960 matches
-
relațiile dintre oameni se confruntă și se vor confrunta cu dificultăți (foarte) mari. Bunăoară, viteza excesivă a proceselor și a mecanismelor economico-sociale și bancar-financiare dăunează stabilității, profunzimii și durabilității relațiilor interpersonale. Ele sunt supuse artificializării, iar oamenii înșiși expuși alienării, însingurării, depresiei. Pe scurt, raporturile interumane sunt supuse riscului urâțirii, dereglării, îmbolnăvirii lor rapide 74. "Relațiile noastre menționează J. Hollis (2009) nu sunt niciodată mai evoluate decât relația pe care o avem cu noi înșine" (pp. 282-283). Iar relația cu noi
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
generalizează un număr de idei-forță: omul este muritor; este liber și are dreptul de a-și crea propriile legi. Nu este creat, ci este rezultatul unei evoluții, deci este per-fectibil; ocupându-se de drumul său pe pământ, poate să elimine însingurarea și toate suferințele. Dumnezeu și omul sunt disociați. Omul are din ce în ce mai puțină nevoie de Dincolo pentru a explica universul, pentru a trăi în univers, pentru a-și găsi fericirea. Societatea devine seculară: religia îi reglează din ce în ce mai puțin ritmurile, obișnuințele, sărbătorile
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
sale. Nu e numită, oare, și astăzi, în mod pudic, o pictură "chinuită"? Corespondența cu Theo legitimează un punct de vedere cu totul opus: nebunia lui Vincent este rezultatul picturii sale, adică al muncii sale de ocnaș, al convingerii, credinței, însingurării și neputinței sale. Nebunia lui Vincent vorbește despre forța non-imposibilului său. Dacă bea, este pentru a picta, pentru a lucra și mai mult. Cum reușește să reziste, fizic și moral, pe drumul pe care a apucat-o? El încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cărei punct forte constă în dezvăluirea unei „metafizici nedezlipite de peisaj, mulată pe trupul feminin” (Gheorghe Grigurcu). În Țărmul himerei (1998), A doua paranteză (1999) și Prizonier în deșert (2000) revin motivele anterioare, accentuate însă și ajungând, uneori, până la manieră. Însingurarea devine din ce în ce mai intensă, la fel și insinuarea regretului marii treceri. Nostalgia și blazarea se înstăpânesc: „Îmbătrânisem absurd, dintr-o dată, / Ca o frunză prelungă de nuc” (Cotidian). Poetul nu pare preocupat de originalitatea limbajului, ci obține performanțe în linia discursului șaizecist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
doar o lungă porțiune de viață pe care sunt silit să o trăiesc, deși sunt deja mort. Nu pot să-mi reprezint alt viitor decât unul oribil. Lipsit de bucurii.“ Iar câteva zile mai târziu: „Sufăr foarte mult de teama însingurării depline care mă amenință acum. Nu pot vedea cum aș putea să suport această viață. O văd drept o viață în care trebuie să mă tem în fiecare zi de seara care îmi aduce doar o tristețe surdă.“106 Seara
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
insomnie, adăugându-se stări de neliniște sau depresie, tulburări nervoase din partea inimii, a organelor digestive, chiar și prin felul cum vorbesc pacienții. Neurastenia, înseamnă oboseală continuă, independentă de efort, datorată în primul rând dezorganizării somnului, pierderea energiei, plictiseală existențială, tristețe, însingurare, modificarea caracterului, devenind ursuz și nervos cu orice prilej. Se poate întâlni și varianta lor viscero-vegetativă. Din punct de vedere psihic: imposibilitate de concentrare, atenție dispersată, tulburări de memorie, anxietate. Tensiunea psihică se explică și prin suferințele organice (cefalee, insomnie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
1999), evocări și pagini memorialistice mai degrabă, pline de un lirism uneori grandilocvent, sunt dedicate lui M. Eminescu, O. Goga, C. Rădulescu-Motru, Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu, George Murnu, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, T. Arghezi, V. Voiculescu ș.a. Postume, volumul Țărmul însingurării mele (2002) cuprinde poezii inedite, scrise între 1945 și 1991, ordonate conform motivelor și temelor dominante în întreaga operă, iar culegerea Armonii (2003) include, cu prilejul centenarului nașterii poetului, alte inedite, grupând în prima secțiune sonete - „poeme de esențe”, exerciții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
de Löwendhal, București, 1982; Sunet peste culmi, București, 1985; Călătorie de taină, București, 1988; Mi se oprise timpul... (1950-1970), București, 1995; Prinos de lumină și har, Iași, 1995; Liga oamenilor cinstiți, Iași, 1997; Coloane care cresc necontenit, Iași, 1999; Țărmul însingurării mele, postfețe Gheorghe Mihail și Dan Cosmulescu, Slatina, 2002; Armonii, Slatina, 2003; Orizonturi lirice, Slatina, 2003; Udroaica, Slatina, 2003. Antologii: Sânge românesc pentru lumea nouă, I-IV, București, 1942 (în colaborare); Poezia noastră religioasă, introd. edit., Cluj, 1943. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
pseudonimul Gellu Dorian. Debutează cu poeme, sub pseudonimul George Dor, în „România literară” (1972), și editorial, cu volumul de versuri Esopia (1982). Indiferent de registrul adoptat, exercițiul imaginarului trădează la D. un amestec de umilință și orgoliu care duce la însingurarea pe „insula nimănui”. Poemele, trecute prin vama solitudinii, au o tonalitate difuză, cețoasă, scrise fiind ca pentru sine. Credința în puterea orfică a cuvântului („Un acoperiș plin de îngeri, un pustiu sub cer, / doar cuvântul ieșit pe fereastră ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
vatră ancestrală neîntreținută azi cu credință, este Satul care moare. Lamentoul atinge coardele grave ale resemnării, când însuși sensul dumnezeiesc dătător de viață pare să fi dispărut. Un sentiment al zădărniciei învăluie suflul existențial al ființării. Aceleași mâhniri ale unei însingurări voite se degajă și din ciclul de catrene Efulgurații, în care poetul, retras dintr-o lume ce-i este străină, sentimentalizează romanțios pe pragul unor iubiri pierdute. De o limpezime cristalină, lirica lui R. aduce miresmele pure ale unor spații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
toate timpurile, dar rămâne fidel priorităților sale statornice, care, odată exprimate în acea Ars poetica atât de proprie poetului, vin către noi ajutându- ne să înțelegem mai ușor că pe baricadele timpului suntem falși în singurătate și vinovați de lașitatea însingurării. Citindu-i cărțile te vei surprinde fără să vrei căutând în vremi trecute tâlcul, te vei surprinde asediat de întrebări și de răspunsuri ermetice. După cum ți-e vârsta, vei fi tentat să le așezi Punctele Cardinale în haosul înconjurător, în
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de o metaforă cu reverberații folclorice - face să tacă, într-un psalm, zbuciumul interior, dăruind aspirația spre necuprinsă odihnă: „Că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
morți nu scriu romane polițiste. Va fi probabil și acesta un fenomen de modă, ca thriller-ul ezoteric à la Dan Brown. Sau nu... Secretul acestor best-seller-uri? Depeizarea, desigur, un anume fel de exotism (!) pe care îl degajă frigul, izolarea, însingurarea nordică, și care declanșează resorturi neexplorate ale imaginarului. O curiozitate privitoare la ceea ce se petrece "acolo sus", în vîrful lumii, dar care se îmbină repede și cu plăcerea descoperirii unor ținuturi, societăți și mentalități pline de umbre și lumini speciale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului și a timpului, se convertește în cunoaștere. Tomisul și Roma devin axe polare care ilustrează antinomia dintre real și imaginar. Dacă în prima parte a exilului, Tomisul era un ținut al tristeții
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Cerca să Îl sugrume -/Revoltă aprigă mustea Jăratecul sub spuză!/ În beznă se ivise-o stea - Râvnită călăuză./ Poetul clocotea acum De vajnic dor de viață/Setos să Își deschidă drum Prin caerul de ceață;/Și despicând Într-un târziu Însingurării zidul,/În minte Îi pătrunse viu Cu torțe mii - Partidul,/În rând cu trudnicii, porni Cătușele să sfarme/ Și tăinuit, el zi cu zi Le făurește arme. (Ă)”./(St. CAZIMIR. - În rând cu trudnicii porniă Lui A. Toma la a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
patristică bizantină. Umbra de amărăciune și singurătate, care i-au întovărășit anii bătrâneții, n-a putut fi risipită nici măcar prin activitatea didactică de la mănăstirea Vivarium, din Calabria, unde a predat ceea ce astăzi se numește logică formală. Poate că la această însingurare, în afara lipsei de convorbiri cu oameni învățați de talia lui, a contribuit și năzuința sa după trăirea monahală în care afla seninătate și împlinire. Cu toate acestea, imensa lui știință de carte nu i-a tulburat înțelepciunea, frumusețea și simplitatea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a șasea etapă a vieții. Resortul propulsator care îi asigură tânărului evoluția ulterioară constă în găsirea unui partener de viață pe măsură. În caz contrar, însăși capacitatea de relaționare cu semenii săi poate fi serios periclitată, alimentându-i tendința spre însingurare. Levinson et al. (1978), optează pentru termenul anotimp, în locul celui de „stadiu”. Important de reținut este că maturitatea se obține, conform opticii sale, printr-o suită de structurări și restructurări. Cât privește tinerețea, aceasta se extinde între 22 și 30
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a șasea etapă a vieții. Resortul propulsator care îi asigură tânărului evoluția ulterioară constă în găsirea unui partener de viață pe măsură. În caz contrar, însăși capacitatea de relaționare cu semenii săi poate fi serios periclitată, alimentându-i tendința spre însingurare. Levinson et al. (1978), optează pentru termenul anotimp, în locul celui de „stadiu”. Important de reținut este că maturitatea se obține, conform opticii sale, printr-o suită de structurări și restructurări. Cât privește tinerețea, aceasta se extinde între 22 și 30
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
chestionare a existenței, a dorinței de a fi noi înșine și, în același timp, un divorț evident între ceea ce suntem și ceea ce dorim să fim. Această lectură personală înalță caracterul de la stadiul său individual, particular, până la cel universal, simbol al însingurării individului uman aflat într-un moment de criză. [...] În aceeași Cortină (personală) de cuvinte, Alexa Visarion își definește creația: un film al copleșitoarei tristeți umane, al singurătății și al întoarcerii în sine, un film al necuvintelor, drama individului ce încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acceptă tacit relația dintre soție și popa Iancu, fratele său, căpitan de hoți ca și Lică Sămădăul; pe hangiță o cheamă Ana, ca și pe cea din Moara cu noroc; hanul este așezat într-un spațiu cu virtuți tragice conținute; însingurarea și avariția (cu un plus de rapacitate și nimicnicie în cazul lui Stavrache) au, în ambele cazuri, drept complement, lașitatea, dusă pînă la promiscuitate morală. Ideea unei paralele între cele două filme pare, într-adevăr, tentantă, dar e dreptul celui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu filonul realist-magic al prozei și filmului occidental. Luând-o înaintea criticii noastre literare, Alexa Visarion ni l-a revelat pe Caragiale nuvelistul ca precursor al curentului realist-magic. Dincolo de nivelul primar al story-ului, Înainte de tăcere oferă simultan o dramă a însingurării și a iubirii ratate, a fracturii cuplului, a patimei distrugătoare, a înavuțirii și a geloziei maladive. Pe ecran, drama unui gospodar înstărit și a nevestei care îl luase de bărbat deși îl iubea pe fratele lui, transcede conturul banal al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spațiu, măsurată, pe alocuri, pas cu pas, ca un mers pe marginea prăpastiei, fiind, în ultimă instanță, mișcarea unor oameni închiși în propria lor patimă, nesăbuință ori durere, ce îi va conduce, fatal, către ceea ce autorul numește "tăcere"; în fond însingurare sau moarte. De aici și puținătatea decorului, despuiat precum la Miklos Jancso de orice element răzleț, nefuncțional: pereți pustii, mese pe care nu se află, niciodată, decât obiectele ce pot "vorbi", capabile să intre într-o horă a semnificațiilor, lădița
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Magda Mihăilescu) Fără șovăială, fără ezitări inutile, refuzând influențele neasimilate, debutul lui Alexa Visarion... Deși regizorul propune noi personaje (soția hangiului, soldatul traumatizat de război, țăranii alungați de sărăcie), acestea sunt perfect integrate dramei lui Stavrache, condamnat la judecarea propriei însingurări, o dramă existențială, ale cărei mari întrebări transpar cu forță în fața momentului final, în fața morții, înainte de shakespeareana rezonanță a tăcerii. [...] Și așa cum la Caragiale "legea artistică se vădește a fi măsura extremă manifestată prin concizie", Alexa Visarion își respectă limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a unor motive și personaje reluate aproape tale quale și totuși în cheie diferită. Ca și în Înainte de tăcere și încă mai apăsat decât în Înghițitorul de săbii, scenariul progresează pe două planuri net delimitate existențial: de-o parte drama însingurării în suferință a unor ființe sfâșiate de patimi și vise, de cealaltă, lumea reprezentanților ordinii publice, o lume viscerală, bântuită de instincte animalice și degradată de trădarea indolentă a menirii ei sociale. Prima descinde într-adevăr din litera lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
expresie scenică într-un spectacol al Teatrului Bulandra, este o parabolă despre ideal și realitate, despre trezie politică într-un climat de apatie generală. Este piesa intelectualilor care nu fac nimic pentru "a însemna" epoca. Acest text vorbește, chiar urlă însingurarea unorființe traumatizate politic încercând cu hilară încrâncenare să fugă din banalitatea care i-a încoronat. Un spectacol pe acest text nu se face, nu se poate naște decât implicându-te și simțindu-te culpabil cu starea personajelor. Spectacolul meu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]