1,931 matches
-
acoperișul parțial ars. Dumnezeule, a filmat și asta? Roxanne descrise incidentul foarte auster: —Azi-noapte și-a incendiat bungalow-ul. Chicoti și apoi izbucni În râs dând totul pe față: —Și a Încercat să stingă focul În costumul lui Adam. Harry se Înroși, dar apoi Îi aruncă o privire Belindei și văzu că era serioasă și urmărește caseta cu atenție. Iar apoi, ca niște apariții fantomatice, cele unsprezece umbre se urcară În bărci. Data și ora indicau 24 decembrie, 15:47, În Myanmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dar când le mișcam, chestia aceea se evapora. Pentru că eram conștient de lucrul ăsta, nu-mi era la fel de teamă ca înainte. Știam că visul acela se va destrăma. Oricum, mult timp nu am reușit să dorm bine. Uneori tavanul se înroșea sau propriul meu corp se înroșea. O strigam pe asistentă și o întrebam: «Uite, tavanul e roșu, ce s-a întâmplat?» După trei zile am încetat să o mai chem. După o săptămână am ieșit din sala de terapie intensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se evapora. Pentru că eram conștient de lucrul ăsta, nu-mi era la fel de teamă ca înainte. Știam că visul acela se va destrăma. Oricum, mult timp nu am reușit să dorm bine. Uneori tavanul se înroșea sau propriul meu corp se înroșea. O strigam pe asistentă și o întrebam: «Uite, tavanul e roșu, ce s-a întâmplat?» După trei zile am încetat să o mai chem. După o săptămână am ieșit din sala de terapie intensivă și au putut să mă mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
toate înăuntru: ziarele, revistele. Am închis magazinul, am urcat scările în grabă și am ieșit afară. Deja îmi simțeam picioarele tremurând, mă clătinam. Am început să tușesc. În apropiere am văzut un observator pe care îl știam. Deja i se înroșiseră ochii. Și mie la fel. Erau cărate afară mai multe persoane leșinate. Asta e datoria angajaților de la metrou. Oricât de rău le era, trebuiau să coboare la metrou și să-i ajute pe cei căzuți în stație. Din această cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
te apără de stres și boli Ce faci când iubitul nu te satisface în pat Și mai sunt și alte titluri, cu articole tot așa pline de miez, pe care mi-am permis ca să le sar, deoarece s-ar fi înroșit hârtia pe care scriu. Așa că am căzut la urmă direct pe gânduri, (mai, mai, să le strivesc săracele sub greutatea argumentelor aduse de publicația cu pricina). Stăteam și eu așa, și gândeam... Oare asta au dorit românii? Oare pentru asta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fugit, ca să nu întîrziem, până la gară, prin troiene, amuzîndu-ne fără să vrem de echilibrul pe care trebuia să-l ținem pe gheață, mână în mână, dezmorțiți de goană și de vântul sănătos ce ne plesnea pes-te față și ne înroșea pielea. Din ce în ce ne-a revenit dispoziția de altădată și râsul fără constrîn-gere; s-au îndepărtat gândurile neliniștitoare, iar la treapta trenului ne-am luat rămas bun, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat (doar fără melancolia despărțirilor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Afară, canalii!". Tumultul se întețește Probabil Don Pedro (n.r.) necontenit și publicul începe să atace loja regală. Sunt chemate trupele în ajutor. Furia cu care își manifestase Don Pedro indignarea l-a costat scump pentru că o gravă hemoptizie i-a înroșit batista de sânge. E silit să fugă pe un coridor de serviciu împreună cu soția și fiica sa, Regina, urmărit de manifestanți, sub o ploaie de pietre. La 24 septembrie moare, fără să fie plâns de nimeni. Încă de când ajunsese stăpân
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea înroșită de pe umeri cu un ștergar cu broderii ample, multicolore, cu desene celtice. îmbrăcămintea sa, împachetată cu grijă, stătea pe un scăunel de marmură, aproape de perete, lângă care aștepta un alt servitor, atent la orice semn, cât de mic. Intrând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răgușit și resemnat: — Nu, admise, planul e bun. Rămâne de văzut dacă voi, în centru, o să rezistați. Rostise ultima frază cu un ton insinuant, privind ironic, pe sub sprâncene, înspre Sangiban. Acesta, firește, mușcă momeala. Chipul, de obicei palid, i se înroși și răspunse cu un zâmbet de gheață: — Centrul o să reziste. Pentru o încercuire, însă, trebuie ca aripile să se miște înainte, nu înapoi. Azi, la râu, goții au fugit. La cuvintele acelea, tânărul Thorismund înjură și duse iute mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
caldă, dar era o căldură de sfârșit de octombrie. Îi răcori buzele aprinse; îi aduse alinare ochilor înfierbântați. Își spălă fața, apoi își trase în jos mâneca stângă a hainei și își scufundă brațul în apă, spălându-l. Apa se înroși. Sângele țâșnea dintr-o rană atât de căscată și îngrozitoare, încât îi veni rău și abia apucă să se arunce spre spate, pe malul cu iarbă. Cât de mult zăcuse acolo nu avea idee; dar se gândi în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Am fost și amorezat înainte de 5 ani: de o fată de vreo 7-8 ani, care trecea pe la geamul nostru. Nu-i vorbă, era și un caz de sugestie, căci cei din casă mă tachinau cu ea. Dar știu că mă înroșeam când trecea pe la geam. Tot de la acel geam, vedeam și Ceahlăul, care era pentru mine ceva ca din altă lume, ca dintr-o legendă frumoasă. Nu știam pozitiv ce e acel Ceahlău, nici ce este un munte - nimic! Sărăcia se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a mai repetat, m-am convins că se mută din geam în geam pentru mine. Dar este acesta un semn de iubire, ori de curiozitate?" mă întrebam eu, și aici începea analiza și răs-analiza psihologică. Am observat însă că se înroșește când apar eu pe stradă. "Roșața și mutarea de la geam la geam - semn de răspuns la iubirea mea!''... Dar, dacă se înroșește de jenă? Uneori zâmbea. "Zîmbește cu bunătate, ori ironic?" Și, bineînțeles, îmi răspundeam după dispoziția momentului. Făceam multă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ori de curiozitate?" mă întrebam eu, și aici începea analiza și răs-analiza psihologică. Am observat însă că se înroșește când apar eu pe stradă. "Roșața și mutarea de la geam la geam - semn de răspuns la iubirea mea!''... Dar, dacă se înroșește de jenă? Uneori zâmbea. "Zîmbește cu bunătate, ori ironic?" Și, bineînțeles, îmi răspundeam după dispoziția momentului. Făceam multă psihologie, dar concluzia cred că era dictată de dispoziția momentului. Odată, la grădina publică, m-am pus pe o bancă drept în fața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zâmbea. "Zîmbește cu bunătate, ori ironic?" Și, bineînțeles, îmi răspundeam după dispoziția momentului. Făceam multă psihologie, dar concluzia cred că era dictată de dispoziția momentului. Odată, la grădina publică, m-am pus pe o bancă drept în fața ei. S-a înroșit, mi-a zâmbit, și-a mușcat mănușa, a rămas distrată, apoi m-a privit drept în ochi cu o seriozitate mare. Atunci am înțeles că nu-i displac eu, ori nu-i displace amorul meu. Dar aici era întrebarea mare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu undița, așteptând în zadar ceasuri întregi să se miște pluta, în hazul peștilor sceptici la ispite; făceam praștii ca să vânăm vrăbii și pițigoi, și uneori reușeam! Ne duceam la mure, unde Adela întîlnea adesea prietene din copilărie. Buzele ei, înroșite de sucul rubiniu, dădeau o expresie provocantă frumuseții ei blonde. În sfârșit, căzând, din treaptă în treaptă, în cel mai autentic rousseauism și contribuind și influența lui Fenimore Cooper 1, ne-am fabricat, în ascuns, arcuri de răchită și săgeți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rânduri din Ulița Mare... Plimbările pe sub geamurile ei din două-n două ceasuri, de dimineață până la douăsprezece noaptea... Aparițiile ei la geamuri și în cele două balcoane de pe două străzi. Infinita interpretare a figurii și a privirilor ei ("S-a înroșit?" " Mi s-a părut?" ,,S-a perindat prin balcoane pentru mine?"). Hotărârea supremă: scrisoarea - patru pagini de adorație în stil poetic, exagerat, stilul vârstei când candoarea, pierdută mai târziu, se traduce prin emfază. Buchetul de trandafiri aruncat din balcon la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Încinseseră. Când nu era cuprinsă de patimă, Mașa se arăta deci a fi - În ciuda staturii sale destul de robuste - o femeie pudică, astfel că până și gândul la asemenea lucruri o făcea să roșească. În Închipuirea ei, văzu cele trei țevi Înroșindu-se Încetul cu Încetul și luând dimensiuni impresionante. Țevile se Înfiorară, scoțând pe găuri aburi fierbinți și horcăind, În timp ce clopoțeii de bronz Începură să se umfle și ei, bălăngănindu-se În stânga și dreapta, pe lângă genunchi, și atingând dimensiunea unor clopote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Micuța Mașa abia aștepta să vină Crăciunul, ca să meargă cu colindul. Făceau o echipă aleasă pe sprânceană. Tonul Îl dădea prietenul ei Gligori, poreclit și Bostănelul, din cauza capului său enorm, cu tâmplele bombate, și a urechilor ușor clăpăuge, cu vârfurile Înroșite de ger, care fusese uns, după cum bodogănea babulea, din „fragedă pruncie“ ca ajutor de pălimar. Gligori prinsese câte ceva din orânduielile bisericești: ștergea pânzele de păianjeni care acopereau icoanele și prapurii, punea la locul lor ceasloavele, ștergea de praf Sfânta Evanghelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
femeilor și al copiilor. Babulea o Întindea pe micuța Mașa cu fața-n jos pe laviță și, după ce o „binecuvânta“ cu măturicea de stejar, ca să prindă vlagă, lua și-un șomoiog de frunze de mesteacăn și cu el freca trupușorul Înroșit de căldură, până se desprindeau din el toate păcatele și toată obrăznicia adunată de-a lungul unui an de zbenguieli. Apa rece În contact cu pietrele Înroșite se transforma instantaneu În aburi. În baie temperatura urca spre 70-80 de grade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui scheunat de câine. Mașa Își ciuli urechile Înroșite de ger și ascultă ecoul: sunetul semănă Într-adevăr cu un scheunat de câine. Priveau spre propriile imagini răsfrânte În adâncuri. Trei chipuri Îngrijorate și unul zâmbitor, al mamei, care voia, pesemne, să-i Încurajeze. Nicanor dădea a lehamite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Așteptare zadarnică deoarece omul de alături Încremenise În poziția În care se aflase, nehotărât de cele ce aveau să urmeze. Socotindu-l timid, puțin umblat brin brațele femeilor, fata Îl apostrofă. „Trebue să te grăbești... Timpul trece...” Tony Pavone se Înroși până În vârful nasului. Îi era rușine de el, de situația umilitoare În care Îl azvârlise năzdrăvanul lui Șef de Șantier, de fata de alături care nu avea vină.Reuși totuși, să bolborosească unele cuvinte de scuză „Îmi pare rău domnișoară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
le iei În brațe, să le pipăi, sărutându-le...! Iar În momentul când, În interiorul unei rotiserii zăriră un perete de o mărime incredibilă care de fapt era burdușit cu rotofei pui de găină ce se roteau rumenindu-se datorită sărmelor Înroșite de curentul electric ce pulsa necontetit, Îi făcu să Înghită În sec, muți de uimire...! Câteva zile, avură timp să colinde orașul, avizi de a vedea, de a memora totul...! Trăiau un vis frumos, un vis ce niciodată nu și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
verde? O masă de biliard În iad s-ar potrivi descrierii“. — Oo, da! M-am rupt de râs, spuse Wallace. Mai apoi Îl Întreba pe Sammler dacă-și adusese aminte exact cuvintele. Sammler zâmbea, obrajii lui mici Începeau să se Înroșească, dar refuza să-și repete spusele. Wallace nu era spiritual. Nu avea asemenea spuse. Dar avea experiențe, inventa proiecte curioase. Cu câțiva ani În urmă zburase la Tanger cu scopul de a cumpăra un cal și de a vizita Marocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
obiecții. Nu, spera că o să mă mărit cu Wharton. — Și nu e așa? Angela ținea o țigară aprinsă Între degete, În dreptul feței. Mișcări de obicei grațioase, acum Îngrijorător de greoaie. Clătină din cap, iar ochii i se umplură de lacrimi, Înroșindu-se. A, probleme cu Horricker. Sammler ghicise că era ceva de genul ăsta. Îi venea oarecum greu să Înțeleagă de ce dădea atât de des de necaz. Poate că acesta Își zicea că ea se bucura de atâtea privilegii, ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să uite de supărare, dar pe cale să devină. Cumva deja năucite, vopsite În culorile amorului, una din ele Începând să se vaiete puțin, cealaltă să respire greu și să se Înroșească. Transformându-se Într-o femeie Între două vârste - o femeie de serviciu. Franjuri de-un negru lucios Înălțându-se În jurul fetelor, iarba lucind de cordită. Și alte lucruri, la fel de ciudate, se Întâmplau. Părintele Newell, corespondentul iezuit, era acolo. Purta ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]