2,094 matches
-
Medicina nu-i joacă și camera de gardă înseamnă urgență, strictețe, reguli clare. Cum sunt cele de sus. Momentan, UPU la noi înseamnă piață și medicul este sufocat de cazuri care nu au ce căuta acolo, de energii negative, de înjurături. Uneori e sufocat de mâini viguroase implantate în gât de către aparținători foarte liniștiți. Am scris acest text după o gardă încărcată în care, culmea, am văzut aproape toate exemplele date mai sus. În aceeași gardă. Eram cu energia la pământ
poate că textul o să pară cam dur, dar conține lucruri adevărate () [Corola-blog/BlogPost/337794_a_339123]
-
ei sunt niște scribălăi de vagoane. Și să nu-mi spună mie Dinel Staicu, care și-a plagiat teza de doctorat, că acum a scris zece cărți. E de necrezut. Sau Meme Stoica, care are un vocabular redus la patru înjurături și trei scuipături, că a scris patru. Sunt scriitori de vagoane. Aici ar trebui modificată legea. Este o farsă îngrozitoare. Dacă vrei să îi lași pentru bună purtare e una, dacă vrei să îl eliberezi pe Stoica pentru că a făcut
Apel pentru desființarea Uniunii Scriitorilor din Pușcării () [Corola-blog/BlogPost/337781_a_339110]
-
xenofobi? Reacțiile au fost diverse și în acest mic text încerc să le rezum. Nu ca să terminăm cu discuția, dar pentru structurarea ei. După părerea mea, e o discuție care trebuie purtată la noi în România. Lăsând deoparte reacțiile cu înjurături și atacuri la persoană, cele cu „tu n-ai voie să pui asemenea întrebări dacă vii dintr-o țară decadentă/rasistă/care nu ne lasă în Schengen” și cele cu erori grave de fapt precum „refugiații trebuie să fie primiți
E perfect posibil să fii ospitalier, dar să nu accepți pe oricine () [Corola-blog/BlogPost/337852_a_339181]
-
printre buze, cu obidă „Futu-ți Cristosu’ mă-tii să-ți fut“ și a încercat să lovească jurnaliștii. Opinia publică românească și-a înfruntat atunci, direct, într-o secundă, trecutul obscur. Acea secvență, cu pumnul noduros al lui Vișinescu și înjurătura aspră, l-a însoțit fără încetare. Din acel moment, chipul său schimonosit, cu privirea satrapică, a devenit imaginea unui asasin lipsit de scrupule, a „torționarului” ascuns de tenebrele tranziției și de încrengăturile „sistemului” postcomunist. Traiul molcom al zbirului de la Râmnicu
Ultimul cuvânt al inculpatului. Vișinescu, în lacrimi, către judecători () [Corola-blog/BlogPost/337946_a_339275]
-
am văzut-o - cu microfonul în mînă (deși-s - 20 C) - de la geamul librăriei unde lucrez, mi-am pus fesul și am ieșit să văd ce povestește. Confirm, așa s-a circulat de sărbători, prin troiene sau pe carosabil, printre înjurături și claxoane. Mihail Vakulovski, scriitor, traducător din literatura rusă, fondatorul și realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea. net) și al CenaKLUb-ului Tiuk.
O reporteriţă tînără spune: [Corola-blog/BlogPost/100641_a_101933]
-
dar după ce stai 30 de minute în vertijul din Romană - și putea să și închidă la ăia cu perdelele - nu mai comentezi: te uiți pe portiera taxiului să nu iei țeapă la tarif și...Doamne-ajută! După subiecte benigne, destinse cu înjurături barbare, aflu că n-am cheie, dar că e la fiică-mea, care e lăsată în vecini. Nicio problemă, acu' tot am făcut o oră și douăzeci din Romană până în Tineretului, ce mai contează un ocol mic pentru mine, dar
Cum ar fi fost să mă filmeze cineva cu camera ascunsă? () [Corola-blog/BlogPost/337727_a_339056]
-
miopia noastră, credem că de îndată ce nu vom mai arunca gunoaiele pe jos, vom putea să ne numim “civilizați”, uitând că civilizația nu înseamnă neapărat omenie. Nu văd, de exemplu, dacă ar putea fi preferabilă limba dezinfectată, de cauciuc, a corporatiștilor, înjurăturii cleioase de Strehaia: “În România, el nu vede decât gropile din asfalt, corupția politicianului și șpaga funcționarului din spatele ghișeului, mitocănia semenilor săi (dar nu și pe a lui însăși). În mintea sa toate ar trebui să funcționeze ca-n Elveția
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
mulți oameni înjură sămânța din care s-au ridicat uitând că focul arde și lemnul ud lemnul impregnat cu impurități pentru că lipsa esenței îl usucă pe vecie. omului i-a fost dat să revină sufletește mereu la rădăcini și fiecare înjurătură îndreptată către rădăcini le poate și întări nu doar otrăvi. nu uit și nu voi uita nicicând teiul lui Eminescu în trunchiul căruia aparent mort a răsărit cu ani în urmă un lujer nou. am puternic înrădăcinată în mine credința
IUBIND SĂMÂNŢA DE ROMÂN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344453_a_345782]
-
băiatul, aprobând-o, deși în gând îi rămăsese ideea: „când se va întoarce mama de la control (o săptămână trece repede), o să-i povestească toată tărășenia.” Se culcă.Îi pare rău că din cauza lui, a fost iar scandal cu urlete și înjurături... și mama nu trebuia să ia bătaie... Mama îl leagănă și brațele ei sunt moi...” nu plânge puiule!...” Adoarme. *** Nu-i place defel aici la Bădești. Și baba - mama „ăluia” căruia trebuia să-i spună tată -, și a dat arama
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
adevăr ca în minciunele, Nai chachipe sar o hohaipe, Nici minte clară ca la iubăreți. Chi godi vuji sar ka'l kamade. Nu'i odihnă ca viața cea cu griji Na'i pochinimos sar o dukhado jivimos, Nici respect ca înjurătura, Nai pakiv sar o akushimos, Nu'i cheltuială ca cea cu bani calpuzi, Chi kinimos sar dova le hohamne loventsa, Nici sănătate ca buhăiala, Chi sar o phukiardo sastevesto. Nici curaj eroic ca la aceia lași, Chi tromalo ilo sar
BALADA ADEVĂRURILOR FALSE DE FRANÇOIS VILLON, TRADUCERE ÎN ROMANI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/343274_a_344603]
-
de tine, Țara mea frumoasă, Dorul niciodată nu pot să-l traduc, Hoinărind prin lume m-am întors acasă Și acum îmi vine iarăși să mă duc... Liniștea mi-e spartă-n cioburi ca ulciorul, Aerul mă doare, plin de-njurături, O lumină neagră mi-a orbit poporul, Vipere flămânde stau la cotituri.... Cine-l învrăjbește, nu-l cunosc anume, Zilnic necuratul, știu, își face tema, Precum vinul toamna vremea e în spume, Peste toți dușmanii cadă anatema! Mi-a fost
MI-A FOST DOR DE TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344191_a_345520]
-
unguent pe buze. Nu puteam înghiți nimic, deoarece cavitatea bucală era carne vie, până spre esofag. Cum, necum, a trecut și acea zi nefastă pentru mine, iar când seara a venit tata acasă de la câmp, i-a adresat mamei câteva înjurături zdravene să le țină minte toată viața, pentru prostia de a pune acolo otrava fără să se gândească că cineva o va confunda cu altceva. A doua zi când am ajuns în curtea școlii să fiu prezent la activități și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
mare ca Pecineaga, unde trăiau vreo trei mii de suflete. Coana preoteasă era învățătoare ca mai toate preotesele. Toți copii lui moș Constantin și ai Floarei i-au fost elevi. Ce-i mai urechea, când veneau cu lecțiile neînvățate! Câte înjurături de bisaltir sau de ceara mă-sii mai primeau ei, când venea coana preoteasă și se plângea, că iar au venit nepregătiți la școală. De multe ori nu erau copiii vinovați, ci moș Constantin care îi lua cu el la
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare și m-a luat de o mână și de un picior și m-a aruncat ca pe un balot în căruță, peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A înțeles că de fapt
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
aplauzele asistenței înmărmurite de teamă și uimire. Totul nu cred că a durat mai mult de cinci-șase minute. Abia așteptam să ajung la căruță să-i povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînțeles că iar m-am lipit de câteva înjurături și una după ceafă, că nu l-am ascultat dar ce mai conta? Am văzut zidul morții și aveam ce să povestesc prietenilor mei de joacă. Tata terminase de vândut sacii cu cereale, cumpărase vreo doi-trei bolovani mari de sare
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
o glumă tinerească și i-a promis că va dansa numai cu el la balul de sâmbătă seara, dacă o iartă și nu-l cheamă pe bătrân la primărie. Așa a scăpat neciufulită de tatăl său, dar nu și de înjurăturile de bisaltir și de crucioi ale acestuia. Jeni aduse strachina cu ciorbă de pasăre și pâinea de casă și le așeză pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
din piele din mai multe straturi, ce porneau de la jugul de pe grumazul calului de la hamuri și se prindeau de crucioiul legat în fața căruții. La unele hamuri mai simple pot fi și din funie.( n.aut.)], luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
la un moment dat îmi puse mâna în gât strigând: ,,Ba gloaba mare, îți arăt eu ție armata, te învăț eu pe tine ce înseamna armata.” Parcă și așa nu era destul cu ce aveam pe cap. Trânti apoi câteva înjurături, era un tanar slab cu o fată urâtă având o privire crudă. Însă în momentul cel mai critic se auzi o voce: ,,Corbea dacă soldatul asta îți dă una, te-a terminat”, după care începu să râdă. Caporalul se înfurie
PORTRETUL UNUI SOLDAT de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343525_a_344854]
-
și plângea ca un copil, apoi scotea batista, își ștergea lacrimile și continua să povestească foarte senin, parcă nu i se întâmplase nimic deosebit: “Asta a fost ultima mea imagine despre el,hai, părea el să zică, foarte liniștit, după înjurătura lui de anafură, punând desaga jos și așternându-ne un prosop dat de mama, hai dați-vă jos de-acolo și luați ceva-n gură că v-o fi foame și vouă, parc-ați fi bolnavi de jigodie de slabi
LA TERASA TROCADERO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343630_a_344959]
-
Sunt nebun?.Veteranii zic că de la o vreme mă voi obișnui cu moartea în tranșeu, voi vorbi cu ea stând în noroi sau zăpadă, voi înțelege că sufletul a murit încet și sigur.Începem o luptă surdă în tranșeu cu înjurături, baionete ce ucid și grenade.Grenada în spații mici face ravagii.Cineva trage câteva rachete verzi și trebuie să plecăm.N-am rezolvat nimic , poate doar i-am trezit pe ruși din beție.Înapoi în liniile noastre cu puțin timp
INGERI CAPTIVI P3 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343651_a_344980]
-
lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare și m-a luat de o mână și de un picior și m-a aruncat ca pe un balot în căruță, peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A înțeles că de fapt
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
aplauzele asistenței înmărmurite de teamă și uimire. Totul nu cred că a durat mai mult de cinci-șase minute. Abia așteptam să ajung la căruță să-i povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînțeles că iar m-am lipit de câteva înjurături și una după ceafă, că nu l-am ascultat dar ce mai conta? Am văzut zidul morții și aveam ce să povestesc prietenilor mei de joacă. Tata terminase de vândut sacii cu cereale, cumpărase vreo doi-trei bolovani mari de sare
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
în mreje. Se apropiase de el și pentru că-i simțea nefericirea, crescuse într-o familie în care scandalul era la ordinea zilei. Tatăl, om harnic, dar pătimaș la băutură, era certăreț și cuvintele-i curgeau ca apa din gură, cu înjurături care mai de care mai urâte. Munca în mină îl îndobitocise și-l îmbolnăvise de silicoză, așa că, fiind pensionat de boală, lucra pe acasă, era priceput și meșter la toate, iar în restul zilei își ostoia amarul la birtul din
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
purtase cu nevasta ca un ticălos fără inimă? Fugea biata femeie de acasă, când el era ațâțat de aburii bețiilor, pe care le trăgea tot mai des în compania ortacilor de pahar. Spărgea tot ce-i cădea la mână, iar înjurăturile nu mai conteneau, decât în momentul în care cădea toropit pe pat, așa îmbrăcat cum venise. A doua zi umbla ca un câine să-și caute nevasta, știind deja cam pe unde își găsea biata de ea adăpost. Se ruga
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
începu să arunce rând pe rând tot ce găsi pe masa frumos aranjată pentru prânz. Și, ca să fie tacâmul complet, luă oala cu mâncare de pe plită și zvârrr și cu ea lângă toate celelalte. Totul făcea un zgomot asurzitor, iar înjurăturile nu mai conteneau. Laura înlemnise, amuțise și nu reacționă în vreun fel de teamă că l-ar fi ațâțat și mai rău pe Nicolae. Ionuț stătea neclintit într-un colțișor și nu știa ce să facă, urmărea cu ochi speriați
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]