958 matches
-
liniștit cînd mi am adus aminte că a pățit-o și George. În rest, totul e OK. E cald, mai plouă uneori, băieții stau pe șezlonguri și sînt liniștiți. Notă discordantă face Mirel Rădoi, care, atunci cînd nu mai rabdă însingurarea, începe să arunce pietricele în Mediterana. M-am văzut și cu my friend Mario. Ne-a ajutat să găsim un teren de antrenament mai acătării. Cînd are timp, vine pe la noi și depănăm amintiri de cînd ne-a dat el
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
îndoiește de sinceritatea partenerului de viață sau a prietenilor și caută să-i pună pe aceștia la încercare. Ceea ce așteaptă și cere cu insistență este dovada absolută că este iubit necondiționat. Se dovedește exigent, plicticos, răutăcios, revendicativ, ajungând la concluzia însingurării afective definitive. Cauzele acestui complex trebuie căutate în privațiunea de dragoste în perioada copilăriei (copii abandonați, copii lipsiți de dragostea maternă, copii înțărcați brusc, copii amenințați cu abandonul, cu trimiterea spre creștere la persoane ostile, dăruirea afectivă a mamei numai
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cu zi, fie că este vizionată la TV, cinema, citită într-o carte sau într-o revistă, ori intuită într-o situație oarecare. O altă formă a acestui complex se identifică atunci când omul se simte aruncat în lume, abandonat, pradă însingurării. Este construită atunci o concepție filozofică despre condiția omului în lume, concepție însoțită fie de frică, angoasă, în fața singurătății și dispariției, fie de agresivitate nebunească împotriva lui Dumnezeu, a umanității sau a "destinului". Forma supracompensată a complexului se exprimă printr-
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Muzică din București, pe care îl va absolvi în 1967. Obține licența la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (1972) și la Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, secția arabă-engleză (1976). Își ia doctoratul în filosofie în 1995, cu teza Utopia însingurării în Evul Mediu arab. Este profesoară de violă la Liceul „Dinu Lipatti” și lector la Universitatea din București, iar din 1985 lucrează ca redactor la „Neue Literatur” și ca editor al revistei „Orient” (București-Viena). Conduce Societatea de Studii Orientale. Din
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
Dunării. Cele mai izbutite variante provin din Moldova și Muntenia și sunt incluse în colecțiile de poezii populare ale lui V. Alecsandri și G. Dem. Teodorescu. Primele versuri sugerează cadrul desfășurării acțiunii: „La poalele codrului, / În mijlocul câmpului”. Freamătul codrului însoțește însingurarea eroului, care ospătează dorind tovărășia cuiva. El închină plosca, pe rând, calului, armelor și codrului. Doar pădurea vibrează la vorbele voinicului. Atmosfera în care se desfășoară dialogul dintre haiducul mândru - „Nalt la stat, / Mare la sfat / Și viteaz cum n-
TOMA ALIMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
ale încrederii sale și ale fidelității față de persoana sa. Astfel ajunge el să-și plaseze membrii familiei sale și pe cei ai soției în funcții de mare răspundere, care presupun cu totul alte calități. El trăiește, astfel, o dramă a însingurării tipică tuturor dictatorilor. Plasându-și fiul printre conducătorii organizației de tineret, el știe că de fapt acesta o va conduce. Făcându-și cumnatul, pe Nicolae Agachi, ministru al Metalurgiei, el vrea să aibă o cale mai directă de transmitere a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
calitățile de excepție ale celor cu adevărat excepționali. Prietenii mei și ai noștri s-au dovedit În anii deloc ușori ai naufragiului - eliberatorul naufragiu, plin de promisiuni și privațiuni - de o admirabilă consistență În caracter și credințe, de o demnă Însingurare, cu aceeași devoțiune față de cărți și prieteni și, s-o spunem, față de propria lor extraordinară Înfrățire, Întruchipând ei Înșiși ceea ce Îi preocupase dintotdeauna la alții: adevărul adânc misterios al suferinței și creativității, al nădejdii, al frumuseții. Și, ca miracolul să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al junilor ploieșteni. Așa s-a produs, pe la mijlocul anilor ’60, re-Îmbolnăvirea mea de mine Însumi. Revenirea adică În refugiul tainei care hrănise himerele copilăriei și adolescenței și infantiliza, iată, iarăși, și noua mea vârstă. Acaparantul studiu politehnic, dar și inhibițiile Însingurării mă ținuseră, În anii studenției bucureștene, izolat În lecturi și dibuiri lirice secrete. Spre deosebire de mine, Rubin conviețuise de timpuriu, chiar și În familie, cu Întruchipările imediate și fascinante ale lumii scrisului. Reluatul exercițiu oniric cu hireoglifele mă conecta, de data
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și tăios, de ale cărui așchii otrăvite simt, cumva, că nu puteam scăpa cu totul, indiferent de premisele noastre ca indivizi, de vârsta sau actualul domiciliu și chiar atunci când am Încercat, cât ne-au ținut puterile, să ne protejăm prin Însingurare, sperând să nu fim contaminați de maladiile mediului și ale epocii. Cartea este darnică În numeroase observații și scene - diferența dintre București și Cluj, de pildă, Înduioșătoarea secvență cu Puia Rebreanu -, ca și În excelente portrete, mai ales de scriitori
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
transmițător sunt consecințele iremediabile ale unei predeterminări care ne obligă să fim doar ceea ce suntem, fără să putem răsturna premisele. Cu cât devenim conștienți de această funciară precaritate, aspirând la alteritate și, prin extindere, la totalitate se agravează și acuitatea Însingurării. Alteritatea, a fi un altul, acest teribil efect de Înstrăinare de sine („eu sunt altul”, spunea Rimbaud), nu contrazice ipseitatea, ci mai curând pare să facă „parte”, dacă nu chiar pereche sau poate consecință acelei constatări Încă mai umilitoare („eu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deja cândva cu nicotină, nu putea renunța la țigară nici În metrou, unde interdicția era unanim respectată... „Mai avem doar pentru două săptămâni cu ce să ne Întreținem” - este Însemnarea pe care o găsim În această perioadă În Jurnalul său. Însingurarea și lipsurile, tensiunea spiritului său mereu de veghe imprimau Întâlnirii cu oamenii, cu casele și cărțile, cu cheiul masiv al numeroaselor canale și cu masa cafenelei, totdeauna acoperită de ziare, scrumiere și cești cu cafea, o particulară expresivitate, decupate, prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
privește uneori cu un ochi străin, sticlos, făcându-ne să tremurăm atunci când zborul unei păsări taie, de-a lungul, o urmă inexplicabil șerpuită. În camera slab luminată se simți deodată o vastă singurătate rece, strălucitoare ca amiaza”. Tocmai această bruscă Însingurare aduce, dintr-o dată, aproape, primejdioasa lume vie din afară, de departe. „Un nedeslușit sentiment al lumii din jurul lor Îi făcu să se agațe unul de celălalt; era un ireal sentiment de răceală din toate părțile; se sprijineau unul de altul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Excesiv adesea, electrizat de intensitatea propriilor trăiri cerebrale și sufletești, Paul a fost, În cele două decenii de când ne Întrunise hazardul, consumat de obsesii divergente, În care inteligența neliniștită regăsea mai curând compensații existențiale, decât stimulent creator. Puseurile agresive de Însingurare, egocentrism și frustrare nu erau decât cealaltă față a capacității sale de dăruire și generozitate. Părea mereu „Încărcat” de prea-multul din sine și din lume, gata să explodeze. Conflictele cu prietenii nu erau mai rare decât cu adversarii. N-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
primisem un telefon alarmat de la el, În care Îmi vorbea, precipitat, cum nu Îi era felul, despre tumoarea care i se descoperise. Nu fusese singurul semn de Încredere și afecțiune pe care mi-l dăduse În acele zile de teribilă Însingurare. Somația inevitabilului era o primă citație. Curând după aceea, telefonul sunase din nou. Mă conjura să păstrez secretul, asigurându-mă că doctorii pe care i-a consultat ulterior au convenit că la vârsta sa procesul ar putea să fie extrem de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scoată din infernul comunist al României anilor ’50 și, ulterior, să-i ușureze adaptarea În Franța. După sinuciderea, acum câțiva ani, a partenerei sale, Sigrid, falia depresivă se adâncise, evident. Remușcările și nostalgia deveniseră frecvente. Se simțea vinovat. Jucase cartea Însingurării orgolioase și egoiste, acceptase, uneori, confreriile vedetismului artistic, snobismul mondenității. Regreta răutatea de care dăduse dovadă, câteodată. „Țara Dada”, cum numea România, revenise și ea, tot mai des În acești ultimi ani. Nu doar ca „Țara Neagră” sau „Țara de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la Gomneh sora și cumnatul, aproape că își pierde orice libertate de acțiune. Cu un instinct de mare jucător, Vlaicu se repliază într-o indescifrabilă complezență, contrariind până și pe cei mai apropiați, care ajung să-l suspecteze de trădare; însingurarea lui îndurerată ascunde însă cheia ingenioasei manevre la care părtaș va fi doar taciturnul sfetnic Român Gruie. Cu o mască - poate prea accentuată - de smerenie și falsă umilință, de resemnare și molatecă supușenie, Vlaicu își asumă rolul ingrat al unui
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
pseudonimul Gellu Dorian. Debutează cu poeme, sub pseudonimul George Dor, în „România literară” (1972), și editorial, cu volumul de versuri Esopia (1982). Indiferent de registrul adoptat, exercițiul imaginarului trădează la D. un amestec de umilință și orgoliu care duce la însingurarea pe „insula nimănui”. Poemele, trecute prin vama solitudinii, au o tonalitate difuză, cețoasă, scrise fiind ca pentru sine. Credința în puterea orfică a cuvântului („Un acoperiș plin de îngeri, un pustiu sub cer, / doar cuvântul ieșit pe fereastră ca un
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
morale este foarte accesibilă: trebuie să ne sustragem unui sistem alienant, care moșește monștri, a cărui ofertă de vid prezentată În ambalaje lucioase Înșală și distruge. A doua, după ce ne gîndim foarte profund, ar putea suna așa: a se evita Însingurarea Îndelungată În incinta nodurilor de transport În comun. Cartea e Însă mai puțin ieftină decît s-ar putea conchide, ca urmare a unui amănunt autoreferențial, plasat la Început, de a cărui importanță cititorul nu-și dă seama decît la sfîrșitul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
înmugurite ale poetului, unde răstignirea dintâi și învierea de pe urmă alcătuiesc împreună „locuința nepieritoare” a celor ce vor veni. Realitatea poeziei lui D. începe în noaptea captivității, tulburată de ispita luminii. Spectacolul nestăvilitelor efuziuni sentimentale și retorica grav reflexivă a însingurării dau versurilor o notă de blagiană aspirație metafizică, puțin cunoscută poeziei românești în ultimele decenii. Apa vie din Dimineața Învierii (1999) este „ideea din idee” (taina tainei și adâncul din adânc) a celui ce contemplă, însetat de necunoscut, semnele pecetluite
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
și la o serie de publicații literare din țară - „Steaua”, „Vatra”, „Jurnalul literar”. În 1995 a publicat volumul de versuri Noapte și iar noapte. Încă din Poeme și imnuri se făcea simțită o anume cantonare a poetului în melosul unei însingurări abstracte, ceea ce, cum observa Octav Șuluțiu, punea asupra realității poetice „un fel de fluid care estompează contururile, un fel de abur noțional”, ce prelungea starea de așteptare până la sublim, fântâna arteziană devenind astfel, în viziunea lirică a lui C., o
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
sale prin lume. Poezia este pentru el mai mult un mod de existență, decât o profesiune. Singurul volum în limba română, intitulat Flux alb, a fost imprimat în Canada în 1970, cu ilustrații de Radu Dan. Poetul își destăinuie aici însingurarea vecină cu disperarea: „Și umblu străin în apele somnului, fără mărturii de fețe, ascultând zăvorât în mine tulburarea ostatecului” ( În loc de prefață). Lirica lui stă, evident, sub zodia lui Lucian Blaga, un ciclu de poezii, intitulat Zamolxe, având drept moto câteva
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
culturale japoneze și de dialogul cultural româno-nipon. Îngrijește volumul postum de versuri de tinerețe Argotice ale lui Nichita Stănescu (1992). Dialog despre eroare și Schițe bucureștene (1975) grupează proze scurte, investigând universul vieții cotidiene contemporane, din diverse medii. Incomunicabilitatea, nostalgia, însingurarea, neliniștile difuze, povara existenței zilnice definesc crâmpeie de biografii comune sau „scene de gen” construite în perspectiva psihologiei comportamentiste. Narațiunea este adesea diluată de un descriptivism amintind de „școala privirii” și de Noul Roman, de notații introspective sau de inserturi
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
a redacției și o pagină mondenă, ce cuprinde cronica serbărilor din localitate. Deși foarte tineri, autoarele și autorii - odată cu al doilea an de apariție, revista primește și colaboratori din afara liceului - compun versuri încărcate de melancolie, evocând iubiri pierdute, cimitire, despărțiri, însingurări. Articolele (spre exemplu, Basmul în dezvoltarea spirituală a copilului) păcătuiesc prin schematism (delimitarea funcțiilor, expunerea foloaselor etc). Articolul Început bun (2/1934) ridică problema Basarabiei și a reînvățării limbii române după „schingiuirea ei”, timp de un veac, de „cnutul rusesc
GHIOCEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287268_a_288597]
-
lui Grof (2007), o „moarte a morții”. Eliminarea durerii fizice, pe o durată variabilă de timp este un alt „trofeu”al unei experiențe psihedelice. în fine, obținerea unei ecologii psihice prin diminuarea întregului eșichier de stări lăuntrice chinuitoare (depresie, anxietate, însingurare, insomnie etc.) a contribuit la inducerea unui confort interior semnificativ. Pe fondul acestor metamorfoze profunde, provocate de inducerea unei stări holotropice de conștiință, acești pacienți au realizat că moartea nu înseamnă neantizare, ci o extensie a vieții într-un registru
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
expertize specifice, dar și un anume nivel de maturizare psihică. Printre obiectivele psihoterapeutice esențiale menționăm: explorarea și prelucrarea trăirilor afective ale muribundului față de boală, retușarea imaginii de sine, dobândirea unui sentiment de control, măcar minimal al situației, scăderea tendinței de însingurare. Condiția peremptorie pentru a atinge toate aceste deziderate este ca terapeutul să se comporte ca un veritabil container (containment), care preia și depozitează spre păstrare toate trăirile poluante ale pacientului său, pentru ca, printr-o deschidere sinceră, afabilă și empatică să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]