1,814 matches
-
foutus pour l'éternité. Pentru că, dacă sunt indestructibili, unde mă duc, azi, mâine, poimâine, când mi-o veni și mie rîndul? Nu mă pot duce nicăieri, pentru că sunt deja acolo, și sunt peste tot, în același timp. Dar asta e îngrozitor, să fii peste tot și totuși, într-un anumit fel, să nu fii, pentru că nu mai ești viu. E îngrozitor, să nu te poți odihni niciodată, cum se odihneau moșii și strămoșii noștri. Căci ei se duceau unde le era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rîndul? Nu mă pot duce nicăieri, pentru că sunt deja acolo, și sunt peste tot, în același timp. Dar asta e îngrozitor, să fii peste tot și totuși, într-un anumit fel, să nu fii, pentru că nu mai ești viu. E îngrozitor, să nu te poți odihni niciodată, cum se odihneau moșii și strămoșii noștri. Căci ei se duceau unde le era scris, unii în Cer, alții sub pământ, alții la marginile Pământului, dar, înțelegi, ei se puteau odihni. Dar noi, Ivan
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un miros puternic, greu, de păcură încinsă, și mi-am adus aminte că la vreo zece metri de locul unde am fost fotografiați se găseau două căldări cu păcură. - E un fel de hypermnezie cu efecte laterale, spuse Profesorul. - E îngrozitor, continuă. E prea mult, și e inutil. - Pare inutil pentru că nu știm încă ce să facem cu ea, cu această fantastică recuperare a memoriei... În orice caz, adăugă zâmbind, să-ți dau o veste bună. În câteva zile, vei primi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din cap, zâmbind încurcată. În acea clipă, Antim observă cu emoție că are gura foarte mare și dinții neregulați - și asta îi dădea un aer de frumusețe sălbatică, amenințătoare, aproape agresivă. - Auzisem dar nu-mi venea să cred. Ar fi îngrozitor, îmi spuneam, ar fi îngrozitor să fie adevărat că Maestrul nu mai dă lecții particulare, tocmai acum, când mi-am găsit slujbă și am bani. Tocmai acum, când puteam lua și eu lecții. Măcar câteva. Măcar o lecție, două pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și fost Sophie în duminica în care pe ea a uitat s-o mai ia de la Școală). De-ar avea pe suflet atâtea păcate câte are Sophie, s-ar duce tocmai într-un schit, la sihăstrie... Și ce-i mai îngrozitor, ce-i mai teribil și mai palpitant este că ușa dinspre terasa cu clematite este deschisă... — O zi teribil de caldă a fost astăzi, nu ? Și nu vi se par spiritele mai agitate ca totdeauna ? întrebă Titi Ialomițeanu. Titi Ialomițeanu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Însă prezența mea de spirit începea să scadă în acest moment, dându-mi eu seama că pe Titi nu-l amuza deloc să meargă pe aleile tot mai inundate de apă. Astfel că, la un moment dat, s-a stropit îngrozitor pe pantalon și, cu aceeași batistă, s-a aplecat să și-l șteargă, ca un copil crescut de o doică îngălată. Și, poate ca să oprească într-un fel plimbarea care nu-i convenea, mi-a spus, cu un zâmbet ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
două căruțe de cercetași, să ducă răniții la spital și nenumărații morți neidentificați la morgă. Întorcându-mă cu spatele, ca să nu mai văd, mi-am trecut palmele pe față : urme de lacrimi, sânge închegat, resturi impure, vânătăi, trebuie că arătam îngrozitor și, crezându-mă desigur una dintre victime, dar mai norocoasă, o femeie ce trecea cu donița cu apă s-a oprit lângă mine. Era una dintre multele ce veniseră în ajutorul bieților nefericiți cu apă, cu cârpe curate, cu lumânări
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cîteva minute bune și o va mai face pentru alte cîteva minute bune, apoi În sală intră CÎrmaciul În persoană și se duce la tribuna din fața prezidiului, făcînd semne prietenoase cu mîinile. Stăm așezați, cu ciocurile căscate, televizorul zbiară Îngrozitor, ca să se audă pînă În spate. Nimeni nu suflă, Gărăgău Își roade pe furiș o unghie. Își dă seama că mă uit la el, se Întoarce și Își rînjește dinții albi, apoi mimează serva de handicapat de la ping-pong, ascuns după
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pun pe băut ca un apucat, nu acum, nu așa - ce surpriză! ha-ha! -, cu acest prilej, se descoperă Înțelesul unei invitații formale). Se vede cum spre dimineață ajung acasă cîrpit de somn și un pic afumat, maică-mea se sperie Îngrozitor, nu Înțelege cum am putut să fac o asemenea prostie, cînd ea tocmai a vorbit cu Emil și mi-a spus să stau cuminte și să nu fac prostii. Nu te potolești, era să te omoare un camion și acum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nevoie de un țap ispășitor, le place să aibă la îndemână pe cineva care, oficial, să fie mai păcătos decât ei. — Exact. Poate că în ochii noștri apare mai rău decât e în realitate. Dar sunt sigură că se poartă îngrozitor cu Stella. — Parcă spuneai că a fost un accident? — Desigur... dar vreau să spun... cred că Stella ar trebui să plece de lângă el. — Pentru că s-ar putea s-o omoare? — Nu. Ca să fie singură și să ducă un alt fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mic semn, un gest al mâinii, prin care i-ar fi recunoscut existența, ar fi putut să-l tămăduiască, atât de intensă îi era nevoia și atât de umile așteptările. Rozanov se arătase indiferent dar, într-un anume fel, îngrozitor. Îi dăduse limpede a înțelege că nu dorea să-l mai revadă. Ceea ce îl făcuse pe George să devină și mai stăruitor, apoi nebun, turbat. Nu-și ruina el viața din pricina unui șarlatan? se întreba. O ură sălbatică, distructivă, pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
seamă, păpușile trebuie să fie moarte. Luă una dintre cele moarte și o vârî în buzunar. Mama lui apăru și-i ceru s-o vadă. Când o scoase din buzunar, observă cu groază că era încă vie și se chinuia îngrozitor. Dimineața se sculase devreme și ieșise să facă o plimbare. Aruncase o privire în biserica metodistă, mare, luminoasă, curată, unde fusese dus în copilărie, ca să se roage. Nu mai fusese acolo de multă vreme și încercase un șoc bizar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în tot acest timp nu am observat că ușa era deschisă. De ce nu am încercat resentimente? Așa ceva m-ar fi putut ajuta. Dacă aș fi urât-o pe Hattie, cum credeam la început! Dar iubind-o pe Hattie... asta-i îngrozitor... și acum?“ Pearl se gândi că, în foarte scurt timp, Hattie avea să se schimbe. Fata se afla la acel prețios hotar cristalin de la capătul copilăriei, al inocenței. Chiar și ea avea acest simțământ, care se manifesta prin suferința confuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dispărut. Niciodată n-o să mai dansăm vals. Oh, Doamne, e nevoie să plângi și pentru asta? „Nu plâng pentru asta, se gândi Gabriel, deși pentru asta plâng. De ce sunt întotdeauna cu lacrimile pregătite în ochi? Doar știu că-l agasează îngrozitor pe Brian. Oare și viețile altor oameni sunt ca a mea, întotdeauna pe muchea a ceva infinit de impresionant, de mișcător, de semnificativ și, oarecum, profund!“ Adam fusese foarte necăjit în această dimineață pentru că Gabriel îi stricase „ursul“. „Ursul“ era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de frumos. Numai că acum nu mai pot. Și-l invidiez pe Tom, îl invidiez că e tânăr și puternic și că va trăi, în timp ce eu nu mai sunt și nu voi trăi“. Lui William i se părea paradoxal și îngrozitor că trupul lui neted, bronzat, aproape gol, se afla acolo, părând la fel de zdravăn ca întotdeauna, la fel de solid și de viguros, în timp ce - așa cum știa acum, fără nici un dubiu - purta în el motorul propriei sale morți, iminente. Se întreba: „Să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să spui? Totul e atât de public, nu vreau ca toate femeile alea să se uite la mine. Dar lumea s-a uitat la tine de când am ieșit din casă, și nu numai femeile. Da, dar aici e altceva, e îngrozitor. Și toți înoată atât de bine! Și tu înoți foarte bine. Nu, nu... îmi pare rău. Și acum ce vrei, să plecăm sau să rămânem? Hattie se înspăimântase de aglomerația și atmosfera gălăgioasă a cabinelor, de îngrămădeala de femei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Oricum, Hattie nu o sesiză, încerca să-și imagineze cum aflase tânărul de existența ei. Dar nici n-a avut cum să mă vadă! O mulțime de lume te-a văzut, o mulțime de lume e interesată de tine. E îngrozitor! În orice caz, m-am gândit să-ți pomenesc de el, confidențial, înțelegi, în chip de recomandare, ca să nu te simți obligată să-i faci vânt. Dar eu nu-mi doresc un admirator! Probabil că e o glumă. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a mai adus și florile alea scârboase... Nu-i vina bietelor flori! Și de ce-i mincinos? A venit numai pentru că i s-a spus să vină. Foarte bine, dar și-a închipuit că ai să înțelegi... Să înțeleg, ce? Ceva îngrozitor... Dar te plângi că nu-i un admirator. Nu mă plâng. Parcă spuneai că nu dorești un admirator. Nu doresc. Nu vreau decât să fiu lăsată în pace. Și s-a întâmplat lucrul ăsta odios, care a stricat totul. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vechilor speculații în legătură cu ei, și determinându-l pe Hector Gaines să reflecteze mai des ca oricând la sinucidere. Chiar în compania agreabilă a Antheei, Tom era muncit de niște gânduri foarte curioase. De fapt le rumega întruna și se consuma îngrozitor. Avea chiar impresia că-i apăruseră riduri pe frunte. Întrevederea atât de ridicolă și de ratată cu Hattie lăsase o cicatrice usturătoare pe sufletul lui Tom. Ori el nu era obișnuit cu cicatrici pe suflet; trăsătura caracteristică a temperamentului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acest Dumnezeu, există Dumnezeu. N-are importanță cum îl numești, nu are importanță ceea ce faci, relaxează-te. Cred că George ar fi în stare să facă orice i-ar spune profesorul Rozanov. Trebuie să mă duc la Papuc. Am întârziat îngrozitor. Nu vă mai puteți duce acum. Ba pot și mă voi duce. Vă duceți s-o vedeți pe fata aceea, fiica fratelui profesorului Rozanov? Fiica fiicei profesorului Rozanov. Ciudată fată, o mironosiță cu fața albă. N-ați putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că sunt beți. — Să-l sun pe John Robert? Nu, pentru numele lui Dumnezeu, o să ne considere absolut idioate. Și, oricum, el nu are telefon. — Ăla de acolo nu-i Tom McCaffrey? — Da, cred că el e. — Oh, Pearl, ce îngrozitor, ce înfiorător, i-a adus pe toți oamenii ăștia odioși ca să-și bată joc de noi, nu pot să suport... — Sunt convinsă că nu-i așa, trebuie să fie o petrecere la Belmont și au ieșit cu toții afară. — Atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unul nu înțeleg. Dar nu-i nevoie să fii atât de supărată... Nu sunt supărată, sunt furioasă la culme... Bine, ești furioasă la culme, dar nu fi furioasă pe mine, nu eu am făcut-o, sunt absolut nevinovat... Ești... ești îngrozitor... exact așa cum spune toată lumea... pleacă... mă înspăimânți... Ultimele două cuvinte rostite de Hattie au fost imprudente. Emoțiile lui George când se strecurase în casă prin pivnița de cărbuni erau amestecate și printre ele se infiltra și teama - un excitant amalgam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am făcut să plece. Și au fost acolo toți oamenii aceia, doamna Sedleigh și bărbați travestiți în femei? Da, mă rog, cel puțin unul, dar n-a fost decât o farsă... O farsă? Ești în toate mințile? Știu că-i îngrozitor, dar nu a fost vina mea, toate celelalte au fost născocite de gazetă. Vrei să spui că, pur și simplu, au inventat ideea că... John Robert își rezemă spatele de ușă și își deschise larg, ca un animal, gura umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pare foarte rău, dacă ați ști cât de rău îmi pare, n-ați mai atât de supărat pe mine... nu știu cum de s-a aflat... imposibil să fi fost el... poate că, într-adevăr, au născocit... — Îți dai seama ce rău îngrozitor ne-ai făcut, lui Harriet și mie, ce rău cumplit, ireparabil? — Nu se poate, replică Tom. E o bârfă stupidă, insolentă, dintr-o fițuică locală. Toată lumea o să râdă. — Și-ți închipui că-mi place să se râdă de mine? Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dai seama la ce dezastru, la ce durere, la ce irevocabilă dezonoare ne-ai expus. Tom răspunse cu glas leșinat, fără să ridice ochii: — Vă asigur că de la mine nu au aflat nimic. Probabil că au inventat totul. Desigur, e îngrozitor... dar nimeni n-o să le dea crezare... și mai târziu se va uita totul... în ziua de azi nimeni nu se mai sinchisește de lucruri de felul ăsta. — Vorbești ca un dezmățat. Ar fi trebuit să-mi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]