1,308 matches
-
și așa erau locurile acelea atunci. Eram două verișoare, ea era mai mare decât mine, avea vreo doisprezece ani, atotștiutoare, chipurile. Trebuia să trecem peste o râpă care despărțea bordeiul lui Creangă de alte case. Râpa era adâncă, cu arbuști înlănțuiți într-un tufăriș pe alocuri de netrecut, iar în fundul ei, era acea apă rece și limpede care curgea, cum am spus mai sus, în vale, la poalele dealurilor Ciricului și Șorogarilor. Era înspre seară iar sălbăticia locurilor înfiorau cele două
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
simți cum un fior de frig îi încrâncenează pielea cu toată căldura verii și a caftanelor cu care era îmbrăcat. Sub palma caldă și catifelată a domnitorului, mâna-i rece și umedă fu străbătută de un tremur. Domnitorul i-o înlănțui într-o strângere sinceră continuând: — Hai, neică Mihai, să ne ctitorim în Valahia Bizanțul nostru, să aducem înapoi ce au furat italienii din cetatea bazileilor, meșteri și podoabe. Și să ne clădim aci sfintele noastre clopotnițe din care să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
argumentație explică, în parte, funcționarea acestor forme de logică socială. Ceea ce trebuie de-monstrat este "dat de la început", notează Moscovici (ibid., p. 261). Concluzia impune astfel o căutare de semnificații, chiar de la premisele raționamentului ce se dezvoltă odată cu discursul. Fiecare idee, înlănțuindu-se co-textual, o confirmă parțial pe cea care o precedă și pe cea care o urmează, procedînd prin afirmație, mai degrabă decît prin progresie după o demonstrație rațională. După S. Moscovici, La Psychanalyse, son image et son public, Paris, PUF
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în care un agent relatează ("spune") o poveste cu anumite mijloace, cum ar fi limbajul, imaginile, sunetul, clădirile, sau o combinație a acestora. O povestire este o fabulă prezentată într-o anumită manieră. O fabulă este o serie de întîmplări, înlănțuite logic și cronologic, cauzate sau trăite de către actori. Un eveniment este trecerea de la o stare la alta. Actorii sînt agenți care săvîrșesc acțiuni; ei nu sînt neapărat ființe umane. A acționa înseamnă aici a cauza sau a trăi un eveniment
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și memoria căpătând altă identitate, iar după ruperea cordonului astral își pierde identitatea și memoria terestră, recăpătând-o pe cea cosmică, după merit prin progres sau regres. Plecările și înapoierile, naveta spiritului, au loc cu o viteză fantastică, atunci când este înlănțuit în trup, pentru o altă tematică de viață. În acea noapte cineva îmi vorbi cu blândețe: -Sunt trimisul astralului superior al sferelor divine, mesagerul și ghidul tău personal. -Fii binevenit. Sunt la dispoziția ta îngere păzitor-răspunsei eu prompt. -Dorești să
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
destinație necunoscută, să mă cucerești cu șampanie și pișcoturi... Apoi, într-un salon de dans; eu, îmbrăcată într-o rochie roșie, tu într-un costum negru, să mă inviți la dans după melodia lui Chris de Burgh, Lady in red... Înlănțuiți în dans, să nu ne mai trezim niciodată... Visul celor șapte nopți de primăvară Într-o noapte, la început de primăvară, am avut un vis ciudat: se făcea că mă plimbam prin rai. un balaur cu șapte capete (cred că
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
victime, împreună, amestecați, arzând fiara și putreziciunea din noi. „Revoluția... șansa noastră de regenerare și tinerețe !“ Visul devenit minciună, speranța devenită minciună, lepra prezentului incendiată cu aceleași cuvinte otrăvite ! Trenul pare gol, dar suntem cu toții aici, împreună, morți și vii, înlănțuiți în blestemul eșecului. „Pomenim înaintea ta, zeu al îndurării, pe răposații noștri, care se odihnesc în pacea mormântului. Fă ca binecuvântarea cu care s-au despărțit de noi să se adeverească, spre fericirea noastră, ca să păstrăm cuvântul și pilda lor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Râsete, mingi, copii, iluzia eliberării. „M-a acceptat din curiozitate. Eram o apariție bizară, demnă de cercetat. Apelul găsea ecou ? Prietenia, ca remediu contra monotoniei ?“ Duhoarea care a tot fiert și umflat burta de hipopotam a zilei îl trage, îl înlănțuie. „M-a acceptat, m-a acceptat, până la un punct. Până la un punct, apoi paranteză...“ Se-aud, undeva, aproape, lovituri limpezi. Ritmul unei copite de argint pe ghețarul nopții. O dată și încă o dată, cu mari pauze, același tropot. Într-adevăr, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
picioarele și se lungi în pat... Îndată ce puse capul pe pernă, avu senzația că trupul i-a amorțit. În schimb, creierii porniră într-o goană sălbatică. Mii de frânturi de gânduri scânteiau în aceeași secundă, se ciocneau, se amestecau, se înlănțuiau. Și printre ele, ca un bondar roșu, bâzâia de ici-colo, când mai tare, când în șoaptă și mereu sub forme noi, obsesia că, în noaptea aceasta, trebuie să se sfârșească, negreșit. Îi era somn, râvnea să doarmă, dar cu cât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
migdalați, pentru dulcea noastră prietenie și pentru povestea de dragoste nescrisă încă, tu Yoane, va trebui să dai un sens existenței mele efemere ! Încerc uneori să-ți caut amintirea în nesiguranța plină de neprevăzut a serpentinelor din defileile carpatice. Munții înlănțuiesc violent un cer timid și capricios ca tine. Peisajul, simfonie de culori tandre și aspre, îmi desfată și uimește ochiul, invitậndu-mă la gravitate. Gậndurile mele se îndreaptă de fiecare dată către tine, Yoane! Inima mea e tristă ca salcia de pe
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Și veți înțelege că aveți o căsnicie foarte reușită. Căsnicia este singurul război în care dușmanii dorm împreună. Soțul nu mă mai iubește! Am lipsit două nopți de acasă și nu a anunțat poliția. Femeile nu sunt încă libere. Sunt înlănțuite cu aur, argint și mărgele. Se poate trăi fără nevastă, dar mult mai ieftin. Englezii se minunează că românii fac sex și când nu sunt beți. Iubirea poate face din orice Figaro un Romeo. Marile iubiri sacralizează sublimul. Iubirea ar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
întoarcă de la nelegiuire. 11. Dacă ascultă și se supun, își sfîrșesc zilele în fericire, și anii în bucurie. 12. Dacă n-ascultă, pier uciși de sabie, mor în orbirea lor. 13. Nelegiuiții se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănțuie; 14. își pierd viața în tinerețe, mor ca cei desfrînați. 15. Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, și prin suferință îl înștiințează. 16. Și pe tine te va scoate din strîmtoare ca să te pună la loc larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și se găsesc în fiecare celulă. k) Inteligența Universului este o simbioză fericită între energie și substanță. 1) O biomicroparticulă conține tot ce trebuie unei ființe, iar această biomicroparticulă este gena care ascunde misterul vieții. Ipotezele (multe probate științific) se înlănțuie de-a lungul întregii cărți. Dar să sintetizăm: - Omul primordial era înzestrat cu trei tipuri de energiedivină, erotică, sapiențială. Prin fisiune și fuziune, prin diviziunea celulei, care poartă în ea programul caracteristic speciei, s-a pierdut o parte din energia
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
putem țipa, ci doar gândi, doar spera că el ar putea să ne simtă În vreun fel dorința. Asta și face. Își Înfige iar limba În capul nostru, dar acum ne-am ridicat brațele istovite să-l Îmbrățișăm. Mâinile noastre Înlănțuite În spatele lui sărbătorindu-ne uniunea, comuniunea, frăția. O strânsoare pe care nimic n-o poate rupe... e Carole... Of Carole o Îmbrățișăm și o mușcăm violent de limbă iar ea țipă și Încearcă să se smulgă de lângă noi, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a ordinii. Mijloacele prin care se urmărea atingerea unor scopuri extrem de concrete erau de factură magico-religioasă. Astfel, "în timp ce ordinea pe care se sprijină magia este mai degrabă extindere scrie J. Frazer -, prin falsă analogie, a succesiunii în care ideile se înlănțuie în mintea noastră, ordinea stabilită de știință derivă din observarea minuțioasă și răbdătoare a fenomenelor înseși"165. Totuși, obiectul de studiu al științelor renascentiste, la fel ca și cel al științelor moderne, privește întreaga existență umană, de la aspectele sale cele
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
necesare în muncă și viață; calități, deprinderi și priceperi motrice necesare practicării diferitelor ramuri de sport în timpul liber; cunoștințe și obișnuințe necesare practicării în mod independent a exercițiilor fizice; calități intelectuale, morale, estetice etc. Înfăptuirea idealului presupune existența unor subsisteme înlănțuite în mod logic, ale căror modele să asigure pregătirea treptată, pe etape, pentru cerințele curente și pentru cele de perspectivă. Idealul nu poate fi realizat niciodată în întregime, deoarece comanda socială se schimbă continuu. Acest lucru este mai evident atunci când
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
scării? O figură elicoidală dublă mișcare de rotație în jurul unei axe și de translație de-a lungul ei permite suprapunerea parabolei biologice, prima metaforă a istoriei artei copilărie, maturitate, bătrânețe -, peste ideea mai largă a unei evoluții istorice de ansamblu. Înlănțuind sfârșitul unei curbe cu începutul alteia, spirala poate împăca repetiția tristă cu înnoirea veselă; nihil novi sub sole cu "trăim o epocă formidabilă", din prezent. Treapta terminală a unei perioade a artei poartă în ea certitudinea unei noi renașteri, aceeași
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la Luvru ba dimpotrivă -, iar departamentul de antichități egiptene nu este închis pentru ochiul educat de ecran. Trebuie să repetăm că după o cezură nu există nimic care să nu fi existat deja înainte. Altfel ele nu s-ar putea înlănțui, fiecare găsindu-se, în germene, în cea precedentă. Dar nu în același loc, nici cu aceeași intensitate. Asta ca să răspundem scurt unei obiecții frecvente. Într-adevăr, oricine analizează privirea numai prin intermediul formelor plastice va remarca imediat că puterea și banul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
gloria celor puternici, dacă același gen de individ a lucrat succesiv la gloria lui Christos, a cetății, a prințului, a marelui burghez colecționar, a Fundației Olivetti sau a propriei persoane, cu aceleași efecte de prezență și putere. * * Ar trebui să înlănțuim aceste momente într-un singur travling înapoi, căci ele își au originea în același progres care combină accelerația istorică și dilatarea geografică. Abreviere a idealului temporal: idolul este imaginea unui timp imobil, sincopă de eternitate, tăietură verticală în infinitul încremenit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în hinduism și budism, trecerea de la „legătura multiplului“ la „legătura Unului“ este exprimată prin trecerea de la înlănțuirea karmică la starea de iluminare: „Faptele [mele] nu se prind de mine, nu doresc fructul faptei; cel care mă cunoaște așa nu este înlănțuit de faptele [lui]. [...] Mulțumit cu ce-i aduce întâmplarea, trecut dincolo de dualitate, lipsit de simțăminte egoiste, același în reușită și nereușită, chiar făptuind, nu este legat. Pentru cel desprins de legături, eliberat, cu mintea fixată în Cunoaștere, care făptuiește pentru
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
state, reformele pot menține puternic statul, în altele pot crea condiții pentru modernizarea sau pentru reorganizarea acestuia. Unii analiști 85 disting: microreforma, mezoreforma, macroreforma, reforma globală, reforme ale structurii, reforme ale modurilor de funcționare etc. Ar fi important să se înlănțuiască trei generații de reforme: care urmăresc noi politici, noi abordări ale gestionării, care vizează continuitatea și permanența reformelor, care acceptă logica alternanței democratice (care poate înlocui inițiatorii reformelor, poate determina reorientări, dar reformele benefice continuă...). Reforma este un proces de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
mutation, pp. 487-501. 21 Fraternitatea și datoria, angajarea, securitatea socială, idealul moral al comunității umane și al justiției redistributive sunt tot atâtea resorturi ale solidarității, spune Marc-Henry Soulet (în Asistența socială în tranziție, Institutul European, Iași, 2004). În jurul solidarității se înlănțuie resposabilitatea individuală și responsabilitea colectivă, responsabilitatea morală și responsabilitatea socială. A defini solidaritatea nu este deloc ușor fiindcă noțiunea are accepții multiple: solidaritate impusă de constrângerile mediului, de războaie, de nevoi, de obiceiuri; solidaritate electivă, bazată pe afirmarea sinelui; solidaritate
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
rămână nevăzut lui Ferdinand. Fapt este că duhul, invizibil, îl duce întâi pe tânăr într-un colț stingher al insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit în piesă explicit „Cântecul lui Ariel“): „Spre-auriul țărm veniți, / Mâinile vă-nlănțuiți; Vă plecați, vă sărutați, / Valurile-astâmpărați; Bateți pasul binișor. Iar voi, silfi, cântați în cor. Ascultați! / — HAU, HAU! / — Câinii latră / — HAU, HAU! / — Iar cocoșul, îngâmfat, / Nu se-oprește din cântat / — CUCURIGUUU! “ Cântecul se adresează spiritelor marine (aceleași pe care, spre sfârșitul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rămână nevăzut lui Ferdinand. Fapt este că duhul, invizibil, îl duce întâi pe tânăr într-un colț stingher al insulei, pe țărm, și acolo face auzit cântecul (singurul numit în piesă explicit „Cântecul lui Ariel“): „Spre-auriul țărm veniți, / Mâinile vă-nlănțuiți; Vă plecați, vă sărutați, / Valurile-astâmpărați; Bateți pasul binișor. Iar voi, silfi, cântați în cor. Ascultați! / — HAU, HAU! / — Câinii latră / — HAU, HAU! / — Iar cocoșul, îngâmfat, / Nu se-oprește din cântat / — CUCURIGUUU! “ Cântecul se adresează spiritelor marine (aceleași pe care, spre sfârșitul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aparența, nu-i așa?" (601c) Platon consideră teatrul un fenomen cu atât mai periculos, cu cât posedă o forță de iluzionare aproape hipnotică, mult superioară celei a celorlalte arte. Spectatorul este într-o situație analogă cu aceea a unui prizonier, înlănțuit în peșteră, unde este înșelat de viziunea umbrelor pe care le crede reale. Această magie iluzionistă a teatrului, care poate muta cu ușurință frontiera dintre ficțiune și real, a neliniștit puterea publică încă de la origine. Solon, dacă putem crede ce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]