1,882 matches
-
Acasa > Poezie > Delectare > VAL Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi zâmbești cu genele înserării din apropierea stelelor, Și chipul îți e luminat de fosforescenta stare ce nu poate fi ștearsă sau adumbrită de altă tridimensională imagine. Mâna îți plimbi prin mătasea firelor viselor mele, aducând odată cu atingerea ta clinchet de șoptire în măiestre cuvinte-buchete cu
VAL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380973_a_382302]
-
un far, ci o candelă, ajunge...Chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina” Ce mi-aș dori să rămână? Poate imaginea mea „ca un liliac înflorit a două oară la poartă înserării” și neapărat „zâmbind vieții”, însoțită mereu de un „gând purtat de dor” de acel dor al locurilor natale, de cel al unuversului copilăriei, al oamenilor Tiganeștiului natal, oamenii din mijlocul cărora m-am ridicat, am luat de la ei zestrea de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
un far, ci o candelă, ajunge...Chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina”Ce mi-aș dori să rămână? Poate imaginea mea „ca un liliac înflorit a două oară la poartă înserării” și neapărat „zâmbind vieții”, însoțită mereu de un „gând purtat de dor” de acel dor al locurilor natale, de cel al unuversului copilăriei, al oamenilor Tiganeștiului natal, oamenii din mijlocul cărora m-am ridicat, am luat de la ei zestrea de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
temperatura stării tale interioare. Trăim, se pare, pe aceeași parte de cer, de te simt atât de viu în trupul inimii. Între noi există un drum. Îl parcurgem cu privirea răsfrântă pe înfățișarea culorilor, în râsul soarelui sau în strigătul înserării. Îl parcurgem în tăcere, călcând peste semne, peste sunetul zorilor. Între noi există o legatură care ne ține orientați unul către altul, așa cum se așază lumina pe flori, izbăvitor de aproape. Între noi există parfum.E răspândit la orice răspântie
PRELUDIU PENTRU ETERNITATE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374336_a_375665]
-
fac să visezi - SUA, Grecia, Spania, Italia etc., dragostea pentru scris, pentru lumea literei și a sensului îi mențin tinerețea spirituală și conferă aură celor puse cu atâta sinceritate pe hârtie. Cele două apariții editoriale - Liliacul a înflorit la poarte înserării și Frumoasele vacanțe - apărute la Editura Anamarol în 2014, îi completează opera prin simbolismul resurecției în splendoarea semnelor vegetale. Metafora aleasă, a liliacului înflorit la poarta înserării, amintește de metafora lui Lucian Blaga, vară de noiembrie, prin sugestia acelorași sensuri
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]
-
atâta sinceritate pe hârtie. Cele două apariții editoriale - Liliacul a înflorit la poarte înserării și Frumoasele vacanțe - apărute la Editura Anamarol în 2014, îi completează opera prin simbolismul resurecției în splendoarea semnelor vegetale. Metafora aleasă, a liliacului înflorit la poarta înserării, amintește de metafora lui Lucian Blaga, vară de noiembrie, prin sugestia acelorași sensuri, legate de discrepanța dintre vârsta interioară și cea biologică, exterioară. Este o metaforă care îndeamnă la reevaluarea etapelor parcurse de om într-o viață, pentru a înțelege
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]
-
conform căruia sufletul scapă de ravagiile timpului, nu îmbătrânește. Nu îmbătrânește, într-adevăr, și el poate revărsa lumina lui eternă asupra tuturor faptelor noastre pentru a face nu doar suportabilă trecerea, ci și frumoasă. În Liliacul a înflorit la poarta înserării, Elena Buică meditează asupra morții, temă gravă pe care o privește, însă, cu seninătate mioritică, reflex al educației și al contaminării cu viziunea românească asupra existenței. Moartea nu înspăimântă, e doar o mare trecere, o lunecare spre o altă dimensiune
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]
-
an occasion more trivial than the birth Of a poem, It's all the same. (Perpetuum Nobile, AXIS LIBRI Publishing House, Galați, 2013) SEPTEMBRIE DE FRUNZĂ De ce te strângi în mine Că arborele în sămânță? Lasă-mă să-ți culeg înserarea S-o ascund sub ferigile umede Să mă așez alături Și s-o privesc. Septembrie de umbra, acum chiar vii Te strecori pe sub ușa Tocmai când închisesem ochii Vii cu brațele pline de petale Albe de fluturi și-mi spui
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de VIOLETA IONESCU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374450_a_375779]
-
10, subintitulat “(O arhi-amintire)”. Aici, dăruirea necondiționată vine din nevoia reciprocă de trăire precipitată (atunci și acolo) a iubirii pierdute și regăsite pe samsaricele cărări: “Și te-am zărit. Departe, în amurg,/ Fixai curbura unui spațiu, care/ Înainta treptat în înserare/ Cu soarele și neclintitul burg.// Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit/ Acolo chiar, pe dalele curbate,/ Și am rămas cu tine în cetate,/ Și cred că tot acolo am murit...// Uitasem totul: codrii, lungul drum,/ Cetatea, podul, gustul
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului Jocul iubirii Pe umeri adiere de vânt ușor cădea Și peste codri luna lucirea-și dezmierda Miros de iasomie mă alinta tăcut Și peste ochi, în treacăt, topit-a un sărut. Se lasă înserarea stingând în aer cerul Ușor o mână trece prinzându-mi mijlocelul Nu știu de e făptură divină sau nălucă Se joacă iar prin păru-mi, de mână mă apucă Mă înfior de teamă deși nespus îmi place Atunci când mă cuprinde
JOCUL IUBIRII de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373329_a_374658]
-
copil de rege și frate cu Isus, Ia crucea Lui pe umăr, du pacea Lui cu tine. Uitate fie toate: greșeli, jigniri, trădări! Azi ești chemat la pace și-a dărui iertare, Nu-ți fie duhul plin de-a vrajbei înserări, Ci inima să-ți fie un paj în sărbătoare! ---------------------------------------------------- POPESCU Daniela Madrid, Spania 7 martie 2016 Referință Bibliografică: Daniela POPESCU - VERSURI (3) / Daniela Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1895, Anul VI, 09 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
se tot duc... Cuvinte cu parfum apar pe asfaltul unui drum spre ciupercile din deal. O,mamă...viața mea respiră un târziu... și-n toamnă mă răstorn spre albul de gheață al iernii. Sunt singură-n ascensor și-ntr-o înserare dulce, timpul toarce fir transparent de amintire, legănând un paianjen de ieri spre mâine. Va mai fi vreodat-așa? (Un legământ de catifea?) ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: VA MAI FI VREODAT- AȘA? Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882
VA MAI FI VREODAT- AŞA? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373385_a_374714]
-
care trup de floare-ndoaie. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dăruiesc... Zâmbete înseninate, cănd pe-un val brodat al mării Plutesc cu priviri flamande, răsăritul să-l privesc Ca apoi s-alint apusul, savurând clipa-nserarii. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dau cu drag... Versul înșirat cu grijă pe fir de matase albă Când din tainic scrin răsar, impletindu-se-n șirag, O silaba, un cuvânt, stropi din a inimii salba
NU AM MULTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373449_a_374778]
-
Gând purtat de dor” m-au determinat să editez cum „Prin sita vremii”, în „Oglindiri” și „Luminișuri”, „Întoarcerea spre obârșii” a Elenei Buică - Buni, „Zâmbind vieții” din „Frumoasele vacanțe” mă îmbrățișează cu un parfum dulce din, „Liliacul înflorit la poarta înserării”, făcându-mă astfel să „Îmi plec fruntea” și să vă aduc în palme aceste cărți, adevărate bijuterii, minunatele ei „Consemnări pe curat”. Și uite așa, ca într-o poveste, aceste nestemate le-am strâns în superbul buchet „Frumusețea scrisului”. Am
FRUMUSEȚEA SCRISULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373526_a_374855]
-
nume port pentru un trup, prea multe doruri zac doar într-un suflet: în abandon indiferent un lup îmi par a fi - uitat de Timp în urlet... m-ascund în Toamnă fără să mă-ntreb de pot să-mbrac rugina înserării, și mă prefac oricând într-un efeb stârnind invidie-n toți cameleonii - dar ei nu știu că-n fiece surâs adâncă mare port de întristare, că lacrima mi-e convertită-n râs spre-a nu fi bănuită de-abdicare... Referință
CAMUFLAJ de CARINA ANCA IENĂȘEL în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373561_a_374890]
-
2016 Toate Articolele Autorului Sorbim tăcuți Clipe fugare șchioapătă peste livezi întinse ducând în depărtare petale moi de flori. În calea ta, zălog aștern dorințele aprinse în jarul dorului, scăldat de valuri de fiori. Trec gânduri în rafale și mangaie-nserarea, privirile flamande cotrobăie prin vise. Îndemnurile tale străbat în falduri zarea cuprinsă de culoarea îmbrățișărilor promise. Prin marile de frunze ce curg duios spre noi te pierd printre suspine ce picura că mierea. Mă regasești în șoaptele prelinse-n cald
SORBIM TACUTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373607_a_374936]
-
2016 Toate Articolele Autorului Mă striga aseară vântul sub cărările-i de ceară, pustiind sub aripi, câmpul prin spinări de primăvară. Un priveghi torcea sub frunze dorul meu din iarba roasă, prin nămeții de pe buze se-ntorceau anii din coasă. Înserări țeseau grăbite pânza lor pe ochi de verde, dezbrăcând de dor albite al fuioarelor, legende. Tremura în brațe-mi cerul pe sub liniștea-mi de gheață, vântul îmi găsise dorul și-l gonea, din nou, spre viață. Autor Doina Bezea Referință
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373603_a_374932]
-
zbate'te ca o zvârlugă. Dar, nu m'asculți, cu gura fragă Miere îmi dai să uit de lațul De flori, până'mi alină sațul, Se trece dup'amiaza'ntreagă. Câte au fost? Un ceas? O mie? La ora blândei înserări, Mă ispitesc cu noi chemări, Sânii încătușați sub ie. Se'ascunde luna'mbujorată, După perdelele de nori. Pe pieptul meu adormi spre zori Fecioară dragă, mie dată. *** "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Hai să fugim ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
HAI SĂ FUGIM … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371345_a_372674]
-
2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Am să te-aștept...chiar dacă-ar fi să fie Pământul înghițit de-atâtea ploi... Voi decupa o barcă dintr-un vis Și vom pleca în lume amândoi... Am să te-aștept chiar dacă înserarea Mă va cuprinde-n brațele de umbre... Voi învăța să zbor și-am să te port Deasupra nopților cu gânduri sumbre... Am să te-aștept în dimineți de doruri Cu inima pulsând de fericire Și-am să împart cu tine
AM SĂ TE-AŞTEPT... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371343_a_372672]
-
fântânele. Peste sat, peste pășune Ultimele paseri zboară, Se zoresc să se adune Pe la cuibul lor de vară. Pe răspântii din pădure Unde ne-am iubit noi, dragă, Pe tăișuri de secure. Sângele de lemn se-ncheagă... Și în taina înserării Urma îți urmează zboru-ți, Eu cu dorul disperării, Tu cu disperarea-n doru-ți... în august de când există ceruri în august nopți la rând din cer plouă cu ceruri de stele de sus în jos de jos în sus cele mai multe dintre
GRUPAJ CU POEZII RECENTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371353_a_372682]
-
LUMINĂ FANARULUI Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Când femeia plânge, Lumina fanarului Pare a se stinge, În oglindă farului; Când femeia plânge, Copacul tresare Își picura sânge De zeu pe-nserare; Când femeia plânge, Pământul oftează, Codrii și i-ar smulge, Pan’ se-nseninează; Când femeia plânge, Covor îi așterne, Ca-n gene își strânge Tot lumini eterne; Femeia iubește, Căci...a plânge știe, Cu lacrimi sfințește Vers de poezie... Referință Bibliografica
LUMINA FANARULUI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371375_a_372704]
-
reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. In același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei mele interioare. Aflându-mă asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, cu puterile risipite pe cărările vieții, scrisul a rămas pentru mine singura putere nealterată. Încă mai pot supraveghea stilul, profunzimea, substanța și densitatea ideatică și meandrele scrisului. Închizând ochii, îi văd cu drag și cu emoție pe toți cei prezenți
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRȚILOR ÎN ROMÂNIA-2016 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371424_a_372753]
-
ca un foc în valul mării, Răsfoiesc a vieții carte și ascult glasul uitării. Mai privesc nemărginirea deportată lângă vânturi Și mă-ntorc să-mi adăp pașii la un țărm rănit de gânduri, Ridic mâinile spre cerul dăltuit de-o înserare, Când prin lanuri greieri cântă florilor nemuritoare. Daniel Luca 24 05 2017 Referință Bibliografică: Printre anotimpuri / Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2336, Anul VII, 24 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Luca : Toate Drepturile Rezervate
PRINTRE ANOTIMPURI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371459_a_372788]
-
inimioarele din turtă dulce. Compătimi în sine piticul ce atrăgea curioși în fața unei cortine roșii, ademenind lumea la câteva numere de iluzionism. Rătăci așa o după-amiază întreagă, în căutarea a ceva ce nici el nu știa. Când primele semne de înserare apărură, se hotărî. Pașii i se îndreptară spre o tarabă de tir. Apropiindu-se, privea spre sine, amintindu-și ce răsplăți căpătase cândva. Doar fusese un bun ochitor mereu! Acum, oare, ce va fi?! Ajuns în fața gheretei, se minună. Pe
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
privire neguroasă, îl îndemnă să-și încarce pușca, spunându-i că e ultimul mușteriu și că ar fi cazul să se grăbească. Asta și făcu. Ochi, ezitând să aleagă între figurinele dizgrațioase ce atârnau pe fundalul siluetei-țintă, tremurând în fiorul înserării. Câteva broboane de sudoare îi răsăriră pe frunte. Unde să tragă? Păi, hai în inimă, parcă e ceva mai mare, totuși, nespus de mare în comparație cu restul, dar, de ce să riște de prima dată?! N-a mai tras cu pușca de
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]