8,755 matches
-
acum aș fi avut la ce mă gîndi cu drag. Rămîne totuși fetița, chiar dacă-i mai mult departe. Mică..., bucălată..." Adoarme ghemuită, ascultînd prin somn viscolul ce se aude tot mai slab prin stratul gros de zăpadă, în care se îngroapă vagonul. Aura! sare din pat Radu, direct în mijlocul încăperii, uitîndu-se buimac în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd mîna să aprindă veioza. Stinge-o dracului! țipă Radu, căutînd ceva să îmbrace, pornind o avalanșă de înjurături la adresa băuturii. Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rana e de vină. Sau seara aia afurisită de ieri, care chiar a reușit să mă deprime... În realitate, nu gagurile lui Razza Rob îl deprimaseră pe Bull. Atâta timp cât avea curajul să publice o recenzie devastatoare - una care să-l îngroape definitiv -, în ediția următoare a Get Out! - Bull nu prea era deranjat de glumele lui Razza. Numai că, în ziua aceea, pe când încerca să compună recenzia, preocupat de picior și ușor buimăcit de Valium, directorul venise lângă el. Primul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
greu de crezut. Ca un săculeț cu levănțică uitat printre așternuturile mării. Era sugestia feminității lui Bull, strecurată în mirosul său; Bull pe dinăuntru, mai degrabă decât pe dinafară. Când Alan îl pătrunse de fapt pe Bull, fața îi era îngropată între omoplații acoperiți de mușchi. Genunchiul lui Bull era flexat și ridicat confortabil în sus, sub perineul lui Alan. Chiar și așa, întins pe podea - într-o poziție nefirească - mâna stângă a lui Alan era liberă să hoinărească. Era liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
parte, conform scrierilor vremii, primul împărat al dinastiei Qin a fost foarte crud și neiertător. A introdus cenzura, dând ordin de incinerare a cărților care nu corespundeau ideilor și voinței sale de dominație, mai mult, se spune că i-a îngropat de vii pe intelectualii cu vederi diferite de ale sale, pentru a menține astfel autoritatea dinastiei Qin. În perioada domniei sale, a mobilizat forțe umane impresionante și cantități uriașe de materiale pentru construirea palatului și mausoleului său. Lucrările de construire a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
seama de valoarea lor inestimabilă și a anunțat autoritățile în domeniu. Așa au început săpăturile în zonă, care au scos la iveală impresionanta armată de soldați și cai de teracotă. Specialiștii estimează că în cele trei situri arheologice ar fi îngropați peste 7.000 de soldați, care de război din lemn și cai din ceramică. Figurile din teracotă au o înălțime naturală, de aproximativ 1,8 m, cu imagini ce par autentice și care atestă înaltul nivel al artei sculpturii din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
realizării unificării culturale, au fost puse în afara legii toate școlile de gândire ce înfloriseră la sfârșitul dinastiei Zhou și autorizată doar "Istoria Qin" care a primit statut oficial. În anul 213 î.e.n. a început persecuția confucianiștilor, unii au fost chiar îngropați de vii, iar cărțile lor și ale altor școli de filosofie interzise au fost arse, cu excepția celor aflate în biblioteca imperială. Pentru a preveni invazia etniilor minoritare din nord, Qin Shi Huang a reparat și a legat zidurile construite în timpul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
datorită curajului și aptitudinilor de strateg, ajunge rapid din simplu ostaș comandantul armatei țărănești. În 1368, Zhu Yuanzhang urcă pe tron și reunifică treptat teritoriile imperiului. Devenit împărat, a început construirea unui complex funerar în care a pus să fie îngropate obiecte vestimentare ale membrilor decedați ai familiei sale. De fapt, în mausoleul Mingzu este înhumat bunicul lui Zhu Yuanzhang. Acest monument funerar este situat în orașul antic Sizhou aflat în actualul ținut Xu Yi, din estul Chinei. Potrivit documentelor istorice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Xi'an, provincia Shaanxi, în nord-vestul țării. Arheologii au descoperit aici 21 de cuptoare cu o vechime de aproximativ 2100 de ani, de unde au scos câteva mii de soldați de ceramică. Acestea au fost folosite la fabricarea soldaților care erau îngropați în morminte împreună cu împărații defuncți. Capacitatea unui cuptor era uriașă, putea cuprinde 350-400 de soldați. Astfel, 21 de cuptoare puteau produce odată 7.350-8.400 de soldați de ceramică. Analizând artefactele descoperite, specialiștii au dezlegat secretul tehnologiei arderii soldaților de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a mai fost nici el de găsit. Cu câțiva ani în urmă, după investigații îndelungate, cercetătorul chinez Zhou Guoxing, a obținut o nouă informație. El a declarat că înainte de atacul de la Pearl Harbour un soldat a văzut cum două persoane îngropau o cutie mare în curtea interioară a ambasadei americane din Beijing și a presupus că este foarte posibil ca înăuntru să fi fost fosilele de sinantrop. Profesorul Zhou Guoxing a localizat locul unde a fost curtea interioară a ambasadei americane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atunci actualul sat Dapingtai din ținutul Guangzong al provinciei Hebei. La două luni de la moartea sa, corpul neînsuflețit a fost transportat în capitală și organizate ceremonii funerare. Noul împărat, Hu Hai a ordonat ca toate servitoarele împăratului decedat să fie îngropate de vii împreună cu acesta, la fel și meșterii care au construit mormântul. În Istoria Dinastiei Han scrie că mormântul împăratului Qin Shi Huang a fost distrus în anul 206 î.e.n. de către împăratul statului Chu, Xiang Yu. Conform scrierilor, ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca o pasăre. Bătrânul însă nu se lăsă și îi ceru lui Shun să-i curețe puțul. După ce băiatul coborî în puț, mama adoptivă, fratele și tatăl lui, începură să arunce cu bolovani în el, cu intenția de a-l îngropa de viu. Shun însă săpă un tunel lateral și reuși să scape teafăr. Crezând că Shun a murit, fratele său Xiang se întoarse bucuros acasă și îi spuse bătrânului: "Fratele meu a murit. A sosit timpul să împart avuțiile lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
m, cu trei rânduri de cornișe, fiind o clădire înaltă fără planșeu. În centrul acestuia este așezată statuia lui Maitreya, sculptată dintr-un singur trunchi de santal alb, care are o înălțime de 26 m, dintre care 8 m sunt îngropați în pământ. Statuia are un diametru de 8 m și o greutate de o sută de tone. De altfel, pentru dimensiunile și caracteristicile unice, statuia Buddha Maitreya a fost inclusă, în anul 1993, în Cartea Recordurilor. În timpul renovării acesteia, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și o greutate de o sută de tone. De altfel, pentru dimensiunile și caracteristicile unice, statuia Buddha Maitreya a fost inclusă, în anul 1993, în Cartea Recordurilor. În timpul renovării acesteia, în anul 1979, s-a constatat că, deși a stat îngropat în pământ timp de 200 de ani, lemnul este foarte bine conservat, fapt ce dovedește că tehnicile de conservare și cele folosite în sculptură erau la un nivel destul de avansat în timpurile vechi ale Chinei. Cea de-a treia operă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o formă de artă populară dintre cele mai îndrăgite în China. Potrivit cercetătorilor etnografi, urmele acestei arte pot fi identificate încă din secolul al VI-lea. Foile decupate erau folosite în acele vremuri în ritualurile religioase. Pe atunci, acestea erau îngropate alături de corpul neînsuflețit sau astfel de decupaje cu diferite imagini de animale sau persoane erau arse, pentru ca reprezentările unor lucruri sau persoane familiare să-l însoțească pe răposat în lumea de dincolo. Cu aproximativ 1000 de ani în urmă, decupajele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui. Sau chiar dacă citește, înțelege și îi place, o pune în bibliotecă cu gândul s-o redeschidă, s-o aibă la îndemână. De cele mai multe ori, asta nu se mai întâmplă niciodată. O carte e un fel de sarcofag al cuvintelor, îngropat în bibliotecă. Un ziar poate fi aruncat la coș fără regrete, imediat după lectură. Asta nu înseamnă neapărat dispreț, din cuvinte rămâne, sau nu rămâne, umbra lor în mintea cititorului, contopindu-se într-o fantasmă textuală uneori surprinzător de rezistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
din Occident... Certezenii sunt români, nu țigani. Nu sunt hoți, banii i-au muncit. Sunt oameni simpli, dar e de presupus că neproști. Și totuși, de ce această operațiune prostească? De ce, în loc să-și bage banii în ceva viu, dinamic, util, îi îngroapă în pereții acestor cavouri supraetajate? Când un îmbogățit prin evaziune fiscală, traseism politic, credite nereturnate, caritasuri sfărâmate sau telefoane date la fix unor infractori își face vilă, știe foarte bine de ce-o face. Vilele, gipanele, merțanele, bodigarzii, rolexul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să facă gunoi da nu a reușit. Totu era de-adevăratelea. Atunci a fugit cu Luminița până la o stradă și s-a pitit. Vânătoru s-a îmbolnăvit de la furnici și-a murit dup-aia. Și băiețelu cu vulpea l-a îngropat da pe urmă pe mormântu lui s-a făcut numai gunoi. Așa. Cine știe cine a pus gunoiu? Vulpea, mi-au spus cu toții. De ce, pentru că e hoață, ea a pus gunoiul, pentru că așa s-au obișnuit, ca ea să rupă coada ursului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pur și simplu astăzi era numai miere, iar mâine, mai mult chinină. Se certa des cu tăică-su, se întâmpla să nu-și vorbească cu anii, fiindcă mereu ieșeau la suprafață moroii și vârcolacii trecutului, oricât de adânc i-ar fi îngropat. Tata-mare divorțase la sfârșitul războiului, își împărțise copiii cu fosta nevastă și, ținând un băiețel de patru ani de mână (tata), începuse să colinde prin țară, pe unde se găsea de lucru și se câștiga mai bine. Băiatul nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zvîrcoleau una În brațele alteia. CÎt tînjeam după acea piele catifelată precum pielea de antilopă cea mai fină - s-o miros, s-o ating, să-i simt gustul ; și după acel păr bogat și revărsat unduitor pe spate - să-mi Îngrop fața În el, să leșin de Încîntare. Eram destul de conștient de părerea pe care ar avea-o ceilalți reprezentanți ai prezumptivei mele specii, puținii care s-ar fi aventurat să intre, de aceste ființe cu piele de catifea. Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În CÎntecele inocenței și ale experienței de Blake), „Trăiesc, mor ; am trăit, am murit ; voi muri, voi trăi” (În Frică și cutremur de Kierkegaard). Erau cu zecile, la fiecare nou transport. Era de-a dreptul obscen. Ar fi trebuit să Îngroape aceste cărți Împreună cu posesorii lor, cum făceau egiptenii, În așa fel Încît lumea să nu-și poată punele labele plictisită pe ele după moartea acestora - ca să aibă și ei ceva de citit pe lungul drum prin eternitate. Cele mai multe cărți costau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am grijă să-mi țin buza de sus bine trasă peste ei.) Ce-ar face atunci ? M-ar lua de coadă și m-ar arunca În găleata de gunoi din metal ? Și ce altceva ar fi putut face ? Să mă Îngroape În Grădina Publică ? — Ce faci aici, amice ? — Ce să fac, domnule polițist, Îngrop și eu un șobolan. — Ce Îngropi ? Îmi displăcea profund ideea de a fi cules de pe jos și aruncat la coș. Însă chiar și așa, În această atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ar face atunci ? M-ar lua de coadă și m-ar arunca În găleata de gunoi din metal ? Și ce altceva ar fi putut face ? Să mă Îngroape În Grădina Publică ? — Ce faci aici, amice ? — Ce să fac, domnule polițist, Îngrop și eu un șobolan. — Ce Îngropi ? Îmi displăcea profund ideea de a fi cules de pe jos și aruncat la coș. Însă chiar și așa, În această atmosferă Îmbibată de melancolie, pot să spun că erau totuși vremuri frumoase, și Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de coadă și m-ar arunca În găleata de gunoi din metal ? Și ce altceva ar fi putut face ? Să mă Îngroape În Grădina Publică ? — Ce faci aici, amice ? — Ce să fac, domnule polițist, Îngrop și eu un șobolan. — Ce Îngropi ? Îmi displăcea profund ideea de a fi cules de pe jos și aruncat la coș. Însă chiar și așa, În această atmosferă Îmbibată de melancolie, pot să spun că erau totuși vremuri frumoase, și Îmi face plăcere să-mi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rău că n-am nici un covor, ca să poată juca și partea aia. Apoi s-a aplecat deasupra mea, m-a ridicat În aer și am dansat amîndoi. Ea dansa și eu pluteam. M-a ținut Între sînii ei. Mi-am Îngropat capul În mireasma trupului ei ; era un miros de piele udă. Ne-am legănat și Învîrtit ; parcă zburam. Și pereții camerei au dispărut, ca și cum am fi fost pe o scenă, și acum dansam Într-un palat alb, uriaș. Am Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau Îngropate premiile), și Întrucît se apropia seara, acuși-acuși trebuiau să Înceapă săpăturile, deoarece alarmal aeriană Îi obliga să termine devreme. Într-un ungher, sub un platan, se afla taraba unei ghicitoare - ai fi zis că-i un closet Înjghebat În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]