2,073 matches
-
Vă înșelați, tovarășe! Mie îmi place să umblu cu mîinile curate... Și-mi pare rău că m-ați luat drept altcineva, scoțînd banii. Tocmai dumneavoastră!... Eroii din piesele dumneavoastră n-ar fi făcut-o... Îmi dau seama că m-am înroșit tot de rușine, fir-ar a dracului de garsonieră!! Iau banii, îi bag în portmoneu, bag portmoneul înapoi în buzunarul de la piept al hainei și ies spunînd "bună ziua" cu jumătate de glas, ca un elev bine crescut, dat afară de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
picior greșit și să-mi dea din nou starea aceea de prăbușire. Ochii secretarei înfruntă pentru o clipă ochii mei, apoi se apleacă spre dosarul pe care mîinile ei, nervoase, încep să-l aranjeze mai bine, în timp ce obrazul i se înroșește puternic. Știți..., strînge din umeri, tovarășul Amariei ar vrea să vă primească, dar e foarte prins cu niște telefoane interurbane... Curios! pufnesc eu în rîs. Prin deschizătura ușii am văzut toate telefoanele la locul lor, pe măsuța de lîngă birou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vărsatul are și motive psihice... Spune-mi, schimbă brusc tonul, privindu-mă fix, cu ochii măriți, de cîte ori ai mai făcut lucrul ăsta? Încerc să-i înfrunt un timp privirea, dar nu pot. Îmi dau seama că m-am înroșit, inima începe să-mi bată cu putere și mi-e teamă că, de rușine, aș fi în stare să ies în fugă din cameră. Trebuie să mă stăpînesc, să salvez, dacă mai poate fi salvat, vreun gram din mine însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
începe să facă curte femeilor venite în delegație?!... Pînă azi, eu am avut relații de serviciu cu foarte multe delegate, dar numai azi mi-am permis... Și știi de ce? Pentru că m-ai încurajat tu! Nu-i adevărat! îmi strigă Cristina înroșindu-se. Ba da, Cristina, îi spun încet, clătinînd îndelung din cap. Știu că-ți iubești soțul, că-i ești fidelă și așa mai departe... Dar porți în tine o ură nemărturisită împotriva bărbaților, așa se explică de ce ai fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
balustrada de care stă rezemată ea, o privesc în ochi și o întreb: Ce să mi se înfunde, doamnă, și cu ce... anume?! Tamara, care a urcat deja cîteva trepte și stă întoarsă spre noi, tresare la auzul întrebării mele, înroșindu-se, deschizînd larg ochii să se convingă de-s eu acel care a vorbit. "Hai, spune și tu ceva, o rog în gînd, aruncîndu-i o privire, că abia aștept să te sictiresc..." Brîndușa continuă să stea sprijinită de balustradă. Lovește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-l privesc calm. Nu vreau să mă disculp. Vreau doar să te întreb dacă ți s-a întîmplat vreodată să fii reținut de cineva un timp mai îndelungat tocmai cînd simți nevoia să ieși din birou... Daa, îngîn eu, înroșindu-mă. Atunci e-n ordine, stabilește ferm directorul, înseamnă c-ai înțeles. Asta voiam să știu. Succes! arată cu capul spre direcția în care merg și se întoarce, plecînd spre platforma rezervoarelor. Îmi continuu drumul, urmărind din mers brațul macaralei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și aruncat cu capul înainte. Omul face multe prostii la băutură, iar aceasta a fost una dintre ele. Mare. M-am legat cu o proastă la cap și asta a fost toată mișcarea. Dădea cu pumnul în masă și se înroșea la față. Dacă se întâmpla să fie și proasta pe acolo, o pocnea cu dosul mâinii peste față, tot timpul avea buzele tumefiate. Proastă. L-am înțeles pe tata, mama nu avea niciun pic de ambiție, trăgea la jug în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu? Nu, nu mă simțeam bine, am vrut să strig la ea fuuugi, curvo, poate că zilele tale nu s-au terminat aici, poate că Durerea din mine îmi va muta inima în partea dreaptă a pieptului, cu ajutorul unui clește înroșit în foc, înainte de a scoate creionul din buzunar. N-am strigat. Iar proasta, fiindcă nu putea să fie decât o proastă, puneți informațiile cap la cap și-mi veți da dreptate, așa o să spuneți, uite, domnule, nebunul a avut dreptate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mă primesc, însă, cu chipurile înnegurate și reci, aproape fără să-mi vorbească. Tot entuziasmul meu umflat cu pompa, ca un balon transparent, se dezumflă brusc și se sparge fără su net undeva în fruntea mea, care simt că se înroșește brusc. Bălmăjesc ceva despre ce bine a fost la Georgiana și ce inspirată am fost la olimpiadă, dar în aer atârnă o tăcere nefiresc de încor dată și simt un miros străin și apăsător, ca și cum între noi s-ar fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spune. Dar, la un moment dat, deveni atent la chipul ei îmbujorat, pe care pistruii păreau să prindă o culoare din ce în ce mai pronunțată. Georgiana îi declara că își dorea mult să petreacă o noapte albă cu el, la el acasă. Se înroșise toată, iar pistruii îi deveniseră imenși și sângerii. Eduard o măsură mirat. — Te-a pus Anda, nu-i așa? o întrebă el, zâmbind. S-a plictisit în două zile de amorul cu mine și te-a pus pe tine să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lumea se va înghesui să vadă expozițiile tale. Ține minte ce spun! Dacă te ții de treabă, îți garantez că în 10-15 ani vei fi celebru! Macarie rostise acest șuvoi de vorbe neîntrerupt privindu-l drept în ochi. Bobo se înroșise tot ascultându-l. Niciodată, niciodată nu-i spusese cineva atâtea cuvinte de laudă. în afară de Clara, firește. Marea tăcea lângă Eduard, necutezând să se miște pentru a nu-l tulbura. Ai fi zis că e lipsită de viață dacă nu i-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
turnat! Și totuși litoralul era plin de turiști. Ionela dădu din cap și-l mângâie pe creștet absentă. Domnul Neacșu îi sărută galanton mâna și și îndreptă privirile spre Clara, care se încruntase și își strânsese buzele, încordată. I se înroșiseră dintr-odată obrajii și mâinile îi tremurau ușor. Era atât de încordată, încât nu observase cum o sorbea din ochi dom nul Neacșu. își amintea prea bine ziua aceea de 1 Mai. în acea zi de 1 Mai, în care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a pățit? Clara se încruntă și stinse țigara nervoasă în scrumieră. — Nu știu și nici nu vreau să știu, Georgi... Este ultima persoană despre care doresc să-mi amintesc! Georgiana o măsură din ochi, gânditoare. Petele de pe față i se înroșiseră deodată, dizgrațios. — Ai dreptate, dă-le-ncolo de amintiri, Clara! izbucni ea, dând cu pumnul în masă. La ce ne folosesc atâtea amintiri? Amin tirile-s niște mironosițe parșive rău. Par ele inofensive, dar ne trag clapa tuturor. Fiecare vedem altceva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pédure, și-l mésuré cu pasul. Era un lemn de optsprezece pași, drept și frumos, pe care Nicolai Arsenievici Îl duse În spinare cu greu, céci era verde. Îl apésa pe oasele umérului și-i roase puțin pielea, și-i Înroșise gîtul. Un lemn de frasin de optsprezece pași, pe care Nicolai Arsenievici Îl duse În ogradé și-l trînti dupé casé. Era un lemn bun pentru o scaré mare. Șasa se Întorsese de la școalé, lué sacul și se duse dupé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
toate acele manifestări de viață ale națiunei - etern unice în felul lor - și apoi ne-am întors la locul turbure a studiilor noastre. Dar cine mai putea studia ceva! Capetele noastre prinsese foc, fața cea palidă a lui Ioan se-nroșise de-un roșu ofticos și bolnav, căci în inima lui fierbea amorul cel mare al națiunei. Mă dusei la Poesis. Noaptea era lucie și dalbă, aerul părea nins de razele cele argintii și înamorate * ale lunei, cari se pierdeau prin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mormântul de jar. Întreaga moară părea un bătrân și bolnav balaur de foc care scormolea urlând, cu aripile lui, valurile roșite de foc ale apei. Moara nota repede, dusă și de-nvîrtitura roții, și de repeziciunea apei. Dumbrăvele de pe maluri se-nroșeau pe unde trecea palatul arzător și deschideau cărările lor de pădure ochilor ce urmăreau spectacolul... Norii cenușii ai cerului se roșise de foc, fumul cel greu și gros ce-l lasa în urmă moara ce fugea ni-neca răsuflarea. - Am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
văzuse și pe ceilalți din preajma lui când veneau să se roage. Dar îi vedea des. Pe Ioniță nu-l văzuse din noaptea de mai a anului 1460. Dar s-a gândit la el. De fapt, băiatul enervant și în permanență înroșit de emoții îi era cea mai apropiată ființă încă în viață. Mai mult, și după moartea acestuia, ori de câte ori întâlnea sângele lui strecurat în urmași, simțea o strângere de inimă, un fior de recunoaștere și de vagă fericire, ca în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atitudinea". "Chimismu' sau atitudinea!? Hai că m-ați spart!", râse cu buzele suflecate până-n gingii madam Săvulescu. "Măi, fată, da' știu că sunteți tari", adăugă ea când se mai potoli din criza de ilaritate. Milena nu comentă nimic, dar se înroșise binișor în obraji. Profesoara continuă pe același ton insinuant, însă completându-l cu un aer pedagogic: "Adică despre d-astea vă conversați voi?". "Printre altele", zise sec asistenta. "Măi, Milenuțo, parcă am mai vorbit noi niște treburi..." " Da, e adevărat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
NU VEZI ÎN CE HAL AI AJUNS?". Se prăbuși pe fotoliu și trase un gât sănătos de cafea. Cafea își închipuia ea că ar mai fi, însă nu mai rămăsese decât zaț. Se înecă și începu să tușească cumplit. Se înroși la față, iar venele i se umflară. Se încovoie, mai să cadă pe covor. Se sprijini însă pe unul dintre brațe, horcăind de-a dreptul. Reuși să tragă aer în piept, dar continua să tușească, încercând totodată să și scuipe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
duminică noapte din Modrogan au participat însă mulți și am auzit-o din câteva surse. Colegii mei au întrebat-o astăzi și pe Roberta Anastase cum e cu voturile în județul Ploiești. Președintele Camerei Deputaților s-a fâstâcit, s-a înroșit, a zâmbit în colțul gurii și ne-a asigurat că n-a existat nicio discuție despre județul Ploiești și că, la ea în Prahova, Elena Băsescu a luat un procent bun, n-are a se plânge. Ea nu, partidul da
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
oarecare Constantin Chrilovici. Porfiri își întoarse atenția către fată. ă Deci prin urmare acest om îți era cunoscut? ă L-am mai întâlnit o dată, înălțimea voastră. Avea vocea politicoasă a unui copil bine crescut. ă În ce circumstanțe? Fata se înroși și fixă picioarele lui Porfiri. Apoi izbugni într-o altă criză de tremurat. ă Era un client de al tău? Covulsiile s-au calmat. Ea îi întâlni privirea. ă Nu. Nu ăsta. ă Un pește atunci? Fata dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mari albaștri și la forma capului. și buzele îi aminteau de Lilia. Doar nasul ei îl făcea să nu fie sigur în privința ei, un nas mai degrabă proemient în comparație cu născurile tipice copiilor de aceeași vârstă. Avea un vârf dublu distinct, înroșit de frig. Asemeni feței sale, nasul i se părea familiar, și se poate să semene mai mult cu al Liliei decât era el în stare să își amintească. În timp ce îi privea pe copilași jucându-se, își aminti prețul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zâmbet neperturbat. § Porfiri bătu repede în ușă, ținând cadoul pe care-l cumpărase pentru Vera în cealaltă mână. Tot într-un zâmbet, îi reaminti lui Salitov: ă Nu uita, fii aspru. ă Chiar simți nevoia să mă dădăcești? rosti Salitov înroșindu-se. ă Dragă Doamne, Ilia Petrovici! Glumești? Îți arde de glume? ă Ai măcar bunăcuviința și nu... Salitov se opri, nervos. Un fel de tremur agitat puse stăpânire pe el. Își întoarse privirea de la Porfiri și continuă să își flexeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dau dinții, nu o face de foame, n-are colici, nu vrea să sugă - deși, slavă Domnului, e o ofertă de speriat pentru asta în depozitele de spirtoase, importate de peste ocean. Pur și simplu, după câteva cuvinte, sughite ușor, se înroșește la față, înghite de trei-patru ori în sec (și eventual în demisec), după care i se umezesc ochii. Se vede că nimeni altcineva din țara asta nu mai este, în acest timp, la fel de impresionat de ce spune el, ca propria persoană
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ori orbește tăind la întâmplare și mădulare sănătoase care din nefericire s-a aflat în fața tăișului ei. Cred că Napoleon nu ar fi fost posibil dacă un Robespiere, Saint Just, Danton, Desmulins și alte mii asemenea lor, nu ar fi înroșit eșafodul cu sângele lor. Fără cei căzuți în ghearele neiertătoare al teroarei revoluționare niciodată un grăjdar nu ar fi ajuns mareșal al Franței și ginere al împăratului, urmașul unui măcelar din halele Parisului devenit general nu ar fi ajuns niciodată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]