2,895 matches
-
a poetului Cornel Balaban, de o rară frumusețe și sensibilitate dar în această carte autorul închide multe taine, pe care ni le împărtășește deschizând treptat ”poarta reveriei”, dând la iveală gândurile trecute sau sentimentele trăite, în sonete sau în rondeluri înmuiate-n amintiri. Astfel,cartea devine o ființă părtașă la întâmplări trecute: Când ai pierdut o lacrimă pe-o carte -/ Pe-atunci eram elevii de liceu,/ Îi căutam pe Shakespeare, pe Socrate/ Și pe Ofelia la Dumnezeu/..... Credeam că dragostea nu
O POARTĂ SPRE REVELAȚIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380908_a_382237]
-
vieții. Cine și-a închipuit vreodată că iarna în Bărăgan apare sub forma fixă a unui poem suprasaturat la maximum cu figuri de stil s-a înșelat amarnic. Căci, dacă vara îți scârțâie, vrând, nevrând, uneori, printre dinți praful caldarâmului înmuiat de căldură și moartea, iarna, Bărăganul devine, câteodată, copia împietrită a incomunicabilei necuprinderi înghețate rusești, peste timpul căreia se așterne, într-o tăcere înfiorătoare, noaptea amnezică a indiferenței omului în raport cu aproape orice. Atunci, sarabanda despletită a viforului nepoetic începe să
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
porfira luminii serafice, la toți Îngerii, Sfinții și Prietenii noștri de către Arhanghelul Valahiel, păzitorul Valahiei Mari. De Limba noastră să ne îngrijim atent și din vreme, să fie scrisă pe papirusul alb al sufletului cu pana de argint a dreptei-credințe, înmuiată în cerneala de aur a dorului din Potirul jertfirii hristice. Fiecare creștin-ortodox să mărturisească Chipul lui Hristos, frumusețea Maicii Domnului, jertfa Sfinților dacoromâni și Icoana binecuvântată a Limbii noastre sfinte! Să mărturisim așadar, cuvântul cel de folos zilnic și să
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
pizza cu proteza, bătrâne, Dar nu pipăi pe sub masă genunchii, Vecinei din dreapta, căci urma rămâne, Și-o dor și genunchi, și rărunchii! Mușcă cu poftă din pizza, mamaie! Parizerul, deși e de mult expirat, E moale, că-n fainoșag îl înmoaie. Cu Ketchup și E-uri e bun de mâncat. Iar de cumva un dinte se-ndoaie, Cu trei pensii, îți faci o nouă proteză. Și-o să vezi cum moșnegii se-nfoaie, Precum un curcan dup-o lungă asceză. Azi Casa
CLUBUL PENSIONARILOR LA MAJORAT de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380987_a_382316]
-
primit prima porție de care, însă, nu s-a atins. A așteptat să vadă ce fac ceilalți copii care veseli dădeau din coadă și se repezeau să înfulece deîndată ce primeau farfuria sub nas. După ce și-a făcut curaj a înmuiat lingurița în cremă și a dus-o la gură. Porția a dispărut cât ai clipii, iar ochi rugători spre mămica cereau „repetir”. Nu știu dacă a căpătat sau nu dar am și acum sub ochii imaginației prima linguriță dusă la
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374295_a_375624]
-
albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu buchetul de busuioc înmuiat în cada mare, din fața porții bisericești și stropea, în primul rând, caii și călăreții, apoi împărțea aghiazmă localnicilor veniți la slujba de Bobotează. Deseori veneam acasă cu fratele mijlociu de la botezul cailor, călare alături de el pe același cal, când îl
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
pustiu, de secetă, de focul auriu, nici câinii nu se mai opresc pentru un piss, începe drumul către Paradis. Acolo vravia e mult mai jucăușă, Corbii ceremiomioși stau doar la ușă, iar cariul și furnicile lucrează, să roadă-n carnea înmuiată de gălbează. În care limbă noi murim? În geamăt, iar geamătul nu prea se ia în seamă, tradu-l în versuri ori petrece cum dorești, suntem la Porțile Orientului, în București. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Where are you? Întreabă schilodul înghițindu-și o labă
CĂDEREA ÎN PARADIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374413_a_375742]
-
se ține la oțetit, cât timp nu e pierdută dragostea cea curată! Omul bun poate și trebuie să îl bea. Așa cum trebuie să împartă pâinea grâului cu pâinea inimii. De aceea, concertul cu Julio Iglesias va fi un dumicat sufletesc înmuiat cu vinul înveselitor din strugurele cântecului. Timpurile sunt grele, dar prețul biletului e răscumpărat de prețul fericirii muzicii, pentru că nimic nu ia parte mai mult la durerile omului, decât muzica. Așa se explică faptul că biletele pentru concert sunt pe
JULIO IGLESIAS. CONCERT LA GALAŢI, PENTRU VITRALIUL SUFLETESC AL MOLDOVENILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374441_a_375770]
-
frumusețea sentimentului sunt estompate de ambiguitate dar sunt înălțate prin magia limbajului și forța lui de sugestie. Iubirea este privită pământean, dar eliberată prin spiritualizare. ” Pictează-mi, iubite, pe față, surâsul,/ Nu-i greu să o faci, doar pune culoare,/ Înmoaie penelul în seva și plânsul/ Durerii din mine ce ține cu gheare.” (Portretul iubirii) Sau: Nu ți-am mai scris, de ce-aș mai face-o, oare,/ Când primăveri se pierd fără de tine?!/ Dureri în ploi, tristeți molipsitoare/ S-au
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
face că libertatea credinței nu a reușit să fie obstrucționată? Este o întrebare retorică, desigur... În lumea rurală oltenească, oamenii se tratează de boli în mod empiric. De pildă, ca să scape de răceală, copilul mic este înfășurat într-o cămășuță înmuiată în țuică. Cât despre cazanul de țuică, acesta este o ustensilă nelipsită din gospodăria fiecărui sătean, că doar țuica este „ aqua de la vita”, care ne scapă de multe supărări. În romanul „Copilul nedorit”, există câteva personaje foarte bine realizate, personaje
NOTE DE LECTURĂ LA ROMANUL „COPIL NEDORIT” DE ION ŞI NELLY GOCIU de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374574_a_375903]
-
floare și cu școală! Cum spuneai că te cheamă? -Anișoara, spuse fata, care acum plângea de-a binelea. Ionuț o privea cu milă, gânditor.Credea că tot ce văzuse în spital îl întărise, dar uite că fata asta frumoasă îi înmuiase sufletul. Era milă, dar parcă era și altceva, așa ca o tremurare și o bucurie, pe care nu știa cum să le explice. Se ridică, făcu cei trei pași care-l despărțeau de fată. Ceilalți, cu gesturi firești, îi făcură
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
s-ascundă tristețea din nouri, mâinile care-ai vrea să-ți alinte iertări, tot ar fi prea târziu ar fi zboruri! Cum să acopăr nesfârșitele dureri cu toate netrăitele mele patimi? sângeriul apus înjunghiat de florile unei primăveri, scâncetul copilului înmuiat într-o răscruce cu lacrimi, tot ar fi prea târziu ar fi ieri! Referință Bibliografică: TOT AR FI PREA TÂRZIU! / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina
TOT AR FI PREA TÂRZIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373356_a_374685]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > MÂNGÂIE-MĂ Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mângâiați-mă, îngeri cu foșnetetele iubirii albastre să pot simți în palme picătură de răi Mângâiați-mă, tăceri înmuiate-n călimări sihastre cu aripile calme că un cântec de nai Mângâiați-mă, câmpuri cu toți macii aprinși între grâne să-mi pot desfată sufletul cu grâu de mărgean și licori purpurii Mângâiați-mă, gânduri cu frunțile voastre bătrâne să
MÂNGÂIE-MĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373473_a_374802]
-
polic... și Ana nu mai putu continua explicația plecării ei urgente din timpul serviciului, că bărbatul ce stătea cu spatele la ea, se ridică și se întoarse cu fața. Era Viorel Calistrat în carne și oase cum se spune. Anei i se înmuiară picioarele și i se tăie răsuflarea. Simțea că nu mai are aer, că se sufocă și transpirații reci îi inundă corpul. - Sărut mâna domnișoară. Îmi face o deosebită plăcere să vă revăd. - Da..., dar... cu c... e ocazie la noi
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
mi aminteau de tine-n asfințit, Cum îmi striveai sub verzile-ți săruturi, Toți iambii evadați din labirint. Am mai ucis apoi cu sânge rece, Cativa brotaci ce-mi acompaniau, Furnicile din creierul feroce și din genunchii ce mi se-nmuiau. Pe tine-ncerc să te ucid în gând prin nopțile pierdute-n insomnii. Dar cred că-ți voi ucide-n primul rand, Lasciva muză, ca să poți... să vii. Referință Bibliografica: PĂCATE / Marioara Nedea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2100
PACATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371403_a_372732]
-
văd cicatricile. Le spăl cu tăceri, le învelesc cu umbra ta, despletind din ghemul clipelor o emoție ruginie. O, rog, să-mi împartă în măsuri egale stropii de iubire să-și pună semnătura pe această poveste nescrisă. Muza să-și înmoaie degetele în călimara nopții să scrie-n mine: Mi-e bine în sufletul tău! Lasă, toamnă, fericirea să fie titulară în jocul de-a iubirea. să ne răscolească frunzele c-un dor astenic cocorii să scuture-n noi o ultimă
VIS AUTUMNAL de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371416_a_372745]
-
mă îndepărtez de tine mile las în urmă și gându-mi-scrum ce ma apasă, în inima lăsându-mi doar suspine Mă poartă-un animal în spate, eu insumi, obosit și trist i-apăs cu ale mele sentimente-albastre crupa-i curbata, genunchii înmuiați în glodul ist știind că la galop nu-l vreau spre astre Nici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pinten nu-l pot mișca cu furia-mi degrabă cu-n icnet îmi răspunde, si e sprinten, ca un
SONET 50 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373843_a_375172]
-
litere jucăușe, de semne de punctuație și metafore. Aș mai fi zăbovit o vreme, dar m-am grăbit să vă destăinuiesc și vouă ce am văzut și simțit în acea lume fascinantă, atemporală. Vă scriu cu o pană de lebădă, înmuiată în cerneala cerului senin din basme. Gleznele îmi sunt încă înviorate de roua florilor din poienile scăldate de lumină. În urma mea, poarta s-a închis și am rămas doar cu nostalgia frumoaselor amintiri. Înzestrată de Dumnezeu cu darul oratoriei și
DIN TAINELE POVEȘTILOR, DE MARIOARA ARDELEAN de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373844_a_375173]
-
de cuvinte și am închipuit sonettina mea. Iată-le în oglinda sufletului: Sonetul CCXLIII - Vasile Voiculescu Îmi scânteiază-n mână azi iarăși stinsa pană Și-mi bate-n ea tot gândul, asemeni unui puls... În inimă de-a dreptul o-nmoi: păstrez o rană De unde nici o forță săgeata nu mi-a smuls. Îți scriu: și dintr-o dată mă năvălește-o lume; Ca-n bobul pur de rouă, în orice strop de vers, Din care înflorește strălucitoru-ți nume, Se-nghesuie să intre
ASTA DA ÎNCHIPUIRE SAU CUM SE FACE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373979_a_375308]
-
Durerea mea aleargă să-ți ducă bucurie... (Duminică și luni, 20--21 iulie 1958) *** Ce a ieșit? Judecă singur, cititorule! Sonettina CXXII - ovidiu oana-pârâu Ce-o face să ezite, azi, tremurânda pană? De ce nu'nfățișează din noapte gândul smuls Când o înmoi în sânge din neînchisa rană A spinului durerii, în pieptul meu pătruns? Din ea picură semne și,-n cap de rând, un nume Ce pentru mine'nseamnă, în fapt, tot universul, De ne'ndurat povară, sau ce păcat pe lume
ASTA DA ÎNCHIPUIRE SAU CUM SE FACE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373979_a_375308]
-
mai cotrobăie-n pubele , a pornit la mure coapte sau să doarmă în vâlcele . Gâze iau în stăpânire totul , văi sau jnepeniș iar turiști își dau pornire urcând muntele pieptiș . Vesel susură pâraie alergând zglobii la vale. Sufletul ți se înmoaie când auzi cântând cavale . Iată cârdul de mioare , câinii care stau de pază. Un asin se-ntreabă , oare ce mai car pân-la amiază ?! Orășelul se trezește. Ziua-i pe deplin stăpână , toată lumea forfotește . Trece iar o săptămână ! Doi bătrâni stau
MUNTELE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373986_a_375315]
-
dată, beat fiind, îl lua somnul, înainte de a se dezbrăca. Eram foarte vulnerabilă, când am ajuns între tarabele țăranilor, am observat un bărbat, care mă privea cu atenție, am fost electrizată de privirea lui, dintr-o dată corpul mi s-a înmuiat, o dorință nebună m-a cuprins, iar pașii fără voia mea, s-au îndreptat spre el. Așa am ajuns în patul lui Eugen, eram în transă, voiam, să mă mai simt femeie, să strâng în brațe un bărbat adevărat, nu
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374095_a_375424]
-
plăcere ce ne dădea, luând cu lingura din cupa decorată cu motivul crucii aurite, pe care o foloseam doar odată pe an. În ea, proaspăt sfințită și adusă direct de la biserică, în puterea nopții, odihnea sub un ștergar curat pâinea înmuiată în vin parfumat. Era singurul vin pe care-mi era îngăduit să-l gust în copilărie și, îndulcit fiind, nu-mi displăcea deloc. Firește că mă grăbeam și pentru că știam că undeva afară aștepta cuibul pe care-l pregătisem cu
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
nerăbdare să ciocnim ouăle și să aflăm cine va fi desemnat ”campion”, rămânând cu oul întreg. În zilele de primăvară, când ni se făcea poftă de dulce și nu mai aveam cozonac, mama ne pregătea rapid friganele: felii de pâine înmuiate în lapte și ou, prăjite în tigaie și presărate cu zahăr. Un desert așa de simplu încât la nevoie până și noi singuri eram în stare să ni-l pregătim! Bineînțeles că m-am mirat când am aflat că ”torrijos
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
adăugând cu mină de martir că acum trebuie să meargă la serviciu. Apoi a spus ”tengo resaca de los torrijos”. ”Cum adică?”, am întrebat eu perplexă, ”ești mahmură de la... friganele?!”. ”Păi da”, mi-a răspuns ea blând, ”noi nu le înmuiem în lapte, ca voi, ci în vin de Jerez, și apoi le lăsăm fripte la înmuiat peste noapte, ca să se îmbibe bine”. ”Comprendo”, am răspuns prompt, și iarăși mi-am amintit de gustul acidulat și dulce al vinului pe care
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]