1,406 matches
-
Tuan Hua - fratele vitreg al lui Su Shun, și prințul Yee - un fanfaron care este văr de gradul întâi cu împăratul Hsien Feng și comisar imperial. Chiar dacă știu puține despre ei, știu suficient ca să-mi dau seama că sunt la fel de însetați de putere și de periculoși ca Su Shun. Îl analizez mai ales pe prințul Yee. El este singura rudă căreia Hsien Feng i-a încredințat putere. Su Shun trebuie să-i fi șoptit împăratului la ureche, dar întrebarea este de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adâncească. Nu mai pot nega față de mine însămi că ele își au originea în figura lui Yung Lu. Mă incită să ascult veștile aduse de Tung Chih. Îmi tresaltă inima când este menționat numele lui Yung Lu și mă descopăr însetată după detalii când Tung Chih descrie măiestria lui în privința cailor. — L-ai privit de la distanță? îl întreb pe fiul meu. — Am poruncit o demonstrație, răspunde el. Comandantul a fost fericit când i-am dat dispoziție. O, mamă, trebuia să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sarcinile prea mari înăbușă literatura, exilînd-o în domeniul abstracțiilor. După cum sarcinile prea mici, sau prea periferice, o coboară în anecdotic sau în amorf. Putem noi scoate literatura din dialectica implacabilă a existenței? Sigur că da. Dar atunci cei care sânt însetați să o facă trebuie să prevadă și posibilitatea că, la ora douăsprezece noaptea, peste somnul lor, populat de jocuri frumoase sau grotești, cineva să vină să le bată foarte tare clopotul fatalității relației. IATĂ ȚĂRANUL! M-a vizitat fratele meu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în care omul apare singur în mijlocul naturii, ca ființă umilă, sau cu pușca în mână, la vânătoare sau la pescuit... Sadoveanu îndeamnă să punem scriitorilor români întrebarea: ce este omul? Cum răspund ei la această întrebare? Omul e o ființă însetată de iubire și nemurire. Sfârșitul său e totdeauna tragic. Ne vine acest răspuns gîndindu-ne la Eminescu. Omul e un comediant al prostiei, când nu e demn de compătimit, răspunde Caragiale. Iar Bacovia ni-l arată strivit de ploi putrede și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vom pune mîna de îndată ce vom lua puterea. - Ca să fiu îngăduitor, planul dumitale care ignoră natura omenească mi se pare utopic. Îmbîcsit de nepăsare pentru tot ce este uman, e de fapt monstruos. Mi se pare înspăimîntătoare alianța lui cu generozitatea. Însetat de putere și atras de foloase personale, individul va fi zelos atîta timp cît puterea e suportabilă pentru cei din aparat. Organizarea aparatului creează ierarhii iar ierarhiile nasc despotism. E omenească tendința de a fi șef. În egalitatea economică pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pot să rabd. Ne-am vorbit câțiva oameni de nădejde să-i măsurăm nițel spinarea și să-i pocim cumva nasu-ăla, că prea Îl ține pe sus și nici măcar nu răspunde la bună ziua... ». L-am sfătuit, desigur, pe cetățeanul cel Însetat de dreptate să nu recurgă la asemenea metode radicale și să aibă Încredere În cursul firesc al democrației. Omul a fost de părere că, atunci când lucrurile vor Începe să se miște cum trebuie, el va fi prea bătrân ori chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câți oameni de rând, unii necăjiți, alții plini de înțelepciune, nu ne-am dat binețe? În câte crâșme n-am intrat să-i vedem pe oameni așa cum sunt ei de adevăratelea. La câte școli nu am asistat la paradosirea celor însetați de carte?... În drumurile noastre am fost nevoiți să ne ferim din calea galopului cailor călăreților de Țarigrad sau a harabalelor pline cu mărfuri care intrau sau ieșeau din chervăsăria domnească. Și câte lucruri altfel necunoscute nu am aflat despre
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cum făcea cale apei către o tufă de flori. Nu era colț din grădină unde să nu fi avut o floare... L-am auzit chiar vorbind cu ele: „Ia stați, fetelor, să vă aduc oleacă de apă, că îți fi însetat de atâta arșiță... uite așaaa. De acum o să zâmbiți frumos cerului... Ia să dea tata o gură de apă și copchilelor iestea de ochișele, că tare le mai arde gura! Ce faceți, flăcăilor?” - s-a adresat unei tufe de trandafiri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cazul e respins la tribunal și ce se întâmplă a doua oară, când îl luăm la întrebări în legătură cu adevăratele crime? Ne trezim cu ăia de la Drepturile Omului, care-și înfig dinții în beregata noastră ca niște afurisiți de lilieci vampiri însetați de sânge. — Presupun că așa se explică și de ce n-a început să zbiere după un avocat, zise Yates. — Sigur că da. De ce-ar avea nevoie de un avocat acum? Dar ia să vezi când îl ridici a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mereu evitați un răspuns. Înțelegeți bine ce întreb. Înțelegeți prea bine ce ne interesează. Ar putea Ianuli redeveni cel de altădată? Să treacă, adică, acum, de cealaltă parte a baricadei? Toți răzvrătiții ăștia, schizoizii, se aseamănăl. Niște frustrați! Frustrați, schizoizi. Însetați de putere! Căreia îi dau nume frumoase, de adormit copiii. S-o luăm altfel: în dumneavoastră există un idealist? Un rebel, un credincios? Ați fi un combatant, să zicem? — N-am destule calități, nici destule... defecte. N-aș râvni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate ști, parcă scade și teama, nu-i așa... Timidul Matei Gafton, visătorul concordiei universale, sacrificându-se pentru igiena socială, scriind petiții pentru îndreptarea administrației pe calea cea bună și studii istorice, pentru generația tânără, care ar trebui să fie însetată de adevăr, dacă nu ar fi însetată de mai urgente nevoi zilnice. Borcanul numit Veturia, grăsuța doamnă zâmbitoare, dintotdeauna căruntă, șchiopătând tandru pe partea stângă, se obișnuise, în cele din urmă, să uite vremurile de demult, cu lecții de franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i așa... Timidul Matei Gafton, visătorul concordiei universale, sacrificându-se pentru igiena socială, scriind petiții pentru îndreptarea administrației pe calea cea bună și studii istorice, pentru generația tânără, care ar trebui să fie însetată de adevăr, dacă nu ar fi însetată de mai urgente nevoi zilnice. Borcanul numit Veturia, grăsuța doamnă zâmbitoare, dintotdeauna căruntă, șchiopătând tandru pe partea stângă, se obișnuise, în cele din urmă, să uite vremurile de demult, cu lecții de franceză engleză germană pian broderie, resemnată la modestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta n-ai înțeles, iubitule, numai asta? Păi, ia gândește-te la tablourile dumitale. Holbein, Vermeer, Tizian. — Ăștia, pe pereții mei, ești nebun? Tizian? — Ei, asta mai lipsea. Te-ar fi arestat și ți le-ar fi luat, în numele poporului-model însetat de arta-model. Dar ai Pallady și Iser și Petrașcu, maeștrii naționali, nu e puțin. Și un Brauner și un Pascin, dacă nu mă înșel. — Ce-i cu emblema? Care e legătura? — Egiptenii... Renașterea... Europa. Emblema, tricefalul. Tripla suprapunere, emblema prudenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu voia să aibă de-a face cu New Yorkul. Petrecuse deja șase ani acolo și, după ce fusese respins de toate galeriile din oraș, revenise la Chicago acrit și furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era, în adâncul sufletului, un cal de rasă pură. Știa ce înseamnă loialitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să-l vadă pe domnul Shi. Se trezește că-și pierde timpul alergând dintr-un loc într-altul și întâlnindu-se cu persoane nefolositoare una după alta. Slujba cu jumătate de normă de la teatru o face să fie și mai însetată după actorie. Însă nimic nu dă vreun rezultat. Nu poate să iasă în evidență. * Eram sută la sută comunistă când eram tânără. Am riscat, își amintește Doamna Mao. Am împrăștiat fluturași anti-japonezi prin tot orașul pentru Partid. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cât de mult, și nici cât de mult îi doare și ce a însemnat pentru el femeia aia... Rafael închidea ochii, sorbind melodia dulce-melancolică-îndurerată a spovedaniei lui Milică și adulmecând totodată promisiunile somnului, deh, cea mai durabili dintre amăgiri. Ești însetat doar cât un vârf de ac și ți se dă aproape tot atât de mult cât ți se promite, adică mult mai mult decât ai îndrăzni să ceri, iar când te trezești, lumea s-a schimbat până într-atât încât ești sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ba bine că nu. O lună dacă-l ținea era mult. După mai puțin de o lună, nu mai putea răbda și lua înapoi drumul spre garsoniera Mirelei. Se simțea, desigur, așteptat și dorit, Mirelo, și din nou se descopereau însetați unul de altul și nu mai puteau, și era la fel de bine ca altă dată. Măcar că se strâmtase și se subțiase și se rărise în ultimul hal, încă era bine. Odată la două-trei săptămâni încă-și puteau permite o ieșire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
jumătate din halbă. Berea îi dezleagă limba lui Rafael, că ce bună e și ce sete mi-a fost, prietene, bogdaproste și să fie înaintea la toți morții tăi și turnă puțin din halbă peste pietrișul de sub masă. Atâția morți însetați de berea asta ce-i curge pe gât, Rafaele, și uite că-i rugat să și mănânce, Mărgărite, mulțumesc, da’ nu prea le am io cu mâncarea. Te rog să mă crezi, deh, dacă insiști atât, ia-mi și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de Apoi, a căror rugăciune nu e decât prosternare. Modul meu de a mă ruga? Contemplu un trandafir, număr stelele, mă minunez În fața frumuseții Creației, a perfecțiunii alcătuirii sale, a omului, cea mai frumoasă operă a Ziditorului, a minții sale Însetate de cunoaștere, a sufletului Însetat de dragoste, a simțurilor sale, a tuturor simțurilor, treze sau amorțite. Cu ochi gânditori, cadiul se ridică, vine să se așeze alături de Khayyam, punând pe umărul acestuia o mână părintească. Străjile schimbă priviri uimite. — Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu e decât prosternare. Modul meu de a mă ruga? Contemplu un trandafir, număr stelele, mă minunez În fața frumuseții Creației, a perfecțiunii alcătuirii sale, a omului, cea mai frumoasă operă a Ziditorului, a minții sale Însetate de cunoaștere, a sufletului Însetat de dragoste, a simțurilor sale, a tuturor simțurilor, treze sau amorțite. Cu ochi gânditori, cadiul se ridică, vine să se așeze alături de Khayyam, punând pe umărul acestuia o mână părintească. Străjile schimbă priviri uimite. — Ascultă, tinere prieten, Preaînaltul ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se Înțeleagă că mergeam să stau la o verișoară măritată cu un negustor bogat din Samarkand. De obicei, când mă deplasez Împreună cu curtea, Îmi găsesc un loc de dormit Împreună cu haremul, am acolo câteva prietene, ele Îmi prețuiesc tovărășia, sunt Însetate de istorisirile pe care li le povestesc, nu văd În mine o rivală, știu că nu aspir la a deveni soția hanului. Aș fi putut, dar am cunoscut prea Îndeaproape soțiile regilor pentru ca un asemenea destin să mă ispitească. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înalte minuni observate vreodată În istoria miracolelor, viața veșnică a unui trup unit pe vecie cu viața veșnică a sufletului. Ierarhia catolică, de la episcop În sus, nu găsi nici un haz În aceste butade mistice ale unor cadre medii ale sale, Însetate de minuni și și-a făcut cunoscută atitudinea printr-un mesaj foarte ferm adresat credincioșilor, În care, pe lângă inevitabila referire la impenetrabilele planuri ale lui dumnezeu, insista pe ideea care fusese exprimată pe neașteptate de cardinal, imediat În primele ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și să iau o gură de aer. Mai bea puțin vin, spune el, apoi îmi toarnă pe gât o cascadă dulce, direct din sticlă, iar eu deschid gura, așa ne chinuiam să prindem primele picături de ploaie, limba mea este însetată de vin, îi caut urmele pe organul tare, care i se leagănă bețiv între testicule, mă lipește de el, sticla goală de vin îmi alunecă pe ceafă, oaza din deșertul ochilor lui se lărgește în clipa în care geme adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asfalt și păr de porc. Vinu-i mai bun, spuse soldatul spaniol. MĂ duc s-aduc niște vin. — Da. Dar cînd ți-e sete, apa-i mai bună. Nu există sete ca aia din bătĂlie. Chiar și eu, ca rezervist, sînt Însetat Întruna. — E de la frică, spuse alt soldat. Setea Înseamnă frică. — Ba nu, se băgĂ altul. Cu frica vine și setea, asta așa e. Da-n bătĂlie ți se face sete chiar și cînd nu-ți mai e frică. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
decizii: să mărșăluiască Împotriva Alexandriei sau Împotriva orașului Cairo? Decizia cea mai Înțeleaptă ar fi fost Alexandria, pentru a-i lua Egiptului un port vital. Dar mai era și geniul rău al expediției, fratele regelui, Robert d’Artois, megaloman, ambițios, Însetat de glorie imediată, ca orice frate mai mic. El dă sfatul să se Îndrepte spre Cairo, inima Egiptului. Templierii, altădată prudenți, acum freamătă de nerăbdare. Regele interzisese luptele izolate, Însă mareșalul Templului nu ține cont de această interdicție. Vede un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]