepciune practică, de îngăduință și blîndeță. Bătrân cum era, alerga bucuros să îndatorească chiar pe oameni pe cari abia-i cunoștea, și să stăruie pentru dânșii. Cu greu ar fi putut cineva să-i refuze o rugăminte, și el cunoștea chiar puterea ce-o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că decretul prin care li se acorda femeilor libertatea de a cere un avort (463/ 1957) a provocat „un dezmăț în rândul tinerilor” (Iosif Banc), a „încurajat descompunerea în rândul tineretului” (Alexandru Drăghici), „a legalizat prostituția prin avorturi și prin îngăduința la divorțuri” (Nicolae Ceaușescu). Însuși cadrul în care se discută problema scăderii natalității este unul moral. Interzicerea avorturilor este prezentată într-un continuum cu limitarea divorțurilor și ambele au ca miză reconsolidarea familiei și readucerea membrilor PCR pe linia „eticii
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
îi revine meritul de a deține o poziție centrală în cadrul acțiunii, de a se individualiza, de a dobândi un contur precis, de a tinde să devină un personaj cu o personalitate remarcabilă. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer o acceptă, manifestând îngăduință față de tot ceea ce ea întreprinde, o fac scuzabilă și simpatică unui auditoriu cât mai divers. Pentru acest nou tip de femeie, care ilustrează o atitudine incipient feministă, inovatoare, a unui sfârșit de Ev Mediu ce întrezărește zorii Renașterii, par a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acorde posibilitatea exprimării dorințelor personale.59 Bărbatul și femeia erau contrastanți și evaluați inegal, principiul masculin fiind asociat cu intelectul, acțiunea, rațiunea, controlul de sine, judecata și ordinea, pe când femeia era corelată cu trupescul, spiritul pasiv, iraționalitatea și emoția, pofta, îngăduința și dezordinea.60 Limbajul era destinat bărbaților, reprezenta o caracteristică masculină pentru cultura târzie medievală. Femeii din această epocă i se recomanda tăcerea, semn al unei subordonări totale, al unei claustrări aproape imposibil de acceptat, era mai mult o sclavă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cât și în cele chauceriene, de aici și dorința intrinsecă de libertate care se manifestă permanent, prin toate actele pe care le întreprind. Trădarea soțului devine o formă de manifestare a libertății și poate de aceea este privită cu multă îngăduință de ambii scriitori, care nu se doresc niște moraliști nedrepți, ci mai mult niște umaniști autentici. Soția lui Phoebus, asemenea altor personaje feminine din operele lui Boccaccio sau ale lui Chaucer, protestează tacit împotriva soțului gelos, găsindu-și un amant
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deschis și în 128 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. II, p. 521. 129 Ibidem, p. 522. 130 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 373. 131 Ibidem, pp. 373-374. 54 această situație, nu este un moralist aspru, intransigent, ci are îngăduința necesară și înțelepciunea de a accepta diversitatea umană. Femeia devine pedagog, la vârsta maturității, pentru suratele ei în două ipostaze: fie atunci când a avut un destin exemplar, demn de a figura drept exemplu, de a fi o pildă pentru ceilalți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care profită de vanitatea unei femei inculte pentru a întreține relații sexuale cu aceasta - ziua a patra). Remarcabil este că, în patru din povestirile rostite de ea, le apostrofează pe femeile rele și needucate, credule și insensibile, și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele istețe, chiar dacă sunt adulterine, și ne apare mai mult decât tolerantă cu tinerii și instinctele care îi domină. Pampinea rămâne, de-a lungul întregii opere, „întruchiparea echilibrului însuși”177. „Cea cu părul bălai, întruchiparea eului liber”178
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zămislit slabe de înger, socot că-i vrednică de rug numai acea femeie care se vinde pentru bani; pe câtă vreme aceea care se dă din dragoste - ale cărei puteri știm toți cât sunt de mari - e vrednică după părerea mea de îngăduință și iertare.”226 Neifile nu vede decât în prostituție stigmatizarea femeii, în afara acesteia este liberă de a se călăuzi după placul inimii, căci cinstea nu poate rezista acolo unde atracția fizică este irezistibilă. În hora povestirilor va intra și Elisa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este marcată de sterilitate, cuvintele ei sunt cu siguranță vii, memorabile. „Femeia găsește în cuvinte o adevărată plăcere, îi place să interpreteze, îi fac plăcere mai ales propriile cuvinte și propriile argumentări.”387 De la partener se cere mai multă flexibilitate, îngăduință și generozitate. Bărbatul ideal ar trebui să apară în ipostaza de miel sau să fie un veritabil Iov: răbdător, blând, supus. Falsa modestie și nuanțele ironice nu lipsesc: „Pe soață soțul cade-se s-o-mpace;/ Din doi să ierte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a păstrat, până la sfârșit, un anumit mister, care o face și mai atrăgătoare, i-a respectat independența și intimitatea.464 Există o asemănare între condiția poetului și cea a femeilor în societate, pe care Chaucer o intuiește, de aici și îngăduința și compasiunea sa față de eternul feminin. și poetul și femeia se află, din punct de vedere social, pe poziții subordonate autorității politice, marginalizante, nesigure, inferioare. Sunt nevoiți să afirme lucruri care să distrugă această dominare, chiar dacă uneori nu sunt întru-totul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unei pretendente mai tinere, după dorința aceluiași soț atoatestăpânitor. Dar cum ne am obișnuit deja, Grizilda nu dă glas niciunei revolte, nu se opune cu nimic destinului ce îi este dictat din exterior, nu face decât să răspândească în jur îngăduință și blândețe, generozitate și modestie. Tăcerea ei, acceptul pe care îl dă de fiecare dată când i se cere ceva nu sunt o dovadă de răceală, ci de demnitate, personajul dobândește mai multă măreție astfel, decât dacă s-ar fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei din jur siguranța de care avea nevoie. O întâlnim în această ipostază, în debutul poemului, când cere ajutorul lui Hector, după plecarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de multe ori firul discuției”. - „Ei bine, acuma, zise Ammonios, ai auditori care nu sunt prinși În nici un fel de alte obligații, care sunt dispuși să cerceteze și să cunoască adevărul fără umbră de ceartă. După cum vezi, ți se acordă Îngăduință și deplină libertate să-ți exprimi opiniile”. 39. Cei de față susținând rugămințile lui Ammonios, după o scurtă pauză, eu am luat din nou cuvântul: „Nu Încape vorbă, Ammonios, că, printr-o conjunctură fericită, tu ne-ai făcut deja o
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
întregime darnic și generos cu cei ce l-au răscolit câteva veacuri de-a rândul. Multe dealuri - Pietrărie, Coasta Morii, Rotărie, Leaua, Dumbrava, Dealul Viei, Dealul Cocoliei, Zarea, Hlize și Pripor - își arată sfidător măruntaiele de piatră, iar altele cu îngăduință au permis șuvoaielor să le desfigureze. Cu toate acestea, clăcașii satului aduși din ținuturile Dornei au îndrăgit cu timpul și s-au legat prin jertfă de sânge de aceste locuri, la început străine lor. Oameni voinici, viguroși și îndrăzneți, au
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
îi revine meritul de a deține o poziție centrală în cadrul acțiunii, de a se individualiza, de a dobândi un contur precis, de a tinde să devină un personaj cu o personalitate remarcabilă. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer o acceptă, manifestând îngăduință față de tot ceea ce ea întreprinde, o fac scuzabilă și simpatică unui auditoriu cât mai divers. Pentru acest nou tip de femeie, care ilustrează o atitudine incipient feministă, inovatoare, a unui sfârșit de Ev Mediu ce întrezărește zorii Renașterii, par a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acorde posibilitatea exprimării dorințelor personale.59 Bărbatul și femeia erau contrastanți și evaluați inegal, principiul masculin fiind asociat cu intelectul, acțiunea, rațiunea, controlul de sine, judecata și ordinea, pe când femeia era corelată cu trupescul, spiritul pasiv, iraționalitatea și emoția, pofta, îngăduința și dezordinea.60 Limbajul era destinat bărbaților, reprezenta o caracteristică masculină pentru cultura târzie medievală. Femeii din această epocă i se recomanda tăcerea, semn al unei subordonări totale, al unei claustrări aproape imposibil de acceptat, era mai mult o sclavă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cât și în cele chauceriene, de aici și dorința intrinsecă de libertate care se manifestă permanent, prin toate actele pe care le întreprind. Trădarea soțului devine o formă de manifestare a libertății și poate de aceea este privită cu multă îngăduință de ambii scriitori, care nu se doresc niște moraliști nedrepți, ci mai mult niște umaniști autentici. Soția lui Phoebus, asemenea altor personaje feminine din operele lui Boccaccio sau ale lui Chaucer, protestează tacit împotriva soțului gelos, găsindu-și un amant
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deschis și în 128 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. II, p. 521. 129 Ibidem, p. 522. 130 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 373. 131 Ibidem, pp. 373-374. 54 această situație, nu este un moralist aspru, intransigent, ci are îngăduința necesară și înțelepciunea de a accepta diversitatea umană. Femeia devine pedagog, la vârsta maturității, pentru suratele ei în două ipostaze: fie atunci când a avut un destin exemplar, demn de a figura drept exemplu, de a fi o pildă pentru ceilalți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care profită de vanitatea unei femei inculte pentru a întreține relații sexuale cu aceasta - ziua a patra). Remarcabil este că, în patru din povestirile rostite de ea, le apostrofează pe femeile rele și needucate, credule și insensibile, și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele istețe, chiar dacă sunt adulterine, și ne apare mai mult decât tolerantă cu tinerii și instinctele care îi domină. Pampinea rămâne, de-a lungul întregii opere, „întruchiparea echilibrului însuși”177. „Cea cu părul bălai, întruchiparea eului liber”178
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]