2,199 matches
-
bea și privi În față la ierburile Înalte, dincolo de care se aflau copaci cu coroanele turtite. O briză ușoară le sufla În față și ierburile unduiau leneș În adierea vântului. Se uită la băiat și văzu că și acesta era Înspăimântat. La vreo treișcinci de metri, Între ierburi, marele leu zăcea lipit de pământ. Își ținea urechile ciulite, stătea nemișcat și numai coada lungă, terminată-ntrun smoc de păr negru, zvâcnea ușor În sus și-n jos. Se pusese la pândă de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bani pentru a putea fi părăsit de ea. Acum era cam trei dimineața, și Francis Macomber, care reușise să adoarmă puțin după ce nu se mai gândise la povestea cu leul, se trezi și adormi din nou, pentru a se trezi Înspăimântat dintr-un coșmar În care capul Însângerat al leului se afla deasupra sa, și, trăgând cu urechea În timp ce inima-i zvâcnea În piept, Își dădu seama că soția sa nu se află În celălalt pat de campanie din cort. Rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Curvo. Curvă ordinară. — Toreadorule, Îi spuse ea În timp ce Închidea ușa. Toreadorul meu. Rămas În cameră, matadorul se așeză pe pat. Mai avea Încă Întipărit pe chip acel rictus pe care În arenă Îl transforma-ntr-un zâmbet permanent ce-i Înspăimânta pe spectatorii din primele rânduri care Înțelegeau ce se-ntâmplă de fapt. Își amintea de vremea când era În formă, și asta nu fusese decât cu trei ani În urmă. Simțea parcă tunica brodată cu aur cum Îi cădea grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dimineață până seara, cu o mulțime de flăcăi argați și hăitași, adică oameni care goneau fiarele și le aduceau în bătaia arcului sau a suliții. Se afunda în codrii neumblați, pe unde picior de om nu călcase vreodată. Nu-l înspăimântau întunecimile pădurii, stejarii trăsniți și schimonosiți, peșterile, stâncile înalte de pe marginea prăpastiei fără fund. Căta mereu lucruri tot mai ascunse, primejdii tot mai mari, fiare tot mai sălbatice. Într-o bună zi băiatul nu s-a mai întors acasă. Degeaba
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
el la gospodărie. Cerințe: 1. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor: într-o, într-un, printr o, printr-un, dintr-o, dintr-un. 2. Citiți textul și subliniați expresiile frumoase. 3. Scrieți cuvinte cu sens opus pentru: • nu-l înspăimântau • căta • mânios • crud 4. Explicați printr-un cuvânt sensul expresiilor: stau de vorbă; ochi de vultur; cu părul de aur; a da drumul; a da cu gura, Ce comoară ascunde pâinea? Emilia Căldăraru Mama i-a dat lui Gheorghiță pâine
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Era domesticit, blând cu cei buni și aprig cu cei răi. Avea părul sur, aspru, gât gros, picioare puternice și colții ascuțiți. Când se înfuria, scotea un scheunat subțire, ca un șuier, de care toti câinii și chiar oamenii se înspăimântau. Poate de aceea Decebal l-a numit Șuier și l-a învățat să adune vânatul săgetat de el în pădure. Odată, pe vreme de iarnă cu nămeți mari, Decebal s-a răzlețit de ceata vânătorilor. Și iaca, într-o poiană
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
malariei, la fel și Esmé. Evident, nici unul dintre ei nu ar fi fost capabil să parcurgă nici măcar o sută de metri. Poate câțiva dintre ei să coboare și să cheme ajutor? Dar ideea de a fi lăsată În urmă a Înspăimântat-o pe Esmé, care strigă: Dacă nu mai găsiți drumul Înapoi? Dacă va cădea podul din nou? — Poate putem telefonăm acum și cerem ajutor de la oameni? sugeră Pată Neagră. Să telefonăm? Se scrântise? — Am uitat spus voi. Este atâtea miracole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zeului masculin, mai aproape de eul lui de la televizor. Ei bine, să terminăm cu asta, măcar după program. Acasă, cu Marlena, avea pur și simplu să fie el Însuși. Probabil va trebui să Învețe În ce constă asta, ceea ce-l cam Înspăimânta, dar era pregătit. Emisiunea mergea de minune. Audiența era mai mare ca oricând. A mai câștigat un premiu Emmy. Toate criticile primite pentru că fusese o păpușă În mâinile regimului militar birmanez s-au evaporat când a avut ocazia să explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fără să se miște. Erau întinși pe jos. Poate că muriseră pe loc, m-am gândit. Picioarele le rămăseseră în metrou, trupurile erau întinse pe pereon, iar câțiva încercau să-i tragă afară. Chiar dacă vedeam lucrurile astea, nu eram deloc înspăimântat. Pur și simplu nu înțelegeam nimic. Acum mi se pare ciudat că am reacționat așa. Oare de ce nu eram speriat în momentul acela? Sunt sincer când spun că nu eram speriat. Și ceilalți din jurul meu au recționat la fel. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Domnul, și ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea, și vor pieri cu toții. 4. Căci așa mi-a vorbit Domnul: "Cum mugește leul și puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strînși împotriva lui, și nu se înspăimîntă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, așa Se va coborî și Domnul oștirilor să lupte pe muntele Sionului și pe dealul lui. 5. Cum își întind păsările aripile peste puii lor, așa va ocroti Domnul oștirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
casă mulțumit, cu convingerea și chiar cu dovada că va fi fost pentru o clipă boier sadea. Gândurile bătrânului fură din nou tulburate de privirea stranie care-l înfiorase. De data aceasta venea de mult mai aproape și ceea ce-l înspăimântase înainte îl făcea acum, inconștient, să se apropie. Se simți brusc atașat de străin și înțelese din privirea sa că iarmarocul le-a produs amândurora aceeași stare. Poate de aceea privirile lor se întâlneau mereu; se vedeau unul pe altul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nostru, fără să mă numească pe față. "O să mă scol târziu, să mi se aducă la pat cafeaua cu lapte." Orice socoteală de viață tihnită mi s-a părut totdeauna ridicolă, burgheză, cu toate că personal am fost un burghez care se înspăimînta la prima noapte nedormită. Totuși, n-am protestat, probabil dintr-o mică perversitate: mă apropiam mai mult de ea, aveam mai multe drepturi, fără ca în schimb să-i făgăduiesc ceva anume. Conștiința era liniștită. Dar poate că mă ponegresc acum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la Buzău la părinți și cumpără romane de vreo cinci sute de lei. Toate cărțile îl satisfac, pentru toți autorii are stimă, dar poate că preferă pe autorii tandri, ca firea lui blajină să poată vagabonda fără cataclisme. Și dacă, înspăimîntat de singurătate (iarna, mai ales, trebuie să fie cumplită aici, căci atunci pleacă toată lumea la Cavarna, și pescarii și madame Pitpalac, iar Mihali închide restaurantul: și astfel nu mai rămân decât vameșul și câțiva soldați, păzind cu rândul, inutil - căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nefericirile din pricina dragostei mă consider unic, căci nu sunt în stare să mă refac, să lupt contra acelei stări, și chiar mă complac astfel, îmi găsesc un motiv de orgoliu și sunt mulțumit că îngrijorez pe toată lumea dimprejur, care se înspăimîntă de atâta singurătate funebră. Despărțirea de Ioana a cauzat cea mai fantastică existență, în care conturul dintre realitate și vis dispăruse cu desăvârșire, mintea crea fantome și credeam în ele, cu toate că țineam minte că eu le-am născocit, și după
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
i se lumina fața și-și exprima gratitudinea. Numai întîm-plător aflam mai târziu că vestea sau darul meu nu o interesau. Nu puteam să nu admir caracterul acesta minunat, necesar pentru ca relațiile dintre doi oameni să rămână bune. Dar mă înspăimîntam de acea mască constantă care ascundea perfect, oricât de atent aș fi fost, secrete de multe ori importante. Spontaneitatea Ioanei în a-și exprima bucuriile și tristețile e pricina tuturor neînțelegerilor. Cocuța nu mă supăra niciodată. Ce să prefer? Ahmed
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe altul și vrea neapărat să-și dea și el părerea. Cu mine e ceremonios și în fața mea nu face nici cel mai mic gest de autoritate, dar Ioana mi-a povestit că a fost toată viața lui un despot, înspăimîntă încă pe oamenii cu care are relații și pe cei mai apropiați chiar ii terorizează. Roza suferă mult din pricina supărărilor lui. Însă am impresia că față de nevastă-sa e foarte supus și, în orice caz, că ea face din el
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de ființa lui umilă, că ești consolat. Ajungi la convingerea ca oamenii se împart numai în două categorii: cei răi și cei buni. Și marea pare pustie de când nu mai văd printre valuri strecurîndu-se grațioasa înotătoare Viky. Iar noaptea ne înspăimîntă orice zgomot, și șobolanii fac tot felul de zgomote ciudate în pod, marea vâjâie, parcă ar fi un om care trage să moară, și toate ușile magaziilor se zbat la vânt. Ni se pare că se pregătesc dezastre și toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în care am convingerea ca totul mi-ar fi egal. În Ioana probabil că se petrece ceva similar, dar ne e penibil să ne facem mărturisiri. Câteodată sunt cuprins de poftă de inițiativă. Orice plan, cât de mare, nu mă înspăimîntă. Clădesc o viață fericită cu Ioana sau mă indignez împotriva atâtor trândăviri, pricina tuturor necazurilor, în timp ce o lume întreagă muncește și nu mai are timp să se tânguie. Sunt convins că-mi voi susține energia și că-mi voi pune
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
va muri acolo, cade în genunchi și se roagă. Restul nu depinde în nici un fel de voința sa. Faptul că află ieșirea nu-i mai aparține: miracolul intervine exact atunci când totul pare pierdut. Iar cel care a dorit să-l înspăimânte de moarte, regele Babiloniei, va fi el însuși părăsit în mijlocul pustiului. Probabil își află acolo sfârșitul, fără să știe nimeni dacă a îngenuncheat sau nu. Cel de-al treilea, maurul înfricoșat de propria crimă, își ridică drept refugiu un labirint
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu este un sens absurd? Cred că tocmai acesta este absurd înainte de orice. Expresia „sens absurd“ ne apare contra dictorie, însă numai ceea ce poate avea sens ar putea să devină absurd. Despre un fenomen străin voinței omenești, care totuși ne înspăimântă și ne fascinează, precum o furtună în munți, nu cred că s-ar putea vorbi astfel. După cum am văzut deja, există și o altă semnificație a cuvântului „absurd“, pe care o întâlnim însă mai rar. Nu mai privește ceva opus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sigur că va muri acolo, cade în genunchi și se roagă. Restul nu depinde în nici un fel de voința sa. Faptul că află ieșirea nui mai aparține: miracolul intervine exact atunci când totul pare pierdut. Iar cel care a dorit săl înspăimânte de moarte, regele Babiloniei, va fi el însuși părăsit în mijlocul pustiului. Probabil își află acolo sfârșitul, fără să știe nimeni dacă a îngenuncheat sau nu. Cel deal treilea, maurul înfricoșat de pro pria crimă, își ridică drept refugiu un labirint
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu este un sens absurd? Cred că tocmai acesta este absurd înainte de orice. Expresia „sens absurd“ ne apare contra dictorie, însă numai ceea ce poate avea sens ar putea să devină absurd. Despre un fenomen străin voinței omenești, care totuși ne înspăimântă și ne fascinează, precum o furtună în munți, nu cred că sar putea vorbi astfel. După cum am văzut deja, există și o altă semnificație a cuvântului „absurd“, pe care o întâlnim însă mai rar. Nu mai privește ceva opus sensului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de lacrimi. Apucându-l de încheietura mâinii și rezistând durerii pe care i-o producea strânsoarea lui, înghiți și reuși să-i spună printre dinți: — Dar... de ce? Ce ți-a făcut? Lasă-l să plece, te rog. Reușise să o înspăimânte. Vocea ei era frântă, tonul i se făcuse implorator. Balamber o zgâlțâi încă o dată cu violență. — Să vă las sa plecați? Tu, în schimb, o să vii cu mine. Și o să faci tot ce-ți spun eu. Ai înțeles? O împinse înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
totdeauna de partea lui Gundovek, un om, după cum știi, fidel înțelegerilor pe care le încheie. Nu-ți ascund, însă, că, atunci când s-a aflat că de la Ravena urma să vină doar un ambasador cu o mică escortă, mulți s-au înspăimântat, iar vestea asasinării lui Waldomar de către ucigașii burgunzi plătiți la instigarea lui Atila a stârnit, fără îndoială, furie și sete de răzbunare, dar și teamă și o atmosferă de suspiciune. Toți sunt plini de mânie împotriva Ravenei, iar unii spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să spui cum de am reușit să fug? Ce culoare avea calul tatălui meu? — Erau cam douăzeci, între care mulți arcași. Mulți arcași, da... Tu erai într-un car, vizitiul a fost lovit de o săgeată și caii s-au înspăimântat. Tatăl tău avea un cal alb, dar a fost iute dat jos din șa. Calul l-a luat apoi un băiat - fratele tău, cred... Deodată, cu pumnii strânși și cu ochii scânteind de mânie, Frediana se întoarse către Gundovek. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]