1,318 matches
-
am iertat chiar de la început", se spovedește Andrei, ca trezit din coșmar, "dar peste dânsa se înălțau alte voințe mai puternice". Nu peste mult timp, în chiar noaptea împăcării, aceleași "voințe" străine îi vor dicta fapte necugetate ("sângele i se îngrămădise în ochi", "omul peșterilor se deșteptase în el"), căci blândul Andrei își zărește iubita (tot în oglindă!) răspunzând amantului la scrisoarea primită în cealaltă cameră, fără să știe că e privită. Doar "firea lui slabă", de moldovean sfios, îl determină
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
astfel că femeile frumoase se "ofileau" de timpuriu și datorită căsătoriilor premature ori a nașterilor succesive sau a numeroaselor divorțuri -, iar bărbații viguroși se vedeau deja bătrâni la 40 de ani35.) Ca să nu mai vorbim de contrastele arhitectonice: străzile capitalei îngrămădeau construcții destul de modeste care aminteau de stilul arab, dar și de cel al vilelor italiene 36. Este binecunoscut faptul că unii observatori străini asemuiau Bucureștii cu Madridul ori cu Napoli sau cu Veneția, orașe prin excelență cosmopolite, dar asocierile nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ce îl taie pe diagonală, de la nord-vest la sud-est. Aceste stânci, acoperite când apele sunt la flux, se află aproape de suprafață la reflux; cu alte cuvinte, navigația este întreruptă în cea mai mare parte a anului; călătorii sunt debarcați și îngrămădiți în vehicule tari numite căruțe; malul stâng e coborât în acest fel pe o distanță de vreo trei leghe, printr-o cornișă strâmtă, tăiată în stâncă, la treizeci de metri deasupra Dunării, până la punctul de reîmbarcare. Ar ajunge câteva kilograme
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o idee despre această hazna, cu murdărie adunată acolo din timpuri imemoriale. Am fost asigurați că primăria se ocupă de serviciul de drumuri; am văzut într-adevăr niște nenorocite de tomberoane în care și mai nenorociți cărăuși se sileau să îngrămădească noroi lichid cu o lopată plată, largă abia cât mâna. Acești pârliți își făceau datoria conștiincios, dar lăzile găurite sau crăpate lăsau să le scape conținutul peste tot, când stăteau și cu atât mai mult când se aflau în mișcare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
rătăcesc pe alei răcoroase mărginite de cireși, de carpeni mici, de stejari, de fagi, în mijlocul unei vegetații luxuriante. Mai sus, brazii și alte varietăți de conifere acoperă aceste bolți cu întunecoasele lor cupole, dominate la rândul lor de imensele blocuri îngrămădite pe vârful înzăpezit al munților. Din loc în loc se găsesc bănci, pavilioane, vile, chioșcuri cu forme elegante și variate; peșteri adânci unde tradiției locale îi place să recunoască foste bârloguri ale hoților; peste tot se află balustrade ce îi țin
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
propriul sânge convingeri de nezdruncinat. Cu câteva zile înainte, o sărbătoare națională, comemorarea strămoșilor, reunise elita societății la bâlciul de la Tirgu d'Afara. D-l Catargiu făcea cu grație onorurile petrecerii; domnitorul asista. Primul ministru, bucuros de mulțimea care se îngrămădea în jurul suveranului, radia de bucurie, de încredere și de o exuberanță încântătoare. Văzând la câțiva pași de el un membru al misiunii franceze, își croi drum prin mulțime și îi întinse compatriotului nostru, cu o afectuoasă amabilitate, un pahar de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
David, poți conta pe mine. Îți voi lua apărarea în tot ce ai făcut și nu voi participa la acordarea nici unei pedepse împotriva ta pentru ceea ce s-a întâmplat astăzi. Răsună un cor de încuviințări și toată lumea aplaudă, apoi se îngrămădi în jurul lui, strângându-i mâna și bătându-l pe umăr. Când emoția trecu, Marin se îndreptă spre telefonul lui. Cu receptorul în mână, se adresă consilierilor: ― Cred că propunerea făcută de Creier era de bună-credință. Dacă toți sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
a-l căuta pe dușmanul dispărând fără încetare înaintea ta, ci doar de a scăpa de prăpăd"399. Coloana generalului Espinasse, care înaintase până la Kargalîk, a fost lovită de aceeași soartă ca aceea a lui Yussuf: morți și muribunzi erau îngrămădiți în corturi. Martorii mai arată că "inamicul nu apăruse, dar cadavre zăceau la pământ în toate părțile; se săpau gropi, pământul răscolit răspândea la nesfârșit emanații pestilențiale; adeseori, mâinile ce săpau pământul se opreau din lucru și cel care ținea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
au produs 45 de cazuri; nici un caz printre cei care locuiesc la cazarmă. Aceștia din urmă sunt oameni mai bogați, "capitaliști", ei beneficiind de un regim excepțional; ceilalți sunt țărani. Condițiile de igienă pe aceste șlepuri sunt oribile: deportații sunt îngrămădiți pe ele în număr de aproximativ 1 500 pe fiecare șlep, unde, în mod normal, nu pot încăpea decât 500 de persoane, cel mult; ei nu au foc, nu au nici un fel de haine calde, majoritatea sunt în cămașă, nu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în schimb sufletele rămân la fel. Ai crede că cei care construiesc sunt cu un pas înaintea mașinilor, dar nu, încă nu. Ce e din carne, e supus involuției. Era la fel ca atunci. Îmi venea și mie să mă îngrămădesc odată cu ei, să-i simt mai aproape, să le simt durerile, bucuria, împlinirile, eșecurile, lipsurile, să le simt viața. Am urcat liniștit, tremurând, transpirând, cu capul sus, dar în același timp, plecat. O mulțime de sentimente nemaiîntâlnite, nedescrise, au
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
satului îi rupeau în două inima de mamă a țaței Tinca. Bădia Vasile, rece și distant, hotărâse să rupă legătura cu băiatul lui. Cu greu a cedat lacrimilor soției să își primească în ogradă nepoții, dar aceștia nu prea se îngrămădeau să vină, simțeau că nu-s doriți. Andrei însă și-a făcut curaj și călca des pragul celor doi bătrâni. Copilul cu părul drept și scurt, cu ochii bunicului și nasul bunicii se cuibărise adânc în inimele bătute de ani
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
le scrisese în timpul nopții, îl ridica de jos pe băiatul mijlociu care i se încurcase printre picioare, poza pentru o fotografie, și apoi: "Jonas, la telefon", flutura prin aer ceașca cu ceai, își croia drum, cerându-și scuze, prin mulțimea îngrămădită în coridor, se întorcea iar în atelier, picta un colț de tablou, se oprea din lucru spre a răspunde fascinantei făpturi că-i va face, neîndoielnic, portretul, și iar începea să picteze. Lucra, și deodată: "Jonas, trebuie să semnezi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
masă, pe care se înșiruiau vase de lut. Între masă și pat se afla un fel de poliță, pe care fusese așezată la loc de cinste o cromolitografie înfățișându-l pe Sfântul Gheorghe. În rest, doar un morman de zdrențe, îngrămădite în dreapta ușii, și niște șorțuri de toate culorile, spânzurate la uscat de tavan, deasupra focului. D'Arrast, nemișcat, trăgea în piept izul de fum și de sărăcie care se ridica din pământul colibei, tăindu-i răsuflarea. În spatele lui, comandantul bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o raclă vopsită în toate culorile, purtată de persoanele de vază din oraș, care asudau în hainele lor negre, icoana Domnului Iisus Hristos, ținând în mână o trestie, pe frunte cu cununa de spini, sângerând și clătinându-se deasupra mulțimii îngrămădite pe treptele bisericii. După ce coborâră scara, cei ce purtau racla se opriră o clipă, în care timp penitenții încercară să se înșiruie într-o oarecare ordine. D'Arrast îl văzu atunci pe bucătar. Tocmai ieșea din biserică, gol până la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
clopotele bisericii se porniră dintr-o dată să bată puternic. Chiar atunci, din stânga, de la capătul străzii, ajunse până la ei o mare larmă și tot atunci se ivi și mulțimea, nespus de însuflețită. De departe puteai vedea cum pelerinii și penitenții se îngrămădeau, de-a valma, în jurul raclei, înaintând, în zgomot de pocnitori și cu urlete de bucurie, de-a lungul străzii înguste. În câteva clipe o umplură cu totul, revărsându-se către primărie într-o îmbulzeală de nedescris. Vârstele, rasele, costumele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
capăt al străzii iar mulțimea, care, neîndoielnic, umpluse piața, nu părea să mai înainteze. Bucătarul, mergând între fratele său și d'Arrast, câștigă la repezeală teren. Nu-l mai despărțeau acum decât vreo douăzeci de metri de grupul care se îngrămădise în fața primăriei spre a-l vedea trecând. Totuși, pe neașteptate, se opri iar. Mâna lui d'Arrast se făcu mai grea. - Hai, bucătare, spuse el, mai ai puțin. Mulatrul tremura, saliva începu să-i curgă din gură, în timp ce sudoarea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ușor încovoiat sub povară, cu umerii aduși înainte și gâfâind puțin, privea în pământ, ascultând hohotele de plâns ale bucătarului. Apoi porni la drum cu pași mari și, fără să-și încetinească mersul, străbătu distanța care-l despărțea de mulțimea îngrămădită la capătul străzii, croindu-și drum cu hotărâre printre primele rânduri, care-i făcură loc să treacă. Intră în piață, în larma clopotelor și a pocnitorilor, printre două șiruri de oameni tăcuți, care-l priveau cu uimire. Înainta cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
frumos și o puse în buzunar. Apoi ridică ochii la Ilona și se cutremură. Își zicea: "Trebuie să-i explic", și cerul gurii îi era uscat iască. Simțea că "trebuie", mii de gânduri îi furnicau în minte, dar toate se îngrămădeau și se spărgeau, încît nu putea închega nici o "explicație". Sub vălmășagul gândurilor însă un puhoi năprasnic îi ducea sufletul departe, zdrobindu-i toate îndoielile și șovăirile. ― Ilona... Îngână dânsul, îngrozit că nu are ce să-i spuie. ― Eu cunosc munții
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
demolatorii de religii Omul leagă de credință sublimul. Dar și frica. Cât încă mai pot greși, mai lasă-mă, Doamne, pe Pământ! Paradisul poate fi sublima monotonie a imaginației umane. Raiul ar fi minunat. Dar prea multă prohibiție s-a îngrămădit în el. Religia i-a lăsat omului o rană deschisă : nevoia de sacru. Dacă a creat o lume, înseamnă că și Dumnezeu este poet. Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. Cei care nu cred în nimic sunt imbecili
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
efemerului. De obicei, bustul înmugurește în om sub formă de cucuie. Suntem egali la poarta cimitirului, nu și la ușa posterității. Celebre nu sunt textele din manualele școlare de literatură, ci acelea fredonate prin cârciumi. În soclul unei statui este îngrămădită uneori întreaga generație a celui de deasupra. Groapa comună - acest Pantheon al nedreptăților soartei. Se adună în eternitate cei care știu să se risipească în alții. Cu timpul, marile umbre devin torțe. Criticii pot da creatorilor de artă certificat de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Suntem fascinați, mai mult ca oricând, de barbarie. Popoarele indiferente nu sunt amenințate de stres. Suntem atât de bulversați, încât spiritele mari ale vremii nu se întâlnesc decât postum, pe rafturile vreunei biblioteci. Ne-am înmulțit teribil! Trebuie să ne îngrămădim mai mulți pe aceeași cruce. Din bulibășeala trecutului cu prezentul, va rezulta caricatura armoniei viitoare. S-ar putea ca, în curând, marele dușman al condiției umane să fie confortul, nu poluarea și nici terorismul. S-ar putea ca Apocalipsa să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
opere este invers proporțională față de cotcodăceala care o acompaniază. In acest început de mileniu e foarte greu de doborât culmile ridicolului. In artă, ca și în politică, cometele ies la rampă, nu stelele. Se pare că specia noastră și-a îngrămădit singurătatea în exemplarele ei de lux. Multor oameni nu li s-a îndeplinit decât ultima dorință : cea de pe eșafod. Capetele pătrate nu pot deveni normale, daca nu sunt date la timp de-a dura. Cea mai mare grijă a noastră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de mine? 14. Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic. 15. Frații mei s-au arătat înșelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor care trec. 16. Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
14. Dacă are mulți fii, îi are pentru sabie și odraslele lui duc lipsă de pîine. 15. Cei ce scapă din ai lui, sunt îngropați de ciumă și văduvele lor nu-i plîng. 16. Dacă strînge argint ca țărîna, dacă îngrămădește haine ca noroiul, 17. el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele și de argintul lui omul fără prihană are parte. 18. Casa lui este ca aceea pe care o zidește molia, ca o colibă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
poame lăsate de Cel de Sus - doar ca aliment „încă din prima parte a preistoriei, adică din epoca pietrei cioplite” - după cum găsim scris în cartea „Podgorii ieșene” despre care am vorbit. Și nici nu bănuiau ce minuni ascund acele bobițe îngrămădite pe ciorchine... În aceeași carte, privitor la începuturile cultivării viței de vie, găsim că: „O perioadă este acceptată de mai toți specialiștii: mileniul al IV-lea î.Hr, iar ca loc de obârșie se acceptă Orientul Apropiat și Mijlociu sau
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]