4,549 matches
-
cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica la va refuza orice asistență religioasă; 2. Înainte de oficierea slujbei de prohodire a unui mort, preotul respectiv să aibă grijă să se informeze pe lângă familia mortului, la care cimitir se va înmormânta cel decedat; 3. Celor ce totuși au fost incinerați sau se vor incinera sa li se refuze orice serviciu religios, atât la moarte, cât și după moarte". Hotărârea nr. 506 din anul 1949, privind înmormântarea sinucigașilor (B.O.R., nr.
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
-
de adepți se aflau împreună cu Iosif din Arimateea, cel mai probabil la casa acestuia. O patrulă merse acolo dar nu găsi pe nimeni în casă ci doar pe câțiva slujitori care spuseră că într-adevăr Iosif era cel care îl înmormântase pe învățător și apoi plecase în grabă la o moșie a sa din provincie. În rest nu se mai întâmplă nimic în cursul serii, dar forfota din Ierusalim nu se domoli datorită aglomerației prilejuite de marea sărbătoare a Pesahului. Aproape de
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
ca cimpoiul. Femeile nu dansau de obicei la un loc cu bărbații. Erau dansuri numai pentru bărbați Kiocec, numai pentru femei Konia și dansuri mixte, probabil în secolul XX, Ghiobek, Urdek -ler Înmormântarea. Conform prescripțiilor religioase musulmane morții nu se înmormântează îmbrăcați , ci înveliți într-un cearșaf. Până este dus la groapă, în trecut pe insulă, mortul stătea într-o cutie, acoperit complet cu un cearșaf, iar apoi fiind adus la groapă era scos și pus direct pe pământ, în învelitoarea
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
Din pământ a fost făcut omul , în pământ trebuie să se transforme . Deci nu este pus în sicriu , căci acesta îngreunează procesul de descompunere. Cu timpul, prin contaminare cu populația creștină din jur și turcii de pe Ada Kaleh s-au înmormântat în sicriu pe care îl comandau special să aibă fundul perforat cu găuri .( pentru ca descompunerea să fie înlesnită ) La morți se mănâncă o mâncare rituală halva similar colivei de la românii creștini .Dimitrie Cantemir o numește Mâncarea zile celei de pe urmă
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
adăugat. După cum s-a relevat mereu, preț de peste cinci ore, până târziu în seară, la manifestările la care am fost invitat la Ipatele, rădăcinile și sufletul dumnealui au fost și vor rămâne întotdeauna, ancorate în pământul în care și-a înmormântat strămoșii. În cuvântul de deschidere și de evocare a personalității academicianului Ioan Hăulică, fiu de onoare al comunei Ipatele, primarul Costică Postârnac, inginer de profesie, n-a uitat să amintească faptul că vorbește despre un om de o rară modestie
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
tuturor celor cărora le-a pus pentru prima dată condeiul în mână. Vasile Postârnac s-a născut la 22 iulie 1925 aici, ca fiu al agricultorilor Grigore și Marița, căsătorindu-se cu Ana Pintilie la 14 februarie 1952, pentru ca să fie înmormântat în 1988. După cursul primar făcut în satul Slobozia, urmează cursurile Școlii generale din satul Ipatele, apoi pe cele ale școlii de 10 ani din comuna Scheia. Și-a început activitatea în administrația publică locală încă din perioada anilor 1970
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
mătușile plângeau, iar unchii mei plecaseră deja spre capitală. Tata, înnebunit de spaimă, avea ochii măriți de groază și stătea nemișcat. Din ziua aceea nu a mai scos nicun sunet niciodată. Iulian a murit a doua zi și l-am înmormântat regește, fără ca mama să știe. Pe mama am dus-o cu ambulanța la București, fiindcă medicii de aici au spus că e prea grav și că nu riscă s-o mai țină într-un spital în care totul, începând de la
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
cu pace în mâinile lui Iisus Hristos, la 8 noiembrie 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieți, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata Sfinților lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credință la ajutorul lui. Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg și nestricat, răspândind
VIAŢA SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DE EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376844_a_378173]
-
DE LA MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU. Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Misterul neelucidat al dispariției premature. Decesul s-a produs în casa de sănătate a medicului Șuțu din București, Eminescu fiind înmormântat apoi la Cimitirul Bellu. La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: "Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienați, de o embolie. Luceafărul poeziei românești, poetul nepereche...”. Unul dintre cei mai mari români murea "în cea din
15 IUNIE 2017, 128 DE ANI DE LA MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376865_a_378194]
-
în vreme ce timpul îi împingea de la spate pe care mai rămăseseră ca să-și reia fiecare rosturile pentru că, unora fie că nu li se cunoștea soarta adică, dacă mai trăiesc ori nu, despre alții se primiseră scrisori de pe la comenduire că au fost înmormântați care pe unde le-a fost scris ca să-și încheie socotelile cu viața iar alții mai apăreau din când în când fie târându-se sprijiniți în cârje, fie aduși de la gara din Buzău cu vreo căruță aflată întâmplător cu vreo
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
Slugile se înspăimântară, văzându-l pe argat într-o baltă de sânge. Când boierul văzu cadavrul, își dădu seama că un musafir nepoftit și ciudat îi călcase ograda. Scârbit de scenă, porunci să-l ia de acolo și să-l înmormânteze a doua zi după legea creștinească, apoi se retrase într-un colț al curții. Era îngrijorat că, dacă a fost mușcat, la rândul său sluga se va transforma în vampir și-i va bântui conacul. Deodată, de lângă zid, se auzi
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
OK”. E drept că aveam amândoi multe aspirații comune, multe dureri din trecut, eu ,,fugit de sovietici”, scăpat dintr-o coloană de deportare și urmărit pentru ,,recuperare”, ea, urmărită pentru tatăl ei, plecat cu armata germană, prizonier în Franța și înmormântat în Germania de Vest la Düsseldorf. Dar aveam ceva foarte important... gustul pentru profesie, dragostea pentru muzica simfonică și de operă, pentru lectură, pentru teatru. Și mai important, dorința de-a avea un copil. Emilia Țuțuianu: Așa s-a născut
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
cel Mare, arta executării lespezilor funerare ajunge la un înalt nivel. În acele vremuri s-a constituit o adevărată școală autohtonă, cu trăsături specifice, cu un repertoriu decorativ bogat în stilizări vegetale și geometrice. În această gropniță au mai fost înmormântați: Maria de Mangop, a doua soție a domnitorului, la 19 decembrie 1477, fiii săi Bogdan și Petru, la 27 iulie 1479 și 21 noiembrie 1480, domnitorul ctitor, la 2 iulie 1504, doamna Maria Voichița, la 1511, Bogdan cel Orb, la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
de când nu te-am văzut- tăcuta vioară s-a spart în patru zări- e doliu între noi ca-n catedrala sfântă unde se cântă psalmi de-ngropăciune peste-un bolnav de ciumă și îngeri triști cădelnițează finalul serii nupțiale un vis înmormântat pe veci într-un poem ce nu s-a scris... sâmbătă, 23 august 2014 Referință Bibliografică: rezervația cuvintelor / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1331, Anul IV, 23 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu
REZERVAŢIA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376481_a_377810]
-
spunea doar atât: sunt niște tinichele! Periplul pribegieis-a încheiat pentru Ion Ritivoi în Canada; după ani de zile petrecuți departe de țară, de familie, s-a întors în România, acasă. Fiica lui s-a mutat ulterior la Târgoviște, unde este înmormântat și tatăl ei...Atât mai știa nea Mitică despre ce se întâmplase cu consăteanul lui, după ce părăsise continentul american. Pe tot parcursul discuției noastre despre Ion Ritivoi am simțit cât de mult îl apreciase Dumitru Sinu, iar în final, a
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375124_a_376453]
-
și de dincolo, ca și cum nicio graniță nu i-ar putea despărți vreodată. - Acum un an a decedat și tatăl soției care locuia tot la țară, spuse omul. A trebuit să plece în sat unde a stat câteva zile pentru ca să-și înmormânteze părintele. Am rămas în timpul acesta singur acasă. M-am descurcat și eu cum am putut. M-a condus la serviciu o colegă de-a mea. Apartamentul nostru e la etajul nouă, de aceea nu mă încumet să umblu fără însoțitor
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
primind adesea vizita fiilor duhovnicești. A trecut la cele veșnice în 7 februarie 2008, dată care coincide cu ziua de naștere a colegului său de școală și prietenului său de o viață, Patriarhul Teoctist (7 februarie 1915), și a fost înmormântat sâmbătă - 09.02.2008 orele 11, 00 la mănăstirea sa de metanie din județul Prahova, de către un sobor de preoți și diaconi în frunte cu Î.P.S. Părinte Teodosie Petrescu - Arhiepiscopul Tomisului și I.P.S. Părinte Gherasim Cristea - Arhiepiscopul Râmnicului. Așadar
ŞAPTE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT GRIGORIE BĂBUŞ (1915 – 2008)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374732_a_376061]
-
univers paralel și pe jumătate răsturnat. Așa îl înghețaseră și îl impietriseră moartea, în cârdășie cu gerul atroce. Ilie era, de acum, piatră înghețată. Cum-necum l-au luat pe o foaie de cort și l-au dus acasă să-l înmormânteze creștinește, nefiind nici un dubiu în cauză, cu privire la motivele decesului. După ce l-au pus în pat, au încercat zadarnic să-i îndrepte membrele decedatului, așa că nu le-a rămas altceva de făcut, decât să întețească focul în sobă, în speranța dezghețării
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
ta, România Azi, de Ziua ta te poartă Cioclii,-n straie noi, curate, Ca pe o măicuță moartă; Dar speranța mai răzbate: Să-ți croiești o altă soartă! Azi îți sunt în doliu zorii Sub lințoliul ca o zdreanță: Te-nmormântă trădătorii; Dar mai licăre-o speranță: Să-ți întorci colindătorii! Azi te poartă la paradă Toți groparii, ca pe moaște, Prădătorii ce te pradă; Dar speranța se renaște: Să îți chemi românii-n stradă! Azi lingăii te-osanează, Patrioții de revistă
GRUPAJ LIRIC PENTRU ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379222_a_380551]
-
îndrepta spre capelă, împreună cu o altă femeie, neștiută de mine. Era îmbrăcată în negru. Mi s-a părut omenesc să mă opresc și s-o întreb ce s-a întâmplat. - A murit fratele meu. Este depus la capelă. Mâine îl înmormântăm. Dumnezeu să-l ierte! Am îngânat, cu voce joasă, privind-o cu oarecare duioșie. Mi-am văzut de drum, căutând cu privirea, locul... Parcă dispăruse! După ce am ocolit mai multe cruci, l-am găsit. Toate erau așa cum le lăsasem: mama
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
Ionică. Le lucesc ochii și li s-au înroșit obrajii... Au scăpat la țuica de caisă. Ei, și? N-am făcut-o pentru pomana mea?” Băă! Strigă la cei din jur Florea Târâială. Am vorbit cu părintele Bărbuță. Mâine îl înmormântăm. Nu mai așteptăm rudele că e cald și se împute. Nu se poate! A sărit și o babă știrbă. Așa e obiceiul. Rudele trebuie să-și ia rămas bun de la mort și moș Ion nu e un mort oarecare. A
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
de aceea ne vedem într-o liniștită disperare de roboteala, de utilele și inutilele dar niciodată terminatele treburi pământești. Din nefericire, istoria noastră, a oamenilor, nu pare decât un îndelung cortegiu funerar. Unii se nasc să aibă cine să-i înmormânteze pe cei care se duc. Lăsăm în urmă trecerii noastre doar morminte și mărturia neputinței de a ne înaltă mai sus cu o octava de pământul din care suntem zidiți. Rând pe rând împingem la roată istoriei spre a o
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
fiert. Mult timp după ce a murit moșul, a bântuit fantoma lui prin curtea căsuței înconjurate de buruieni. Chiar se auzeau niște zgomote, dacă treceai prin dreptul casei părăsite. Deși i-au băgat în burtă un ac mare când l-au înmormântat, lumea vorbea că s-a făcut moroi. Eu nu știam ce înseamnă acest lucru, și nici nu mă interesa. Când auzeam vorbindu-se despre asta, îmi treceau fiori plăcuți prin stomac. Ceva necunoscut și misterios mă atrăgea.” „Drumul spre suflet
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
Din lume dacă plecăm. Cine-o trece, să citească, Să vadă dragostea noastră, Că alături stăm uniți Și nu suntem despărțiți. 16 August, 1999. 0202* Când am fost la mormântul bunicii Elena Tetoianu să-i pun o lumânare, alături era înmormântat un tânăr, care abia împlinise optsprezece ani, iar o tânără copilă îl jelea, smulgând-și părul și frângându-și mâinile. Strângea cu disperare crucea la pieptul ei și cerea ajutor sfintei Precesta. Referință Bibliografică: O COPILĂ PLÂNGE / Marin Voican Ghioroiu
O COPILĂ PLÂNGE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377773_a_379102]
-
acest act, povestesc că după o jumătate de ceas individului îi țîșnea sîngele din toate părțile corpului; el a fost dat jos și a murit imediat după aceea. Cel care a rezistat și acestei probe este, în cele din urmă, înmormîntat de viu și, dacă atunci cînd este scos afară mai este în viață, el a dobîndit forța interioară a brahmanului. Astfel, numai prin negarea existenței proprii se ajunge la puterea unui brahman: această negare constă însă, pe treapta ei cea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]